Lacul s-a format pe un vechi curs al râului Ialomiţa, numit Crivaia. Suprafaţa lacului s-a mărit de patru ori din 1938 până în prezent (ajungând la 168 ha).
Depresiunea s-a umplut treptat cu apa provenită din precipitaţii şi din aportul subteran. Se adaugă, de asemenea, şi factorii antropici: în anii 1970, la hotărârea autorităţilor de atunci, a fost construit un canal pentru evacuarea apei în exces. Se evita astfel inundarea terenurilor din apropiere. Această măsură a avut, din nefericire, efecte negative asupra chimismului apei. Astăzi, cu greu, şi în urma unor intervenţii antropice, concentraţia de săruri se menţine în jurul valorii de 11g/l.
Adevărata comoară se afla însă pe fundul lacului Amara: 130 de hectare de nămol sapropelic, care conţine substanţe chimice bune pentru organism.
