,,Dreams are not what you see in your sleep. They are the things that don’t let you sleep.”– Cristiano Ronaldo
Stăm de vorbă cu Mihai Adrian Catană Bucă, elev la Școala Româno-Britanică din Craiova, județul Dolj.
Ce pasiuni aveți? Ce faceți pentru îndeplinirea lor?
Sunt o persoană pasionată de tot ceea ce înseamnă adrenalină, precizie și natură. Două dintre marile mele pasiuni sunt motorsportul și pescuitul, domenii complet diferite ca dinamică, dar care îmi oferă echilibru și satisfacție în moduri unice.
În ceea ce privește motorsportul, fac parte din această lume fascinantă de ceva timp, iar participarea mea în Campionatul Național de Super Slalom, cât și experiențele de pe circuit reprezintă niște oportunități extrem de valoroase pentru mine. Este un sport care cere nu doar abilități de pilotaj, ci și disciplină, cunoașterea tehnică a mașinii și o atenție sporită la fiecare detaliu. Recent, am început un proiect personal pe o mașină Citroën C2 VTS, pe care urmează să concurez. Lucrez constant la această mașină pentru a o aduce la un nivel competitiv, iar fiecare etapă de dezvoltare a proiectului îmi aduce o satisfacție enormă. E mai mult decât un hobby – e o pasiune care m-a format și care îmi dă energie.
Pe de altă parte, pescuitul este pasiunea care îmi oferă liniștea de care am nevoie. Este modul meu de a mă reconecta cu natura, de a mă detașa de agitația cotidiană. De ceva timp m-am dedicat perfecționării tehnicii mele, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Reușita mea de până acum este un crap comun de 20 kg, adus pe salteaua de primire – un record personal care mă motivează să continui. Pescuitul nu este doar despre captură, ci despre răbdare, strategie și respect față de natură. Îmi place să petrec timp în aer liber, fie că sunt pe marginea unui lac, fie că sunt pe circuit. Natura și motoarele – două lumi diferite, dar care definesc cine sunt și îmi conturează viața în mod autentic.
Cum se simte vârsta ta de acum?
Pentru mine, vârsta mea se simte ca un punct de plecare spre ceva mai mare. Este o perioadă în care încep să mă cunosc mai bine, să-mi conturez personalitatea și să privesc lumea cu mai multă seriozitate. Nu mai sunt doar un copil, dar nici adult – sunt undeva la mijloc, într-o etapă în care învăț, experimentez și cresc.
În fiecare zi descopăr lucruri noi despre mine și despre ceea ce mă înconjoară. Încep să îmi dau seama ce contează cu adevărat pentru mine, ce îmi place și în ce direcție aș vrea să mă dezvolt. Este o vârstă plină de întrebări, dar și de entuziasm, curiozitate și dorință de a merge mai departe.
Se simte ca o perioadă de tranziție, dar și ca o oportunitate. Chiar dacă uneori pare greu să găsesc un echilibru între visuri și realitate, știu că acum se pun bazele pentru cine voi deveni în viitor. Iar asta mă motivează să dau tot ce am mai bun în fiecare zi.
Care sunt cele trei lucruri pe care le apreciezi cel mai mult la o persoană?
Cele trei lucruri pe care le apreciez cel mai mult la o persoană sunt sinceritatea, transparența și perseverența. Îmi plac oamenii sinceri, care spun adevărul și nu încearcă să pară altceva decât sunt. Transparența este la fel de importantă, pentru că arată că o persoană este deschisă și autentică în ceea ce gândește și simte. Iar perseverența arată caracter – admir pe cei care nu renunță ușor și care muncesc constant pentru a-și atinge obiectivele, indiferent de obstacole.
Pentru ce sunteți recunoscător astăzi?
Astăzi sunt recunoscător pentru toți oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului, fie că au rămas în viața mea sau doar au trecut prin ea pentru o perioadă scurtă. De la fiecare am avut ceva de învățat – un sfat bun, o lecție importantă sau poate chiar un moment de sprijin când aveam nevoie. Sunt recunoscător celor care m-au încurajat să îmi urmez pasiunile, dar și celor care m-au provocat să devin mai puternic. Chiar și întâlnirile mai dificile m-au ajutat să cresc și să mă cunosc mai bine. Oamenii ne modelează prin ceea ce ne oferă și prin ceea ce ne cer. Azi realizez cât de mult a contat fiecare experiență trăită alături de ei. Fiecare întâlnire a avut un rost, iar pentru asta simt recunoștință sinceră.
Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?
Da, am un model în viața reală, iar acea persoană este mama mea. O admir profund pentru bunătatea și generozitatea ei, dar mai ales pentru felul în care pune mereu binele celorlalți înaintea propriului confort. Este genul de om care nu stă deoparte atunci când vede nedreptăți sau nevoi, ci se implică activ și luptă pentru schimbare. Este, fără îndoială, cel mai bun activist civic pe care îl cunosc, mereu prezentă acolo unde e nevoie de ajutor, sprijin sau o voce puternică. Nu se dă înapoi de la efort, chiar dacă uneori trebuie să sacrifice din timpul, energia sau resursele ei. Ce admir cel mai mult la ea este că face totul din convingere și cu sufletul deschis, fără să aștepte ceva în schimb. Are o putere interioară rară și o dorință sinceră de a face lumea mai bună. M-a învățat, prin exemplu, că adevărata valoare a unui om stă în faptele lui. Pentru mine, mama nu este doar un model, ci și o sursă constantă de inspirație.
Ce nu ați face niciodata, indiferent de context?
Ce nu aș face niciodată, indiferent de context, este să profit de oameni sau să îi folosesc pentru interesul meu. Cred că respectul și corectitudinea sunt esențiale în orice tip de relație – fie ea de prietenie, de colaborare sau pur și simplu umană. Aleg să fiu alături de persoane în care cred, care îmi arată sinceritate și principii clare. Nu mă înconjor de oameni doar pentru beneficii, ci pentru caracterul lor. Atunci când cineva își pierde respectul față de mine sau îmi arată că valorile noastre nu mai coincid, prefer să mă retrag. Nu păstrez legături de dragul aparențelor. Pentru mine contează calitatea oamenilor, nu numărul lor.
Care sunt câteva lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră, dar care spun mult despre cine sunteți?
Când promit ceva, am grijă ca acel lucru să se întâmple. Consider că o promisiune are valoarea unui angajament personal, așa că nu promit niciodată ușor. Îmi dau silința să mă țin de cuvânt, pentru că știu cât de importantă este încrederea.
Sunt empatic. Încerc mereu să înțeleg ce simt ceilalți și să fiu alături de ei, chiar și atunci când nu pot face mare lucru. Empatia mă ajută să fiu mai atent, mai deschis și mai conectat la nevoile celor din jur.
Deși nu arăt mereu, eu sunt o persoană foarte sufletistă. Chiar dacă, uneori, par mai rezervat sau serios, în spatele acestei aparențe se află o fire caldă, care ține mult la cei din jur și sufăr atunci când nu reușesc să petrec timp cu oamenii dragi.
Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Ce mă determină să dăruiesc altora din timpul meu liber este convingerea că fiecare om are nevoie de atenție, de ascultare și de prezența sinceră a cuiva. Trăim într-o lume agitată, unde mulți se simt singuri sau ignorați, chiar dacă sunt înconjurați de oameni. Timpul este poate cel mai valoros lucru pe care îl putem oferi, iar atunci când aleg să îl ofer cuiva, o fac din respect și empatie. Nu trebuie să faci gesturi mari ca să schimbi ziua cuiva – uneori, o simplă discuție sau o mână întinsă la nevoie înseamnă enorm. Cred că sprijinul și atenția acordate la momentul potrivit pot conta mai mult decât orice alt ajutor material. Îmi place să fiu prezent pentru cei care au nevoie, chiar și atunci când nu cer direct acest lucru. A dărui timp înseamnă a arăta că îți pasă cu adevărat. Și cred că, dacă fiecare am face asta mai des, lumea ar deveni un loc mai cald și mai uman.
Care sunt cele trei lucruri care îți displac cel mai mult la o persoană?
Cele trei lucruri care îmi displac cel mai mult la o persoană sunt aroganța, ignoranța și nepăsarea.
Aroganța mă deranjează pentru că vine dintr-un sentiment fals de superioritate. Oamenii aroganți uită că toți avem ceva de învățat și că respectul nu se câștigă prin atitudine de superioritate, ci prin comportament și modestie.
Ignoranța este dificil de acceptat mai ales când este asumată cu mândrie. Nu mă refer la faptul că cineva nu știe ceva, ci la refuzul de a asculta, de a învăța sau de a înțelege lumea din jur. Lipsa de deschidere duce la judecăți greșite și la atitudini toxice.
Nepăsarea arată lipsa de empatie și de implicare. Când cineva vede o problemă, o suferință sau o nedreptate și alege să întoarcă privirea, îmi este greu să-l respect. Cred că fiecare dintre noi are o responsabilitate față de cei din jur, iar nepăsarea distruge legătura dintre oameni.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Deviza după care mă ghidez în viață, de ceva timp, este „mai târziu poate deveni prea târziu”. Am realizat că lucrurile valoroase din viața noastră – fie ele oameni, momente sau oportunități – pot dispărea mult mai ușor decât ne imaginăm. Am învățat că amânarea, indiferent de motiv, ne poate face să pierdem șanse care nu se mai întorc. De aceea, încerc să fiu prezent, să spun ce simt, să fac ce trebuie atunci când e momentul. Nu vreau să trăiesc cu regrete pentru lucruri nespuse sau fapte neîmplinite. Timpul nu așteaptă, iar uneori, „mai târziu” nu mai vine.
