Salcia și Măslinul de Florii
Într-o zi de primăvară, chiar în ajunul Floriilor, o salcie mlădioasă își legăna crengile pe malul unui râu. Lângă ea creștea un măslin bătrân, cu trunchiul gros și frunze argintii.
Salcia, mândră de ramurile ei verzi și moi, îi spuse măslinului:
— Vezi ce frumoasă sunt? Toți oamenii vin și îmi iau crenguțe pentru sărbătoare. Eu sunt cea aleasă!
Măslinul zâmbi liniștit:
— E bine să fii de folos, dar nu uita: valoarea nu stă doar în a fi ales, ci în ceea ce oferi cu adevărat.
Salcia nu îl băgă în seamă. În ziua de Florii, oamenii au venit, au rupt multe ramuri și au plecat. Spre seară, salcia rămase aproape goală și tristă.
Atunci, măslinul îi spuse blând:
— Ai fost aleasă, dar ai uitat că frumusețea vine din răbdare și dăruire, nu din mândrie.
Salcia, rușinată, își lăsă ramurile în jos și învăță să fie recunoscătoare pentru fiecare primăvară.
🌼 Morala:
Nu te mândri cu ceea ce primești, ci prețuiește ceea ce poți dărui cu inimă curată.