Balan Daniela

Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.

Pot spune despre mine că sunt un om simplu, care adoră copiii. Fără dragostea pentru ei nu aș fi putut îmbrățișa această meserie. Copiii sunt sursa mea zilnică de inspirație, energie pozitivă și bucurie.

Pe lângă meseria mea de educatoare mai sunt și mamă, rolul care îmi dă multe bătăi de cap de 5 ani, căci teoria este mult mai simplă decât practica în orice situație. Dacă, la grădiniță îmi fac datoria cu toată seriozitatea, acasă mai și eșuez.

Copilăria pentru mulți dintre noi este una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?

Într-adevăr, copilăria a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea. Până la vârsta de 8 ani am crescut la sat, în comuna Târnova din Caraș-Severin, alături de părinții, bunicii și străbunicile mele.

După mutarea mea la oraș, am suferit după viața de la țară dar, am avut șansa să fiu aproape și în fiecare week-end și în fiecare vacanță mergeam la sat, unde mă bucuram de natură și de prietenii mei.

Cele mai frumoase amintiri din copilăria mea sunt cele legate de momentele simple, dar pline de bucurie, cum ar fi: serile de vară alături de prieteni, vacanțele petrecute la bunici unde se aflau cei mai buni verișori din lume, ai mei. Fiecare zi din vacanță era plină cu de toate dar, la sfârșit minunată pentru că, atunci știam să ne bucurăm de orice lucru mărunt.

Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră. Ce ați putea povesti în acest sens?

Fără îndoială, familia mea a avut un rol esențial pentru mine, atât în dezvoltarea mea  personală cât și profesională. Am avut parte de tot sprijinul familiei mele de la naștere până în momentul de față în tot și-n toate. Pentru familia mea și pentru viața pe care o am datorită ei vreau să-i mulțumesc Lui Dumnezeu.

Deși, uneori am mai luat și decizii greșite, ai mei m-au susținut necondiționat.

Am fost mereu încurajată să încerc și așa am reușit, mai greu sau mai ușor, în tot ce mi-am propus până acum.

Cum ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Cred că mi-am dorit din totdeauna să fiu învățătoare dar, am fost doar un an de zile pe catedra de învățători. După care, destinul a vrut să fiu educatoare, unde m-am regăsit însă…cândva vreau să mă întorc la prima dragoste a carierei mele, aceea de a fi învățătoare.

Am ales această profesie din iubire pentru copii, în primul rând. Consider că a fi educatoare îmi oferă șansa de a-i ajuta pe cei mici să învețe și să crească, este o mare bucurie să contribui la dezvoltarea lor.

Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia? A coincis realitatea peste care ați dat la început cu imaginea pe care o aveați proiectată în minte?

Totul a început în toamna anului 2013, la Școala Gimnazială Goruia din Caraș- Severin, locul unde m-aș întoarce mâine.

Am avut șansa să ajung învățătoare în mediul rural, într-o școală și într-o comunitate unde dascălul era dascăl și avea respectul cuvenit. În primul an de învățământ am fost învățătoare necalificată la două clase simultane, o adevărată provocare, a fost un an greu dar, pot spune că cel mai frumos din cariera mea de până acum.

Ce ne puteți spune despre unitatea de învățământ în care activați? Dar despre oamenii de acolo?

Am fost o norocoasă dintotdeauna, la fel și atunci când am ajuns în ,,Dumbrava Minunată’’, unde am fost primită cu multă căldură și susținută de colegele din grădiniță dar, mai ales, de colega mea de grupă de la momentul respectiv, Irina Boceanu.

În momentul de față sunt liniștită la locul de muncă și pentru acest lucru este vinovată întreaga echipă de aici, de la doamna mea director, Liliana Otiman, până la colega mea de grupă, Alina Gușcă. Consider că, dacă ne facem treaba cu responsabilitate și seriozitate totul este bine.