de Sofia Perneu
Bună măi!! Au trecut și cele patru zile pe care le-am petrecut în tabăra de la Eșelnița. Pe cât de confuzi am fost înainte să ajungem, pe atât de fericiți și recunoscători am plecat de acolo. Cele trei zile pe care le-am petrecut la Eșelnița s-au simțit ca un start perfect pentru vara ce va urma și cu siguranță vor rămâne în sufletul tuturor participanților.

Am intrat în atmosfera taberei încă din prima zi, de pe drum. Domnul Chiosa, cel care ne-a adus până la Eșelnița, a dorit să ne arate frumusețile naturii, astfel că am făcut un drum cu o oră mai lung, iar spre final unei fete i s-a făcut rău. Noroc că Duțu a avut o pastilă, care “e de stomac” și am reușit să ajungem cu bine la cazare. Privind în urmă este foarte amuzant, chiar dacă pe moment am fost puțin iritați și agitați. Cred că următorul moment care “a marcat” tabăra a fost la cină, când majoritatea am mâncat mămăligă cu mujdei, pentru că l-am confundat cu smântâna.

Mai departe am făcut un joc de cunoaștere (Bingo uman, mulțumim Daria “Brom”) și a început “streak-ul de 48 de ore de râs”, așa cum l-a numit Bogo.

Următoarea zi a început cu înviorarea, de dimineață, poate puțin prea de dimineață ținând cont de ora la care ne-am culcat. Cred că aceasta a fost una dintre cele mai utile și în sâcâitoare activități pe care le-am avut. Mai departe au urmat activitățile organizate de către voluntarii For Life și cei de la Interact. Aici, fiecare dintre cei care au participat la tabără a învățat câte ceva, fie că era vorba de cum să recunoști o știre falsă (mulțumim David!), cum să faci prezentări și afișe frumoase (mulțumim Maria!) sau cum să editezi videoclipuri și sunete (mulțumim Duțu și Mihnea!).

Pentru cei mai noi, Bogo și Teo au organizat ateliere care au adus sediul For Life mai aproape de noi, prezentând modul în care funcționează imprimanta 3D și cum poți programa roboți (mulțumim și vouă!).

Printre acestea au avut loc și diverse activități care au destins atmosfera, precum mai multe jocuri de cunoaștere (mulțumim Natalia, Daria Szuiogan, Daria Faulhaber, Andrada și Giulia, Daria Socol, Alexia Both și Maya) sau mima (mulțumim Ade!). Mai spre seară, Sofia ne-a ajutat să vedem dincolo de cuvintele unei cărți și să observăm că fiecare are câte ceva aparte, iar împreună cu Anastasia am discutat despre prietenie și am făcut chiar și brățări ale prieteniei (și vouă vă mulțumim!).

După cină a avut loc poate unul dintre cele mai adorate momente din tabără, seara de talente. Am avut absolut de toate: dansuri populare, poezii și monologuri, desene și din nou dansuri, de data asta à la Moulin Rouge.





Dacă ziua a doua a fost interesantă și de neuitat, pe a treia nici nu știu cum să o descriu. Doamna Gherle Liliana, cea cu care făceam încălzirea, a făcut și în acea dimineață memorabilă. Nu o zic într-un fel bun sau rău, ci doar că glumele dumneaei ne-au făcut să râdem și să ne enervăm de-o potrivă (oricum ar fi, tabăra chiar a fost mai distractivă datorită dumneaei). Ziua aceasta a continuat cu activitățile organizate de cei de la Asociația Nevo Parudimos. Am început cu niște jocuri sportive, care ne-au înveselit. La ele au participat și studenții, aducând un aer mai competitiv.

Mai departe a trebuit să cercetăm dacă există companii care finanțează asociații și organizații nonprofit. Chiar dacă nu a fost cea mai distractivă activitate, am aflat destul de multe informații interesante și a fost o activitate foarte utilă.

Timpul a trecut foarte repede, pentru că am fost entuziasmați pentru ceea ce urma: să ne filmăm scurtmetrajele. Fiecare elev a făcut parte din câte o echipă, care a trebuit să regizeze câte un film, în câteva ore. Pe moment nu a părut deloc amuzant, a fost nevoie să improvizăm de la replicile, locația și chiar tema filmului. Fiecare a avut câte o idee diferită, iar în final ne-am simțit toți foarte bine, iar asta e cel mai important.

Când am terminat și cu regizarea filmelor, a urmat să mergem pe dealul din spatele pensiunii, alături de doamna Lili, să culegem flori, pe care urma să le folosim la unul dintre cele trei ateliere pregătite de Alina, coordonatoarea Asociației Nevo Parudimos. Acolo am cântat “Un elefant se legăna”, am găsit o casă părăsită (unde din păcate nu am avut voie să intrăm ), am țipat cât am putut de tare, iar unii dintre noi s-au rostogolit pe iarbă, “până la Sfântu Gheorghe și-napoi”.

Ce am făcut mai departe a fost să alegem dacă ne dorim să pirogravăm, să ne facem semne de carte sau o lampă, cu mușchi și diferite flori în interior. Oricât de nepriceput ai fi în ale bricolajului, cu puțin ajutor ai fi reușit cu siguranță să pleci acasă cu un obiect drăguț, decorat de tine. Cred că niciunul dintre noi nu se aștepta să avem parte de astfel de ateliere, iar de aceea îi mulțumim doamnei Alina, lui teacher, pentru că ne-a îndrumat și ne-a pus la dispoziție toate materialele de care am avut nevoie.




După ce fiecare dintre noi a terminat, am făcut o scurtă recapitulare a acelei zile, am făcut ordine și ne-am pregătit să vizionăm toate filmele pe care le filmaserăm în urmă cu câteva ore. Am avut de toate, de la scurtmetraje despre prietenie și distracția dintr-o tabără la clipul muzical al melodiei “Beauty and a Beat” de la Justin Bieber (melodia taberei!!) și chiar un behind the scenes. A mai fost și filmul celor de la Nevo, care a fost distractiv și nu prea, căci vorbisem despre o idee asemănătoare exact cu o zi înainte.

La final, chiar am putut spune că eram cu toții pe jos de râs. Chiar dacă era deja destul de târziu, ziua nu s-a încheiat până ce Duțu cu Natalia au avut destul tupeu și au sărit îmbrăcați în piscină. După nici câteva minute, domnul Bădescu a venit și dumnealui jos. Norocul nostru e că a plecat înapoi în cameră cu impresia că doar am vărsat ceva și de aceea era ud pe jos.

Mult prea repede a venit și a patra zi, cea în care urma să ne întoarcem înapoi la Reșița. Asta nu înainte de a schimba câteva impresii despre tabără și să ne conectăm cu natura, bineînțeles, din nou alături de doamna Lili. Unii dintre noi nu s-au putut abține, iar când, majoritatea stateau pe burtă, complet desculți am reușit să îi gâdilăm pe talpă (pe Duțu în mod special).

Imediat după aceea a sosit din nou domnul Chiosa, am mâncat prânzul și am pornit spre casă. Era prea frumos ca drumul de întoarcere să fie liniștit, căci undeva pe la Armeniș un autotren a luat foc și astfel s-a creat un ambuteaj imens.

În acest timp, ne-am oprit să aflăm câștigătorii unei tombole cu premii în bani, bani pe care i-am pus noi de-a lungul taberei într-o cutie de șervețele de fiecare dată când întârziam la vreo activitate. Extragerea nu ar fi fost la fel fără muzică turcească pe fundal.
Ca un gând final, din partea tuturor celor care am fost la Eșelnița, o să spun că tabăra aceasta a fost într-adevăr magică. Fiecare dintre noi a plecat de acolo cu măcar o nouă prietenie pe care acum o are la suflet și cu foarte multe amintiri, de toate felurile. Sperăm ca aceasta a fost prima, dar nu ultima dată când vom merge la Eșelnița și le mulțumim din inimă tuturor celor care au făcut posibilă această excursie.
Numai bilee!!!!!
