Mihaela Moraru

Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.

Sunt o persoană deschisă, ambiţioasă şi mereu dispusă să ajut acolo unde e nevoie. Împreună cu soţul meu, care mă sprijină mereu şi cei doi copii ai noştri: Alex, care are 21 de ani şi care îmi împărtăşeşte pasiunea pentru tehnologie, fiind student IT şi Mălina, 15 ani, care este o domnişoară veselă şi creativă, formăm o familie implicată şi preocupată atât de creşterea noastră personală, cât şi de contribuţia noastră în comunitate.

Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Am absolvit Facultatea de Matematică şi Informatică, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, secţia Informatică în anul 1998, iar apoi în anul 1999 m-am titularizat la liceul pe care l-am absolvit, din oraşul natal, Târnăveni. A fost o onoare pentru mine să fiu colegă cu profesorii care m-au format în timpul anilor de liceu.

În timpul liceului am avut primul contact cu un calculator 286, pe vremea aceea. Mi-a plăcut întotdeauna matematica, mama mea fiind profesoară de matematică, am moştenit de la ea pasiunea pentru rezolvarea problemelor, iar când am realizat că există un domeniu nou, în care pot duce mai departe cunoştinţele din matematica, mi-am dorit instant să-l explorez şi astfel m-am îndrăgostit iremediabil de domeniul IT.

Care sunt principalele dificultăţi pe care le-aţi întâmpinat la începutul carierei? Acum, după atâţia ani, de ce neajunsuri vă mai loviţi?

Îmi amitesc cu nostalgie emoţiile de dinaintea primei ore, emoţii pe care le mai simt şi acum după atâţia ani, în momentul în care pregătesc un proiect nou, prin care îmi doresc să-i surprind şi motivez pe elevi. Domeniul IT este un domeniu în continuă transformare şi evoluţie, motiv pentru care, e necesar ca noi profesorii să fim vigilenţi şi mereu la curent cu ultimele apariţii şi descoperiri.

La începutul carierei mele îmi petreceam multe ore, pregătind probleme cât mai reprezentative şi diversificate pentru a dezvolta cât mai bine abilităţile elevilor mei. Timpul de lucru pentru mine nu s-a schimbat prea mult nici acum, după aproape 25 de ani, doar că acum caut metode şi proiecte prin care să-i motivez pe elevi şi prin care să-i atrag spre domeniul IT, astfel încât ei să facă trecerea de la consumatori de produse IT la producători de softuri IT.

Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce aşteaptă ei de la profesorii lor?

Consider că printre nevoile de bază se află nevoia de conexiune, nevoia de a fi văzut, valorizat şi acceptat, cu toate greşelile şi stângăciile inerente ale copilăriei şi adolescenţei. Iar această nevoie este uneori nesatisfăcută, atât acasă, cât şi la şcoală, datorită vitezei cu care se desfăşoară toate evenimentele din fiecare zi, deoarece trăim în epoca vitezei, nu-i aşa? Creşterea şi dezvoltarea au însă un ritm propriu de evoluţie, neţinând seama de volumul mare de tentaţii, care se află la un touch distanţă. Mulţi elevi se rătăcesc prin acest labirint informaţional cu care sunt bombardaţi în fiecare secundă, iar astfel îşi împrăştie energia în zeci de direcţii, ajungând epuizaţi şi fără o direcţie clară. Astfel, elevii au nevoie de specialişti empatici care să vadă potenţialul din ei, să aibă resursele şi răbdarea necesară să-i ghideze şi motiveze pentru a-şi găsi şi apoi urma calea cea mai potrivită fiecăruia dintre ei.

Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?

Cea mai mare provocare din cariera didactică a fost să retrezesc interesul elevilor spre studiul informaticii. Cu 6 ani în urmă a absolvit ultima generaţie profil matematică-informatică din oraşul nostru, după care cel mai apropiat profil de domeniul IT a fost ştiintele naturii. Deşi şi la acest profil elevii pot să-şi aprofundeze cunoştinţele IT, susţinând proba la alegere din cadrul examenului de bacalaureat la informatică, cererea era apropape inexistentă. Discutând cu mai mulţi foşti elevi care au ales, totuşi, să-şi continue studiile în domeniul IT şi care mi-au relatat dificulţăţile pe care le-au întâmpinat la facultate datorită decalajului mare dintre cunoştinţele lor şi cele ale colegilor lor care terminaseră profil matematica-informatică, m-am decis să organizez periodic ateliere de programare prin care să atrag elevii spre acest domeniu în plină expansiune.

Astfel în urmă cu 4 ani am început să aplic pentru finaţare în proiectul Meet and Code, iar de atunci în fiecare toamnă organizez ateliere de programare şi robotică, la care participă ca şi mentori elevi din clasele XI-XII şi chiar şi studenţi, foşti elevi, care cu dăruire şi pasiune transmit mai departe din cunoştinţele lor colegilor mai mici, elevi din clasele IX-X, sau chiar de gimnaziu. În ultimii 2 ani, atelierele s-au ţinut online, iar ceea ce iniţial părea un impediment, s-a transformat într-o oportunitate, astfel încât la atelierele noastre au putut participa elevi şi din alte oraşe, sau chiar elevi români plecaţi în străinătate.

În urma proiectelor iniţiate, numărul elevilor care şi-au ales informatica la proba la alegere la bacalaureat, în ultimii 4 ani,  s-a triplat, iar mulţi dintre ei au declarat că în urma participării la ateliere şi-au descoperit pasiunea spre programare şi robotică.

Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională și/ sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?

În anul 2017 am primit printr-o sponsorizare, în cadrul clubului de programare al liceului un kit Arduino, prin intermediul căruia am implementat câteva mini proiecte, la care au participat elevii interesaţi de domeniul IT. Kit-ul primit era foarte mic, iar elevii trebuiau să aştepte până le venea rândul pentru a putea exersa pe plăcuţa Arduino. Chiar şi aşa, au fost foarte entuziasmaţi de această posibilitate.

Anul următor am aflat de posibilitatea de a aplica pentru o finanţare în cadrul fondului Ştiinţescu Mureş şi mi-a venit idea de a achiziţiona câte un kit Arduino pentru fiecare elev al clubului. Implementasem deja cu elevii proiectele Meet and Code, iar când le-am expus idea mea, au fost foarte entuziasmaţi şi au contrubuit cu idei foarte bune, multă implicare şi multă muncă la derularea acestui proiect, la care au participat peste 70 de elevi timp de 2 ani. La finalul proiectului am fost invitaţi împreună cu elevii la o expoziţie a proiectelor câştigătoare în care am putut să facem schimb de idei şi de experienţă. Acesta a fost unul dintre proiectele inedite care ne-a adus multe satisfacţii şi din care am avut foarte multe de învăţat, atât elevii mentori cât şi cei participanţi, precum şi eu în calitate de profesor coordonator, experienţe nu numai din domeniul IT, cât şi de lucru în echipă, de coordonare şi colaborare.

Cine sau ce vă inspiră în carieră?

Suntem în era informaţiei. Informaţia şi sursele de inspiraţie sunt peste tot în jur. Din acest punct de vedere, trăim într-o perioadă fascinantă. Unul dintre avantajele pe care le-a adus trecerea în online din ultimii ani este faptul că am avut acces la cursuri şi webinarii dintre cele mai variate şi interesante, am întâlnit virtual şi nu numai, oameni deosebiţi, într-un timp foarte scurt. Astăzi avem acces la informaţie cu o rapiditate uimitoare, iar domeniile sunt foarte vaste.

Voi menţiona doar câteva dintre sursele mele de inspiraţie din ultimii ani: Asociaţia Techsoup (pe care o recomand din toată inima profesorilor de informatică şi TIC), SuperTeach, Teach for Romania, Asociatia Verita, Oana Moraru, Mirela Retegan, Urania Cremene, Andy Szekely, Gaspar Gyorgy, Zoltan Veres.