“Viitorul depinde de ceea ce facem în prezent.” – Mahatma Gandhi
Stăm de vorbă cu Daniela Vulpeș, de la Grădinița cu Program Prelungit din Reșița, județul Caraș-Severin, profesor pentru învățământ preșcolar. Cu o experiență de peste 25 de ani în educație, și-a dedicat cariera dezvoltării armonioase a copiilor de vârstă preșcolară. Datorită pasiunii și devotamentului pentru această profesie, consideră că învățământul este nu doar o carieră, ci o vocație, pe care cu înțelepciunea de acum ar alege-o din nou fără ezitare.
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
În primii ani ca elevă, nu m-am gândit să mă îndrept pe acest drum. Copil fiind, aveam alte visuri, alte dorințe, mă vedeam în uniformă militară, lucrând în domeniul armatei, însă viața mi-a reconfigurat de fiecare dată traseul. La finalul clasei a VIII-a am aflat că nu pot urma o carieră militară deoarece în acel an nu se alocau locuri în liceele militare pentru fete, așa că am urmat sfatul părinților și am susținut examen la Școala Normală ”C. D. Loga” Caransebeș, unde am și intrat la profil învățători-educatori. Au fost cei mai frumoși ani din viața de elev. Acolo am și descoperit bucuria de a da ceva din ceea ce ști copiilor, de a fi apreciat pentru meticulozitatea cu care te pregătești și pentru ceea ce faci. Cu toate acestea, încă visam spre o carieră militară, însă și de această dată astrele nu mi s-au aliniat și în anul în care am finalizat liceul, academiile militare din țară nu alocau locuri pentru fete. Așa că … am mers la examenul de titularizare și iată-mă învățătoare la 19 ani. Nu a fost ușor la început, dar au fost anii care m-au făcut să iubesc ceea ce sunt astăzi. Să fi întâmpinat în fiecare zi la servici de zeci de brațe deschise, de zâmbete și declarații de dragoste, unde se mai întâmplă în afară de învățământ?
Cum s-a schimbat abordarea dumneavoastră în relația cu elevii pe măsură ce ați acumulat experiență?
Pe măsură ce am acumulat experiență, am realizat că, deși la începutul carierei accentul era pus aproape exclusiv pe gestionarea activităților de predare – învățare – evaluare, astăzi este la fel de important să mă concentrez pe nevoile individuale ale fiecărui elev sau preșcolar. În trecut, formarea noastră era axată pe metode standardizate, însă, cu timpul, am înțeles că învățarea diferențiată, relaționarea empatică și sprijinirea dezvoltării socio-emoționale sunt esențiale pentru a crea un mediu în care fiecare copil să se simtă implicat și valorizat. Am adaptat metodele de predare pentru a răspunde mai bine diversității din clasă și am pus un accent mai mare pe dialog, încurajarea gândirii critice și construirea unor relații de încredere cu elevii.
Ce momente sau cine v-a influențat evoluția profesională?
De-a lungul carierei mele, am întâlnit mulți oameni care au avut un impact semnificativ asupra evoluției mele profesionale. Unul dintre primii a fost doamna Dochia Fiat, colega mea de grupă când am trecut de la învățământul primar la cel preșcolar. Ea m-a ajutat să înțeleg importanța de a pune copilul pe primul loc și abia apoi actul didactic, o lecție fundamentală care mi-a schimbat perspectiva. Un alt moment definitoriu a fost întâlnirea cu domnul dr. Ranko Rajovic, care m-a ajutat să înțeleg cum funcționează mintea copiilor și cât de esențial este jocul în procesul educațional, prin sistemul de învățare NTC. Acesta a fost un punct de cotitură pentru mine, un „clic” care mi-a transformat complet abordarea profesională, dar și personală. A fost ca o trezire – am început să privesc lucrurile diferit, să experimentez, să adaptez și să aplic metode noi. Cu fiecare rezultat pozitiv, am devenit tot mai determinată să fac mai mult. De la Ranko am învățat și importanța de a transmite mai departe cunoștințele, așa că am ieșit din zona mea de confort și am început să accept noi provocări. Una dintre aceste provocări a venit de la doamna conf. univ. dr. Ileana Rotaru, prin proiectul FunEd. Proiectul m-a inspirat să găsesc soluții pentru introducerea educației digitale la preșcolari și să creez noi modele de predare a matematicii, cu un impact semnificativ asupra progresului copiilor. Acest proiect, alături de experiențele trăite în perioada pandemiei, mi-au arătat că pasiunea copiilor pentru tehnologie poate fi transformată în metode educaționale interactive și eficiente.
Pe lângă activitatea didactică, mai sunteți implicată și în alte activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?
De-a lungul timpului, am fost profund influențată de oamenii pe care i-am întâlnit și care m-au inspirat să mă implic în activități de voluntariat în comunitate. Un exemplu remarcabil este doamna Carmen Popa, care, prin intermediul Fundației Comunitare Banatul Montan, a adus Fondul Științescu în Reșița și în întreg județul. Aceasta inițiativă a deschis oportunități valoroase în domeniul STEAM, inclusiv pentru învățământul preșcolar, și a creat o punte importantă între educație și comunitate. Cunoscând-o pe doamna Popa, am descoperit în ea un model de implicare comunitară, iar inspirația pe care mi-a oferit-o m-a motivat să particip activ la acțiunile fundației și ale comunității, ori de câte ori competențele și timpul îmi permit. Este o adevărată plăcere să contribui la evenimente caritabile și târguri organizate în oraș, să vezi oameni care abia s-au cunoscut colaborând cu entuziasm pentru o cauză comună. Un alt sprijin important l-am avut din partea colegei mele, Lavinia, care împărtășește aceeași pasiune pentru voluntariat. Împreună, am participat la diverse evenimente comunitare, cum ar fi târgurile de științe, noaptea muzeelor și caravana STEM, organizând ateliere și activități pentru copii și tineri. Energia și bucuria pe care le aducem în aceste acțiuni mă motivează să continui să mă implic, pentru că simt că, prin voluntariat, pot contribui la dezvoltarea comunității și la educarea generațiilor viitoare.
Ce sfat le-ați da profesorilor aflați la început de carieră?
Le-aș sugera profesorilor aflați la început de carieră să privească fiecare copil ca și cum ar fi propriul lor copil și să pună suflet în tot ceea ce fac. Este esențial să creeze un mediu în care copiii să vină cu drag la grădiniță sau școală, deoarece o atmosferă pozitivă favorizează învățarea. De asemenea, înainte de fiecare lecție, este important să se întrebe cu ce îi ajută pe copii informațiile pe care doresc să le transmită și cum pot face ca acestea să fie relevante și utile în viața de zi cu zi a elevilor. Să nu ezite să continue să învățe și să se dezvolte profesional prin cursuri, proiecte, ateliere, conferințe, deoarece educația este un domeniu în continuă evoluție, iar actualizarea cunoștințelor le va îmbunătăți practica didactică. În final, să-și amintească mereu că schimbarea începe cu noi: ceea ce așteptăm de la alții trebuie să fim dispuși să facem noi primii.
