Vioara

POVESTEA VIORII

Un licitator se chinuia să vândă o vioară, pornind licitaţia de la 10 dolari. Era o vioară plină de praf şi dezacordată. În zadar, licitatorul plimba arcuşul peste corzile viorii, dar cele câteva sunete scoase nu impresionau publicul şi nimeni nu oferea nici măcar acei 10 dolari.
Deodată, din mulţime, un bătrân cu hainele peticite, şovăind, se ridică şi se apropie de vioară.
Râsete şi glume se auziră în întreaga sală: “Probabil e aşa de sărac, încât cumpără vioara să aibă lemne de foc”, “Nu lemne de foc, e prea mică, probabil va face din ea petice pentru haine”, răspunse altul.
Bătrânul nu zise nimic, luă vioara în mâinile sale tremurânde şi, după ce o acordă, începu să legene uşor arcuşul pe corzi. Era asemeni unei vrăji, mulţimea rămase încremenită. Nimeni nu mai auzise în viaţa lui aşa sunete mlădioase, nimeni nu a mai simţit un asemenea fior. Era o trăire, asemeni unei rugăciuni. După ce răsună și ultimul acord, bătrânul strânse la piept vioara, asemeni unui fiu, și dintr-o dată sala prinse viață:
– Ofer 1000 de dolari! a fost prima ofertă
– Ofer 1200, spuse altul … şi licitaţia a continuat până când vioara se vându cu 3000 de dolari.
Era aceeaşi vioară pe care la început nimeni nu dădea nici zece dolari. Oare ce i-a schimbat aşa mult preţul?
Cu siguranţă, atingerea maestrului, a acelui bătrân care doar privind, şi-a dat seama ce comoară era acea vioară.
A avut tăria de a trece peste toate batjocurile sălii şi i-a redat viorii măreția de altă dată.
Dar să revenim la licitație.
Domnul care câștigase licitația veni, luă vioara și, în loc să se îndrepte spre ieșire, se duce spre bătrân:
– Poftiți, vioara v-a ales pe dumneavoastră! spuse acest domn.
– Dar … e o sumă așa de mare, și probabil vioara asta v-a fascinat, abia îngână bătrânul.
– Celelalte câteva momente, în care dumneavoastră ați cântat la vioară nu se compară cu nimic altceva, spuse acel domn … și părăsi sala.
Fiecare avem prieteni buni și multe cunoștințe, uneori procedăm ca și publicul din sală: râdem, batjocorim și credem că suntem interesanți.
Ne hrănim astfel partea animalică, care hrănită în acest fel, ne va domina în viitor.
Vă va crea senzația de bucurie pe moment, însă v-ați gândit cum se simt ceilalți?
Fiți maeștrii celor din jurul vostru, redați-le strălucirea pe care ei singuri nu pot să o arate, fiți domnul acela elegant și dăruiți bucurie, pentru că ceea ce veți simți va fi incomensurabil.