Într-o poiană liniștită din pădure trăiau multe animale. În fiecare dimineață ele se adunau sub un stejar bătrân, unde Bufnița cea Înțeleaptă le învăța lucruri noi.
Iepurașul era foarte grăbit.
— De ce să mai stau la lecții? Eu pot alerga deja foarte repede! spunea el.
Veverița râdea:
— Eu știu să sar din copac în copac. Nu mai am nevoie să învăț!
Numai Ariciul rămânea mereu atent. Asculta, întreba și încerca să înțeleagă fiecare lucru.
Într-o zi, în pădure a venit o furtună puternică. Vântul a rupt multe crengi și animalele nu mai știau pe unde să meargă prin pădure.
Iepurașul alerga în toate direcțiile, dar se rătăcea mereu.
Veverița sărea din copac în copac, dar nu găsea drumul sigur.
Atunci Ariciul și-a amintit ce spusese Bufnița:
— „Cine învață să privească, să gândească și să aibă răbdare, va găsi întotdeauna drumul.”
Ariciul a observat mușchiul de pe copaci, direcția vântului și poteca ascunsă. A condus toate animalele înapoi în poiană.
Iepurașul și Veverița au înțeles atunci că abilitățile sunt bune, dar fără învățare nu sunt de ajuns.
Din acea zi, niciun animal nu a mai lipsit de la lecțiile Bufniței.
🌿 Morala
Educația nu îți arată doar ce știi să faci, ci te învață cum să gândești atunci când apare o problemă.
Creată de Mihaela Slabu