Viforel Dorobanțu

Stăm de vorbă azi cu Viforel Dorobanțu, director la Școala Gimnazială din Curcani, județul Călărași.

Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în priml rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.

Nu aș aprecia eu dacă am, sau un, un suflet intr-un fel sau altul. Cei apropiați și cei cu care interacționez pot aprecia lucrul ăsta. Sunt un om normal, care încearcă să-și facă treaba cât mai bine. Sunt căsătorit, mândru tată a două fete, trăiesc în orașul Oltenița și de 6 ani sunt directorul Școlii Gimnaziale nr. 1 Curcani. Am mai fost director în alte trei unități școlare (două școli și un liceu) și am lucrat în cadrul ISJ Călărași ca inspector de proiecte europene și management. Pozițiile ocupate anterior m-au făcut să văd toate fațetele învățământului românesc și să realizez necesitatea unei schimbări și adaptări în demersurile pe care le fac profesorii în clasă

Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Sunt absolvent al Universității București, Facultatea de Fizică. Inevitabil, una dintre opțiuni a fost și intrarea în învățământ, la inceput nefiind prima variantă. Dar, dacă am dat examenul de titularizare pe care l-am promovat, am zis că e bine să incerc această meserie. Și sora mea mai mare, este tot profesoară și este posibil să fi avut o influență în subconștientul meu atunci când am decis să rămân în meseria asta. Dealtfel, soția mea și cumnatul meu, sunt tot profesori, așa încât ne simțim ca peștele în apă atunci când discutăm, inevitabil, despre munca noastră.

Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?

Da, îmi amintesc cu plăcere. De altfel, am avut două debuturi. Primul, ca profesor suplinitor, înainte de facultate, la școala din Ulmeni (unde, peste 19 de ani am fost și director) și al doilea, ca profesor titular la școala din Curcani. Debutul ca profesor titular a fost cel care m-a marcat, pentru că succesul lui îl datorez regretatei doamne director, Gabriela Voicu, de la școala din Curcani. A fost un debut bun pentru că această doamnă, profesor de limba română, a fost primul om care a crezut în mine, din punct de vedere profesional. M-a lăsat, pur și simplu, să mă ocup de multe dintre situațiile pe care școala trebuia să le trimită către inspectorat, fapt ce a însemnat pentru mine o încredere enormă și, totodată, un bun prilej de a mă pune la punct cu ce trebuie să facă un profesor și director într-o școală.

Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?

Rolul școlii este hotărâtor. Pentru că, fără nicio exagerare, trebuie să punem mouse-ul în mână copilului, așa cum punem stiloul în mâna unui elev. Atâta timp cât realizăm care este viteza cu care putem ajunge la orice fel de informație, cu ajutorul tehnologiei, trebuie să învățăm copiii cum să o folosească. In viitor, eu cred că rolul profesorului va fi reconfigurat astfel încât să ghidăm o învățare care va trece dincolo de zidurile clasei. Și dacă elevii își petrec mult timp în zona device-urilor, eu cred ca trebuie să aducem învățarea în acele zone în care ei se simt natural, ca cea a tehnologiei.

Spuneți-ne când și cum începe povestea dumneavoastră la Școala Gimnazială Nr.1 Curcani.

Cu școala din Curcani am avut contact prima dată în anul 2000, atunci când am dat examenul de titularizare pe disciplina fizică și am luat un post la o școală din Gălbinași. Am discutat cu directorul acelei școli și în primul an m-am detașat la Curcani, fiind mai aproape de casă. Și nu regret deloc! În primii ani, m-am cam dumirit eu ce înseamna învățămîntul românesc și am realizat că nu îmi place deloc felul în care el se desfășoară, mai ales în zona predării științelor. Cu ajutorul și permisiunea doamnei Voicu, am început să introduc calculatorul în predare (cu prezentări PPT, pentru început), să fac experimente de fizică și în afara clasei, acolo unde copilul își trăiește cu adevărat viața. Toate aceste lucruri m-au determinat ca în anul 2017, în cadrul concursului pentru ocuparea funcției de director să-mi depun dosarul și pentru această școală. Și se pare că a fost o alegere inspirată.

Povestiți-ne despre proiectul-pilot și despre schimbările din școala dumneavoastră.

În anul 2021, pe 1 martie, am fost prima școală de stat din România care am cerut statutul de școală-pilot pentru a putea încerca o schimbare de paradigmă în modul de predare. Astfel, prin ordin de ministru, începând cu 1 sept 2021, am obținut derogare de la respectarea planului-cadru, de la respectarea programelor școlare și includerea sistemului de predare blended-learning fără restricții. Pe scurt, am coborât studiul fizicii la clasa a V-a, studiul chimiei la clasa a VI-a, am renunțat la o oră de matematică, am renunțat la lucrările scrise semestriale (teze), programele la disciplinele matematică, fizică, chimie, geografie, limbi străine, consiliere și dezvoltare personală au fost concepute de către profesorii din școală. Ordinul de ministru pentru pilotare se aplică pe o perioadă de 4 ani, în interiorul cărora putem face ajustări astfel încât elevii din Curcani să aibă parte de un învățământ potrivit lor. Ca urmare a noului model curricular pe care îl pilotăm mi s-a acordat Premiul Directorul anului pentru inovare, oferit de AVE in oct 2022.

Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?

Mi-e greu să definesc mare, dar consider că un astfel de moment a fost atunci când regretatul profesor Lucian Pavel, inspector școlar general la vremea aceea, in 2005, mi-a propus să vin la ISJ pe postul de inspector pentru proiecte europene. A fost totul nou pentru mine, provocator dar a fost și o experiență benefică pentru tot ce a urmat.

Ne puteți povesti despre un moment din viața dumneavoastră profesională în care v-ați simțit cu adevărat împlinit? Dar în viața personală?

În plan profesional, un moment important a fost acela de a-mi asuma depunerea documentației pentru ca școala din Curcani să devină școală-pilot. Acest demers este împănat cu împliniri, cu dezamăgiri, cu provocări pe care nu le-am mai trăit până acum.

În plan personal, cele două fete pe care le am, familia mea, sunt momente continue de împlinire și înseamnă totul pentru mine.

Ce vă place să faceți în timpul liber?

Din păcate, nu am timp liber. Munca legată de școală îmi ocupă o mare parte din timp și acasă particip, nu atât cât mi-aș dori, la treburile familiei. În puține momente, și aici nu vorbesc de multe ore, încerc să mă pun la punct cu ce mai este nou în educație, în tehnologie.

Ce nu vă place să faceți deloc?

Nu îmi place să particip la ședințe lungi, mai ales cele de analiză.

Care este deviza după care vă ghidați în viață?

Nu pot spune că am o deviză, dar încerc să trec peste nu se poate. Îmi place să încerc multe experiențe noi care îmi pot aduce satisfacții.