Cărămidaru Iasmina-Milena

Ce pasiuni aveți? Ce faceți pentru îndeplinirea lor?

Galeria mea de pasiuni este extrem de nuanțată, la finele fiecărui an încerc să privesc în retrospectivă asupra noilor interese pe care le-am descoperit. În general, acestea orbitează în jurul artei, călătoriilor și naturii. Mai exact, îmi aloc timpul picturii și desenului, două mijloace prin care reușesc să îmi transpun gândurile, încercând noi tehnici și exersând constant. Muzica ocupă, de asemenea, un loc foarte important în viața mea, îmi place nu doar să o ascult, ci să absorb inspirație din orice gen muzical. Pe lângă acestea, iubesc să călătoresc și să explorez natura, fiindcă aceste experiențe îmi oferă sentimentul de libertate și autenticitate de care am nevoie, în special după o perioade lungi de muncă. Totodată, sunt o persoană profund curioasă, care găsește o adevărată plăcere în cercetare și documentare asupra modului în care funcționează lumea. Prin urmare, în biblioteca mea puteți identifica lucrări care variază de la istorie locală și macroeconomie până la afaceri, filozofie, spiritualitate și ideologii politice.

Ce tip de oameni te inspiră cel mai mult și de ce te atrag aceștia?

Mă inspiră oamenii care ies din tiparele societale și au curajul să gândească diferit, aducând mereu perspective și idei noi în discuție. Totodată, hărnicia și o etică a muncii sănătoasă sunt aspecte pe care le admir deosebit, și pe care încerc să le integrez, la rândul meu, în propria dezvoltare. De asemenea, găsesc inspirație și în persoanele care reacționează rapid și eficient în situații dificile, găsind soluții acolo unde majoritatea văd doar obstacole. Consider că astfel de oameni sunt extrem de valoroși, întrucât te provoacă se evoluezi și te obligă constant să îți depășești propriile limite.

Care este o decizie pe care ai luat-o în viața ta și care te reprezintă cel mai mult?

Una dintre deciziile reprezentative din viața mea a fost alegerea specializării la facultate. Inițial, optam pentru o altă specializare, însă, în final am ales Administrație publică, o decizie de care sunt mândră și extrem de mulțumită. Am avut întotdeauna un puternic simț al dreptății și o preocupare pentru binele și interesele oamenilor, iar această direcție a venit aproape natural pentru mine. Simt că această alegere reprezintă o transpunere a valorilor mele și un mijloc prin care pot să contribui direct la schimbarea pe care vreau să o văd în comunitatea mea.

Pentru ce sunteți recunoscătoare astăzi?

Astăzi sunt recunoscătoare, în primul rând, oamenilor care au știut să îmi hrănească potențialul cu încredere și încurajare, chiar și atunci când “drumul spre stele” părea unul sinuos și riguros. În centrul acestei atenții se află familia mea, care a fost mereu un reper de valori sănătoase și un sprijin tăcut, dar profund. Părinților mei le datorez susținerea necondiționată și șansa la o educație pe care ei nu au avut-o, transformând visurile mele, astfel, într-o extensie a sacrifiilor lor. De asemenea, port o mare recunoștință și cadrelor didactice care mi-au trasat parcursul academic, pornind de la doamna învățătoare, profesorii din gimnaziu, liceu și, în prezent, facultate, persoane al căror efort va rămâne pentru totdeauna consacrat în sufletul meu, prin modul în care m-au împins spre dorința de a merge mereu mai departe. Nu în ultimul rând, sunt recunoscătoare mie însămi, pentru că pot să privesc cu mândrie spre parcursul meu și să rămân fidelă propriei mele esențe. Păstrând în mine curajul, ambiția și curiozitatea, pot deveni mai mult decât mi-am imaginat.

Care sunt cele trei lucruri care îți displac cel mai mult la o persoană?

Întotdeauna încerc să văd aspectele pozitive din caracterul fiecărui individ sau, cel puțin, potențialul acesotra, totuși, există anumite comportamente care îmi displac. Poate cel mai important atuu al unei persoane, care trece, uneori, neobservat în societatea contemporană este punctualitatea, deoarece consider că acest lucru spune multe despre respectul față de cei din jur. Atunci când respectul lipsește, comunicarea și colaborarea devin afectate, iar încrederea se construiește mai greu. De asemenea, nu apreciez lipsa de inițiativă și atitudinea celor care se mulțumesc cu puțin, fără dorința reală de evoluție sau de depășire a propriilor limite. În plus, nu îmi place atitudinea agresivă în comunicare, întrucât consider că ideile își pierd din valoare atunci când sunt transmise fără respect, echilibru și deschidere către dialog.

Cum reacționezi atunci când lucrezi într-o echipă în care apar opinii diferite sau conflicte?

De obicei, într-o echipă în care apar opinii diferite sau conflicte, încerc să adopt postura de mediator. Chiar dacă uneori acest proces poate dura mai mult, consider că dialogul individual și deschis este cea mai sigură cale de a ajunge la o soluție reală și echilibrată. Pentru mine, un conflict poate fi considerat cu adevărat rezolvat în momentul în care se ajunge la un rezultat de tip win-win. Mă implic direct în discuție și încerc să ajut persoanele să privească problema și din perspectiva celuilalt, întrucât fiecare punct de vedere aduce o valoare importantă în înțelegerea situației. În final, o comunicare de grup sănătoasă și constructivă face ca diferențele de opinie să nu interfereze cu procesul creator. Acest model de rezolvare al problemelor l-am studiat în cadrul cursurilor și l-am întâlnit, chiar și în viața de zi cu zi.

Cum ai descrie stilul tău de a lucra atunci când ai o responsabilitate importantă de îndeplinit?

Stilul meu de a lucra poate fi sumarizat prin cuvântul-organizat. Încep cu spațiu de lucru curat și bine structurat, fiindcă mediul în care lucrez îmi influențează direct claritatea gândirii. Îmi planific eficient timpul în funcție de sarcinile pe care le am, prioritizându-le în funcție de importanță și dificultate, astfel încât să mă ocup mai întâi de cele care necesită un efort mai mare de concentrare. Sunt atentă la detalii și îmi desfășor munca într-un mod riguros, evit amânarea și prefer să îmi îndeplinesc sarcinile într-un interval de timp bine definit, pentru a-mi menține productivitatea. În același timp, acord importanță pauzelor, pentru că mă ajută să îmi păstrez concentrarea și randamentul pe termen lung, evitând, astfel, cea mai mare frică a studenților, burnout-ul, cu care m-am luptat la început de drum. În final, îmi place să cer feedback, pentru a înțelege cum pot îmbunătăți ceea ce am realizat și pentru a-mi perfecționa munca prin critici constructive.

Într-o lume într-o permanentă schimbare, care credeți că ar fi abilitățile pe care tinerii trebuie să și le dezvolte?

Într-o lume aflată într-o permanentă schimbare, cred că cea mai importantă abilitate pe care tinerii trebuie să și-o dezvolte este adaptabilitatea. Capacitatea de a te ajusta rapid la contexte noi, la informație și la schimbări constante devine esențială într-un mediu în care nimic nu mai rămâne fix pentru mult timp. În strânsă legătură cu aceasta, consider importantă și abilitatea de a-ți susține și „vinde” ideile, într-un mod clar și concis, deoarece astăzi atenția oamenilor este limitată, iar comunicarea eficientă face diferența. În plus, un aspect ce mă ghidează, personal, și pe care îl promovez oricărui tânar cu care am ocazia să dialoghez este imperativitatea dezvoltării competențelor din mai multe domenii — artă, economie, tehnologie, etică sau bune maniere — pentru că nu se mai caută neapărat un specialist rigid într-un singur domeniu, ci o persoană capabilă să facă legături între idei, să gândească critic și să depășească tiparele clasice ale unei singure direcții.

Acum, când informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?

În această lume, rolul școlii este mai important ca oricând. Tocmai pentru că accesul la informație este atât de facil, tinerii sunt mult mai expuși dezinformării și conținutului eronat sau manipulator. În acest context, școala devine un spațiu esențial în care se formează gândirea critică, capacitatea de a analiza sursele și de a distinge între informația credibilă și cea falsă. Școala nu mai înseamnă doar transmiterea de informații, ci și formarea unei judecăți sănătoase și a unei abilități reale de cercetare. Am studiat, de exemplu, efectele dezinformării în domeniul politic, iar consecințele pot fi deosebit de grave, în special în rândul tinerilor mai ușor influențabili. De aceea, și profesorii au un rol esențial în acest proces, fiind necesar să fie conectați la realitatea actuală, la tehnologie și la informațiile care circulă, pentru a putea ghida corect elevii în acest flux constant de conținut.