Profesor de Educație plastică la Școala Gimnazială „Andrei Mureșanu”, Ploiești și Director la Școala Gimnazială „Rareș Vodă” și structurile acesteia- Școala Gimnazială „Ioan Grigorescu” și Grădinița cu Program normal „Cheița de Aur”, Ploiești
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Mi-e greu să vorbesc despre mine în cuvinte. Mai degrabă o fac prin fapte. Dar, totuși, o să transmit câteva idei. Sunt o fire altruistă, tolerantă, dar intransigentă când vine vorba de educație. Când apar situații greu de rezolvat sau greu de dus, caut soluții. Mă simt împlinită din punct de vedere profesional și managerial. Perseverez în orice situație, aducând lângă mine colegi cărora le valorizez munca și nu omit să-mi exprim mulțumirea și recunoștința față de ei. Îmi place să lucrez în echipă cu colegii cu care am valori comune. Așa apar idei noi și, parcă, nici comunicarea nu are sfârșit. În situații în care unii își exprimă nemulțumirile într-un mod vehement găsesc potrivit să îmbrac haina calmului, a echilibrului și a înțelepciunii pentru a putea evita stările conflictuale. Nu refuz pe nimeni, când mi se cere ajutorul și acționez cu promptitudine, uitând de mine. Sunt într-o permanentă autoanaliză pentru a mă adapta cerințelor societății moderne.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Obișnuiesc să folosesc timpul liber pentru a studia legislația și a îmbunătăți mereu ceva la mine. Analizez situații, mă pun în diferite posturi, caut soluții pentru posibile probleme și rar mă plimb.Îmi place ce fac și asta îmi dă mereu energie și bucurie să continui. Caut noi proiecte- oportunități pentru elevi și colegi, mă informez și îmi implic colegii cărora le plac provocările, gândesc tot felul de acțiuni caritabile în care găsesc o resursă inepuizabilă de fericire. Îmi place să creez locuri frumoase în școală și să aduc bucurie celor din jur.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Obișnuiesc să folosesc timpul liber pentru a studia legislația și a îmbunătăți mereu ceva la mine. Analizez situații, mă pun în diferite posturi, caut soluții pentru posibile probleme și rar mă plimb. Îmi place ce fac și asta îmi dă mereu energie și bucurie să continui. Caut noi proiecte- oportunități pentru elevi și colegi, mă informez și îmi implic colegii cărora le plac provocările, gândesc tot felul de acțiuni caritabile în care găsesc o resursă inepuizabilă de fericire. Îmi place să creez locuri frumoase în școală și să aduc bucurie celor din jur.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
În viată trebuie să știi ce vrei, să vrei ce poți, să poți ce trebuie.
Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
În primul rînd, dragostea necondiționată față de semeni. Apoi, bucuria pe care o văd la cei cu care rezonez în a dărui și la cei ceea ce primesc. Mă mai determină să aduc mereu și mereu lucruri noi, care conțin creativitate, inedit și valoare artistică.
Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?
Seriozitatea, respectul, altruismul și empatia sunt principalele mele trăsături de caracter.
Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?
Da! Pentru mine, da! Ambii părinți au fost profesori. Tata – profesor și pianist al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, iar mama- profesor de educație plastică și artistist plastic. Amândoi mi-au insuflat iubirea față de carte și educație. De când eram elevă mă jucam de-a profesorul, apoi făceam documente cu mama și în final am ajuns să le fac pentru mine.
Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?
Încă din primul an de activitate am fost dirigintă și am primit salariul de merit din partea școlii, apoi m-au propus director adjunct. Au fost ani extraordinar de frumoși, plini de tot felul de experiențe care mi-au folosit în perioada care au urmat.
Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?
Cea mai mare provocare a fost să renunț la concediul de creștere copil pentru a prelua funcția de director, la rugămintea colegilor. A fost o decizie grea, dar am simțit-o ca pe o nevoie a lor și le-am îndeplinit-o. A fost greu, dar pt că făceam totul cu bucurie, aveam și satisfacția reușitelor. De unde venea forța de a nu dezarma, de a obține orice pt școală? De la Dumnezeu.
