Răuță Georgiana

Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.

Sunt Răuță Georgiana, o fată crescută undeva la țară în județul Galați. O persoană simplă, modestă care iubește natura și are o slabiciune pentru copii și vârstnici. Mă definește optimismul, seriozitatea și străduința de a deveni un om mai bun atât profesional, cât și spiritual. Sunt o fire activă, ador drumețiile montane și momentele petrecute în aer liber, care îmi oferă echilibru și energie.

Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

În ultimul an de liceu, în perioada pregătirii pentru examenul de bacalaureat, obișnuiam să lucrez împreună cu un grup de colegi de clasă. Ne ajutam reciproc, explicându-ne unii altora exercițiile. La un moment dat, o colegă mi-a spus: „De ce nu te faci profesoară? Explici foarte bine!”. Acea remarcă a avut impact asupra mea și m-a pus pe gânduri, ulterior luând decizia de a mă înscrie la Facultatea de Matematică și de a urma drumul spre profesia de profesor.

Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?

Anii mei de debut au fost la o școală din mediul rural din județul Galați, locul unde am crescut și m-am format profesional. Îmi amintesc cu zâmbetul pe buze emoțiile din prima zi, când nici măcar nu știam exact unde se află localitatea în care urma să predau. Am găsit acolo un colectiv cald și prietenos, care m-a primit cu brațele deschise. Un moment special a fost la deschiderea anului școlar, când după ce am fost prezentată drept noul profesor de matematică, elevii au început să aplaude. Acest gest s-a repetat, spre bucuria mea, an de an.

Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?

Cea mai mare provocare a fost adaptarea la predarea simultană. În școala din mediul rural unde am predat, din cauza numărului redus de elevi, am avut clase mixte: V-VI și VII-VIII, timp de patru ani. A fost o experiență intensă, dar foarte valoroasă.
Pentru a face față, am învățat să îmi adaptez strategiile didactice astfel încât să utilizez eficient timpul, să selectez metode potrivite pentru fiecare grup și să combin activitățile independente cu cele asistate. De asemenea, am fost atentă la gestionarea atenției elevilor pentru a evita distragerea între grupuri. Această experiență m-a făcut mai organizată și mult mai răbdătoare.

Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?

Împlinirea, pentru mine, vine din lucruri simple, dar sincere, de exemplu când primesc feedback pozitiv din partea elevilor și văd că ei au înteles ceea ce eu am vrut să le transmit, este mai mult decât suficient. În astfel de clipe simt că munca mea are sens și că pot face o diferență reală în viața copiilor. În general, sentimentul de împlinire apare în situațiile în care pot să ajut sau să fiu de folos cuiva.

Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?

Aș aduce mai multe beneficii și oportunități adaptate nevoilor actuale ale elevilor, activități mai practice, resurse moderne, programe flexibile. Totodată, consider că ar trebui să existe un echilibru între drepturi și responsabilități, iar sancțiunile pentru nerespectarea regulilor să fie aplicate mai ferm, pentru a menține un climat educațional echilibrat și respectuos.

Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?

Rolul școlii, și mai ales al profesorilor, este de a se conecta cu elevii, de a le înțelege nevoile și de a-i ghida să discearnă între informațiile corecte și cele eronate. Profesorul nu mai este doar un „transmițător de cunoștințe”, ci un mentor care ajută elevul să gândească critic, să colaboreze, să aibă încredere în propriul potențial.

Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?

Cred că voluntariatul nu este doar o formă de a-i ajuta pe ceilalți, ci și o modalitate de a crește personal. Prin interacțiunile cu oameni diferiți, cu povești și experiențe variate, învăț lucruri noi despre mine și despre lume. Este un schimb reciproc de valori, empatie și înțelepciune.
De multe ori, aceste activități îți oferă o altă perspectivă asupra vieții și te fac să apreciezi mai mult ceea ce ai. În plus, satisfacția de a aduce o mică schimbare pozitivă în jurul tău este de neprețuit.

Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?

Nu am avut un singur model, ci mai multe persoane de la care am învățat câte ceva de-a lungul timpului. De la mama am deprins hărnicia, perseverența și devotamentul pentru orice lucru făcut cu responsabilitate. Colectivul școlii din mediul rural a avut la rândul său o influență puternică asupra formării mele. De la colegi am învățat disciplina, seriozitatea și dorința de perfecționare, iar doamna director m-a inspirat prin calmul ei, prin tact și prin modul echilibrat în care reușea să gestioneze orice situație. Cred că fiecare persoană pe care o întâlnim lasă o amprentă asupra noastră, iar aceste influențe ne modelează treptat caracterul și ne ajută să devenim versiuni mai bune ale noastre.

Ce vă place să faceţi în timpul liber?

Timpul liber îmi place să îl petrec în natură, să merg în drumeții montane sau să alerg. De asemenea, îmi vizitez familia, merg la teatru, citesc, mă întâlnesc cu prietenii sau vizionez un film bun. Încerc să îmi umplu timpul cu activități care îmi aduc bucurie și mă ajută să mă reconectez cu mine însămi.