Motto: „Impactul unui profesor se întinde mult dincolo de sala de clasă, modelând viitorul prin formarea unor indivizi cu caractere puternice și valori solide.”
Stăm de vorbă cu doamna profesor Radu-Lissu Maria-Iuliana, de la Școala Gimnazială ”Sfântul Andrei” din București, profesor de limba și literatura română.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Sunt o persoană sensibilă, cu o pasiune profundă pentru copii, artă și știință. Fiecare domeniu mă inspiră și mă motivează să explorez și să învăț continuu. Îmi place să cred că pot face o diferență semnificativă în orice proiect în care mă implic, abordând fiecare sarcină cu un spirit perfecționist și o dorință constantă de adaptare. Cred în puterea evoluției și în capacitatea de a crește și de a se îmbunătăți în permanență.
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
Alegerea mea de a îmbrățișa meseria de profesor a fost influențată, într-o oarecare măsură, de tradiția familiei mele. O mare parte a familiei mele extinse este formată din profesori, învățători, educatori și artiști, ceea ce a creat un mediu în care valoarea educației și a dezvoltării personale a fost întotdeauna foarte prezentă. Însă, dincolo de moștenirea familială, a venit și dintr-o dorință profundă de a aduce o schimbare pozitivă în viețile copiilor, de a-i ajuta să crească armonios, cu valori solide, și de a-i ghida în descoperirea propriului potențial.
Copilăria este pentru mulți dintre noi una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?
Copilăria este o perioadă magică, plină de descoperiri și bucurii simple, care ne marchează pentru totdeauna. Pentru mulți dintre noi, este un tărâm al inocenței, al jocurilor nesfârșite și al legăturilor puternice cu cei dragi. Îmi amintesc cu drag de momentele în care, întâlnindu-mă cu prietenii, preluam adesea rolul de organizator, transformându-ne în mici profesori sau regizori ai propriilor noastre povești puse în scenă.
Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?
Încă de mică, pasiunea pentru educație a fost prezentă în viața mea. Am învățat să scriu și să citesc înainte de a începe școala, datorită îndrumării constante a mătușilor mele, ambele profesoare de română, și a sprijinului întregii familii. Dragostea pentru muzică mi-a fost insuflată de bunica mea, care m-a învățat să cânt și m-a familiarizat cu frumusețea sunetelor. Natura, cu toate minunățiile ei, a devenit o prezență constantă în viața mea, datorită bunicului meu, brigadier silvic, care mi-a deschis ochii către splendoarea peisajelor și importanța protejării mediului. Creativitatea am moștenit-o de la mama mea, care m-a încurajat să-mi exprim ideile în moduri originale, iar curiozitatea pentru lumea științei mi-a fost insuflată de tata.
Aceste experiențe și influențe timpurii au contribuit la formarea mea ca individ și au pus bazele pasiunilor care mă definesc și astăzi.
Cum au fost anii de debut? Ce provocări ați întâlnit?
Debutul meu în cariera de profesor a avut loc la vârsta de 18 ani, lucrând în timpul facultății în câteva școli speciale, de care îmi amintesc cu mare plăcere. Acolo am avut șansa de a cunoaște o prietenă minunată, care mi-a fost alături de-a lungul anilor și care mi-a devenit mentor. În acea perioadă, am învățat foarte multe despre psihologia educațională, despre complexitatea minții umane și, totodată, despre mine însămi. După finalizarea facultății, am debutat la Școala Sfântul Andrei, unde activez și în prezent. Țin să mulțumesc pe această cale doamnelor director, doamnei inspector Sanda Ileana și câtorva colege inimoase, care mi-au încurajat pașii timizi la începutul carierei.
Provocarea a fost să învăț să îmi iau inima în dinți și să arăt ce pot.
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?
Sunt foarte multe momente care m-au făcut să înțeleg de ce am ales să fiu ceea ce sunt. Momentele în care elevi, doi, câțiva, care nu reușeau să scoată un sunet, care erau tratați diferit deoarece erau foarte retrași, reușesc să joace un rol pe scenă, într-o piesă scrisă de mine, adaptată pentru fiecare dintre ei, tocmai pentru a obține acest rezultat. Când părinții vin să îmi mulțumească pentru că am reușit ceva ce ei până atunci nu au reușit. Când, după câțiva ani, te trezești surprinsă de foștii elevi venind în grup organizat, cum i-ai învățat tu să fie uniți, să îți aducă flori și să te îmbrățișeze. Când un elev vine constant să te îmbrățișeze, când un elev care avea note de 4 începe să învețe de drag, urcând ștacheta la note de 7-8.
Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?
Cu siguranță, sunt multe aspecte ale sistemului de învățământ românesc care ar putea beneficia de îmbunătățiri semnificative. Iată câteva dintre schimbările pe care le-aș implementa, bazându-mă pe experiența mea și pe observațiile acumulate de-a lungul anilor:
Pentru a implementa cu succes schimbările propuse pentru sistemul de învățământ românesc, este crucial să adoptăm o serie de mentalități fundamentale:
Mentalitatea centrată pe creștere: În loc să ne concentrăm pe evaluarea statică a cunoștințelor, ar trebui să cultivăm o mentalitate care valorizează progresul continuu al Greșelile ar trebui văzute ca oportunități de învățare, iar efortul și perseverența ar trebui celebrate.
Mentalitatea colaborativă: Îmbunătățirea sistemului de învățământ este un efort colectiv care necesită colaborare între toți actorii implicați: profesori, elevi, părinți, directori de școli, factori de decizie politică și comunitate. Trebuie să construim parteneriate puternice și să promovăm comunicarea deschisă și respectuoasă.
Mentalitatea inovatoare: Trebuie să fim deschiși la idei noi și să experimentăm cu abordări pedagogice inovatoare. Tehnologia poate juca un rol important în acest sens, dar trebuie integrată inteligent, cu un accent pe îmbunătățirea experienței de învățare.
Mentalitatea incluzivă: Fiecare elev este valoros și are dreptul la o educație de calitate, indiferent de mediul din care provine sau de abilitățile sale. Trebuie să creăm un sistem de învățământ care să fie accesibil și relevant pentru toți elevii, inclusiv cei cu nevoi speciale.
Mentalitatea orientată spre viitor: Educația ar trebui să pregătească elevii nu doar pentru prezent, ci și pentru provocările și oportunitățile viitorului. Trebuie să dezvoltăm competențele de care vor avea nevoie pentru a reuși într-o lume în continuă schimbare, cum ar fi gândirea critică, creativitatea, adaptabilitatea și abilitățile de colaborare.
Centrarea pe elev: Aș muta accentul de la memorarea mecanică la dezvoltarea gândirii critice, a creativității și a abilităților de rezolvare a problemelor. Fiecare elev este unic, iar sistemul ar trebui să se adapteze nevoilor individuale ale acestora.
Formarea continuă a profesorilor: Aș investi masiv în programe de formare continuă pentru profesori, nu doar în ceea ce privește noile tehnologii, ci și în metodele pedagogice moderne, înțelegerea psihologiei elevilor și dezvoltarea abilităților de comunicare și mentorat.
Resurse adecvate: Aș asigura resurse materiale și financiare adecvate pentru toate școlile, eliminând disparitățile dintre mediul urban și cel rural. Fiecare elev, indiferent de locul unde trăiește, ar trebui să aibă acces la o educație de calitate.
Evaluare relevantă: Aș reforma sistemul de evaluare, reducând importanța examenelor standardizate și introducând metode de evaluare mai diverse, care să măsoare progresul elevilor în mod holistic, ținând cont de abilitățile lor practice, de proiectele realizate și de implicarea lor în procesul de învățare.
Legătura cu piața muncii: Aș consolida legăturile dintre școli și mediul economic, pentru a asigura o tranziție mai ușoară a absolvenților către piața muncii. Elevii ar trebui să dobândească competențe relevante pentru profesiile viitorului, nu doar cunoștințe teoretice.
Sprijin pentru elevii cu nevoi speciale: Aș dezvolta programe de sprijin personalizate pentru elevii cu nevoi speciale, asigurând incluziunea lor deplină în sistemul de învățământ și oferindu-le resursele necesare pentru a-și atinge potențialul maxim.
Implicarea părinților: Aș încuraja o colaborare mai strânsă între școală și familie, recunoscând rolul crucial al părinților în educația copiilor. Școala ar trebui să fie un partener activ al părinților, oferindu-le sprijin și resurse pentru a-și susține copiii în procesul de învățare.
Digitalizarea inteligentă: Aș integra tehnologia în mod inteligent, nu doar ca instrument de predare, ci și ca mijloc de personalizare a învățării, de acces la resurse educaționale diverse și de dezvoltare a competențelor digitale ale elevilor și profesorilor.
Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?
Într-o lume în care informația este la doar un clic distanță, rolul școlii evoluează, dar devine și mai important. Școala nu mai este doar un depozitar de cunoștințe, ci un ghid esențial în procesul de învățare.
Școala îi învață pe elevi să navigheze în oceanul de informații, să distingă sursele credibile de cele false și să selecteze informațiile relevante pentru nevoile lor.
Profesorii devin mentori, oferind îndrumare personalizată, sprijin emoțional și modele de urmat. Ei îi ajută pe elevi să-și descopere pasiunile, să-și stabilească obiective și să-și dezvolte potențialul maxim.
Școala creează un mediu de învățare structurat și interactiv, în care elevii pot explora concepte complexe, pot pune întrebări și pot colabora cu colegii lor.
Școala îi învață pe elevi cum să învețe eficient, cum să-și organizeze cunoștințele, cum să-și evalueze progresul și cum să devină autonomi în procesul de învățare.
Școala se concentrează pe dezvoltarea competențelor esențiale pentru secolul XXI, cum ar fi gândirea critică, creativitatea, comunicarea, colaborarea și rezolvarea de probleme și joacă un rol crucial în formarea caracterului elevilor, promovând valori precum respectul, responsabilitatea, toleranța și integritatea.
Școala îi pregătește pe elevi nu doar pentru carieră, ci și pentru viață, ajutându-i să devină cetățeni activi, implicați și responsabili.
Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?
Principala mea trăsătură de caracter ar fi adaptabilitatea.
Școala trebuie să se adapteze constant la schimbările din societate și la nevoile elevilor. La fel, un profesor trebuie să fie capabil să se adapteze la diferite stiluri de învățare, să integreze noi tehnologii și să răspundă provocărilor neprevăzute. Această adaptabilitate asigură că elevii sunt bine pregătiți pentru o lume în continuă schimbare.
Dar una sau mai multe trăsături de caracter pe care ați dori să le îmbunătățiti?
Cred cu tărie că absolut toate trăsăturile de caracter sunt perfectibile și lucrez intens la acest aspect. Consider că suntem aici cu un scop, acela de a evolua.
Pe lângă activitatea didactică, mai sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?
Cu siguranță, pe lângă activitatea didactică, sunt implicată și în numeroase activități de voluntariat. Încă de mică am învățat să ajut familiile nevoiașe, în special copiii. Am avut exemplul unchiului meu, care are o fundație, alături de care am desfășurat multe activități de voluntariat.
Nu obișnuiesc să vorbesc despre acest aspect, sunt de părere că acest tip de acțiuni nu au nevoie de expunere publică, atunci când faci un bine rămâne între tine și Dumnezeu.
Singurul moment când aș face public un astfel de eveniment, ar fi acela când aș vrea să atrag cât mai mulți oameni în această acțiune sau când ar fi vorba despre un eveniment caritabil.
Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Calitatea umană.
Cel puțin trei lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră ar fi…
Faptul că sunt extrem de pasionată de știință.
Faptul că îmi organizez programul zilnic de când eram copil- spre disperarea mamei care găsea canețele,agende și bilețele prin toată casa – în care notam orice lucru mărunt aveam de făcut pe un interval de 1 luna.
Faptul că scriu piese de teatru pentru copiii de la clasă, adaptate personalității fiecăruia, în scopul de a îndrepta anumite greșeli de comportament, prin jocul de rol.
