Stăm de vorbă cu Negrea Patricia, elevă la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” din Hunedoara, județul Hunedoara.
Motto: „Nimic în viață nu trebuie temut, ci doar înțeles. Acum este momentul să înțelegem mai mult, ca să ne temem mai puțin.” (Marie Curie)
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Ador să îmi dedic timpul liber lucrurilor mărunte care îmi aduc bucurie, cum ar fi fotografia-o pasiune care a început încă de când eram mică și nu m-a părăsit nici până în momentul de față, reușind să surprind tot felul de aspecte ale naturii cu ajutorul telefonului-sau lectura, deoarece citind o carte pe placul meu, pot da frâu liber imaginației, pătrunzând într-o cu totul și cu totul altă lume, o lume pe care mi-o creez singură și înăuntrul căreia îmi regăsesc liniștea interioară.


Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?
Dacă aș putea, principalul lucru pe care l-aș schimba în sistemul de învățământ românesc ar fi modul de învățare și chiar cantitatea de informație, în unele cazuri. Prin asta mă refer la faptul că, în loc ca noi, elevii, să învățăm mecanic, pentru lucrările de control o sumedenie de informații pe care le vom uita, ar trebui să învățăm, prin modalități distractive și interactive aspecte interesante, atent selectate, care să ne îmbogățească fiecăruia cultura generală. Mă bucur totuși că în unele școli, la unele materii, acest lucru este deja pus în practică. Acum, bineînțeles, aș mai schimba și alte aspecte, cum ar fi durata orelor de curs pe parcursul săptămânii sau faptul că manualele cântăresc foarte mult, iar ghiozdanele grele dăunează sănătății noastre, dar consider că cel menționat mai sus este cel mai important și cel de care avem nevoie cel mai mult.
Care a fost cea mai mare provocare cu care v-ați confruntat?
Dacă acum aproximativ trei ani aș fi răspuns la această întrebare cu una dintre dificultăți întâlnite pe parcursul vieții mele precum pierderea unui animal de companie sau imposibilitatea de a obține o notă mai mare sau un rezultat excepțional, răspunsul actual este total diferit: cea mai mare provocare cu care m-am confruntat a fost cu siguranță pandemia, din numeroase motive. În primul rând, pandemia de coronavirus m-a pus în dificultate din punct de vedere al școlii-nu eram obișnuită să particip la ore de acasă, apăsând câteva butoane și a fost dificil să accept că, pe o perioadă nedeterminată de timp, acesta urma să fie „normalul” meu, școala online fiind diferită din nenumărate puncte de vedere față de mersul fizic la ore. În al doilea rând, această pandemie ne-a testat mult prieteniile și toate relațiile interumane în general. Din fericire, am avut norocul să reușesc să îmi mențin relațiile cu majoritatea persoanelor apropiate de mine. În concluzie pot spune că această provocare a fost una uriașă pentru o elevă de clasa a V-a, respectiv a VI-a, și a constituit o lungă lecție de viață care m-a ajutat, totuși, să îmi consolidez anumite aspecte personale și să evoluez din punct de vedere al tehnologiei.




Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?
Cred cu tărie că principala mea trăsătură de caracter este ambiția. De când mă știu am fost o fire ambițioasă și chiar încăpățânată, uneori. Dar în majoritatea cazurilor aceste trăsături m-au ajutat să ating orice obiectiv îmi pun în minte, cum au fost și premiul al III-lea la Olimpiada Națională de Limba Engleză și media 10 la Evaluarea Națională.

Dar una sau mai multe trăsături de caracter pe care ați dori să le îmbunătățiti?
O trăsătură de caracter pe care o am, dar nu în mare măsură, și sunt conștientă că trebuie îmbunătățită, este răbdarea. Dintotdeauna am fost o fire energetică și mereu îmi doresc să se întâmple lucrurile relativ rapid, dar în ultimul timp am început să realizez că răbdarea este crucială din mai multe puncte de vedere și că nu voi putea mereu să am un lucru în momentul în care îl doresc și de aceea încerc să devin o persoană mai răbdătoare, aceasta trăsătură fiind benefică, în primul rând, pentru mine.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Deviza după care mă ghidez în viață este „Peștera în care ți-e frică să intri ascunde comoara pe care o cauți.” – Jospeh Campbell
Cel puțin trei lucuri mai puțin cunoscute despre tine ar fi…
…faptul că îmi este extrem de dificil să lucrez cu termene limită deoarece prefer să am propriul meu ritm, dar, bineînțeles, nu să lungesc degeaba o sarcină simplă.
…faptul că ador să ascult muzică în orice moment al zilei: când mă trezesc, când citesc, când lucrez, când îmi fac temele, chiar și când adorm…pot spune că dacă apartamentul meu ar lua foc, mi-aș salva căștile. J
…faptul că sunt o persoană extrem de dezordonată.
Ați avut sau aveți un model în viața reală? Poate profesori? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?
Da, pot susține că am un model în viață și pot spune cu mâna pe inimă ca acesta este doamna mea profesoară de limba română. Dânsa este modelul meu în viață deoarece o admir ca persoană și o consider un om exemplar. Prin urmare, admirația mea merge dincolo de imaginea și deciizile sale ca profesor, fiind îndreptată, în mare parte, către trăsăturile ei, precum corectitudinea și bunăvoința, dar, bineînțeles, și răbdarea și dedicarea pe care le-am observat în timpul orelor, deoarece răspunde cu calm la orice întrebări ale colegilor mei, dar și atunci când îmi explică noțiuni mai puțin cunoscute pentru a-mi fi de ajutor la olimpiade și concursuri. În concluzie, în ochii mei, doamna profesoară de limba română este un cadru didactic dedicat meseriei sale și tipul de persoană care vreau să ajung.

Care au fost cele mai frumoase momente pe care le-ați trăit?
Cele mai frumoase momente pe care le-am trăit au fost, cu siguranță, momentul în care l-am primit pe câinele meu, Cookie, și dimineața când am intrat pe site-ul rezultatelor la capacitate, mi-am introdus codul și am văzut media 10. Ambele momente mi-au provocat stări de lungă durată, de fericire: primirea lui Cookie mi-a umplut inima cu sentimente de iubire, adorație, bucurie și multe altele, iar reușita de la examen mi-a adus o mândrie colosală. În plus, ori de câte ori îmi fuge gândul la aceste momente, mă cuprinde o stare de nostalgie împletită cu fericire.


Ce sfat aveți pentru generațiile care vă urmează?
Aș putea să enumăr multe sfaturi, cum ar fi să fie mereu perseverenți sau să nu se dea niciodată bătuți indiferent de dificultatea drumului pe care îl au de parcurs, dar voi alege să dau mai departe un mesaj pe care mi-aș fi dorit să îl aflu acum mult timp: „Să nu vă pierdeți niciodată încrederea în sine! Chiar dacă veți pierde prieteni, veți încheia relații, veți nemulțumi anumite persoane sau vă veți simți extrem de descurajați trebuie să știți mereu că sunteți proprii voștri suporteri și nimeni altcineva nu vă cunoaște mai bine decât voi înșivă. Prin urmare, dacă nu ai încredere în tine, nu ai nimic, iar această încredere este ușor de pierdut și foarte dificil de recâștigat, așa că aveți grijă cum o gestionați.”
