POVESTEA DARURILOR
Lângă Tokio trăia un vestit războinic Samurai. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar. Într-o după-amiază, un luptător – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai.
Auzind de reputaţia acestuia, a decis să-l învingă, pentru a-şi mări faima.
S-au adunat toţi în piaţa din centrul oraşului, iar tânărul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în direcţia lui, l-a scuipat în faţă, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până şi pe strămoşii săi.
Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil. La sfârşitul după-amiezii, simţindu-se obosit şi umilit, războinicul a abandonat şi a plecat.
Decepţionaţi de faptul că maestrul primise atât de multe insulte şi provocări, oamenii l-au întrebat:
– Cum ai putut răbda atât de multă umilinţă? De ce nu ţi-ai folosit spada, chiar dacă ştiai că ai fi pierdut, în loc să-ţi expui laşitatea în faţa tuturor?
– Dacă cineva vine la tine cu un dar şi tu nu îl primeşti, cui aparţine darul? întrebă Samuraiul.
– Celui care ţi l-a oferit, replică unul dintre discipoli.
– La fel şi cu orice mânie, insultă sau invidie, spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să aparţină celui care le-a purtat.
În viaţa de zi cu zi, sunt nenumărate ocaziile în care ne trezim prinşi, fără să vrem, în tot felul de situaţii nedorite.
Fiecare clipă îşi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne încurcă. Totul depinde de noi. Putem alege să acceptăm orice dar şi să ne lăsăm atraşi în jocul altora, sau să fim selectivi… şi să acceptăm doar acele daruri care ne ajută în creşterea noastră.
Cu siguranţă…în momentele respective fiecare dintre noi simte dorinţa de a riposta, însă prin asta i-am da satisfacţie adversarului. Abţinându-se, adversarul va pleca plin de furie, căci toate vorbele şi jignirile lui au ricoşat din personalitatea noastră.
Nu refuzaţi lupta atunci când sunteţi atacat, însă faceţi tot posibilul să nu ajungeţi la luptă, fie ea o luptă verbală, fizică sau psihică.
Auzind de reputaţia acestuia, a decis să-l învingă, pentru a-şi mări faima.
S-au adunat toţi în piaţa din centrul oraşului, iar tânărul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în direcţia lui, l-a scuipat în faţă, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până şi pe strămoşii săi.
Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil. La sfârşitul după-amiezii, simţindu-se obosit şi umilit, războinicul a abandonat şi a plecat.
Decepţionaţi de faptul că maestrul primise atât de multe insulte şi provocări, oamenii l-au întrebat:
– Cum ai putut răbda atât de multă umilinţă? De ce nu ţi-ai folosit spada, chiar dacă ştiai că ai fi pierdut, în loc să-ţi expui laşitatea în faţa tuturor?
– Dacă cineva vine la tine cu un dar şi tu nu îl primeşti, cui aparţine darul? întrebă Samuraiul.
– Celui care ţi l-a oferit, replică unul dintre discipoli.
– La fel şi cu orice mânie, insultă sau invidie, spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să aparţină celui care le-a purtat.
În viaţa de zi cu zi, sunt nenumărate ocaziile în care ne trezim prinşi, fără să vrem, în tot felul de situaţii nedorite.
Fiecare clipă îşi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne încurcă. Totul depinde de noi. Putem alege să acceptăm orice dar şi să ne lăsăm atraşi în jocul altora, sau să fim selectivi… şi să acceptăm doar acele daruri care ne ajută în creşterea noastră.
Cu siguranţă…în momentele respective fiecare dintre noi simte dorinţa de a riposta, însă prin asta i-am da satisfacţie adversarului. Abţinându-se, adversarul va pleca plin de furie, căci toate vorbele şi jignirile lui au ricoşat din personalitatea noastră.
Nu refuzaţi lupta atunci când sunteţi atacat, însă faceţi tot posibilul să nu ajungeţi la luptă, fie ea o luptă verbală, fizică sau psihică.