de Beatrice Anisoiu
Repere biografice: născut la 21 iulie 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova, este cel de al doilea copil al familiei, va deceda în anul 1890, la vârsta de 69 de ani, la conacul său de la Mircești, județul Roman.
A fost un poet, dramaturg, culegător de folclor, om politic, ministru, diplomat, dar și membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
Ce nu știați despre Vasile Alecsandri…
o Copilăria celui care avea să fie marele scriitor pașoptist și-a petrecut-o în mijlocul unei familii strâns unite, într-o atmosferă morală de afecțiune reciprocă, de prețuire pentru cultură, sub supravegherea directă a părinților, în special a mamei.
o Provenid dintr-o familie înstărită, copilul era înconjurat și de oameni simpli din popor: servitori, vizitii, țigani. Alecsandri își amintește cu simpatie de prietenia sa aparte pe care a avut-o în copilărie cu un țigănuș, fiu al robilor de la curte, pe nume Vasile Porojan. Un copil oacheș, vioi, jucăuș care îl va întovărăși pe conașul Vasile prin împărăția luncilor, a apelor de lângă conacul de la Mircești ori de pe marginea Siretului. De la acesta, dar și de la oamenii simpli cu care conviețuia la curtea tatălui său, Alecsandri va auzi pentru prima oară cântecele și poveștile populare care i se vor așeza adânc în străfundul inimii și le va aduna în culegerea sa de poezii populare, „ Poezii populare. Balade adunate și îndreptate de V. Alecsandri”. Peste ani, Vasile Porojan va fi eliberat de sub robie de către prietenul său din copilărie, care va fi unul din prinicipalii militanți ai drepturilor sociale care erau încălcate de către administrația feudală din secolul XIX.
o La 12 ani, este trimis de către tatăl său la studii în străinătate, mai exact în Franța, unde își va face prieteni pe Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Ghica, care ca și el se formau în școlile înalte ale străinătății.
o Adolescentul Vasile Alecsandri era un băiețaș vioi, plin de curiozitate, inteligent, dar în același timp sensibil, meditativ, visător care va cocheta cu mai multe domenii de activitate, negăsindu-și vocația cu ușurință.
o Alecsandri va da bacalaureatul în limba franceză, și se va pregăti în particular pentru a urma cursurile de medicină, tatăl său dorindu-și acest viitor pentru fiul său, însă va renunța la aceste viitor, căci nu se putea deprinde cu analiza de sânge sau cu disecțiile anatomice. Mai apoi, va urma cursurile de drept, de inginerie, însă, va triumfa literatura căreia i se va dedica întreaga viață.
o Inițial va debuta cu versuri în limba franceză, însă începuturile sale în peisajul literar autohton vor fi cu nuvela „Buchetiera de la Florența” pe care o va publica în cel de al treilea număr al revistei „Dacia literară”. Succesul îl va cunoaște în Moldova, dar și în celelalte principate cu primele sale piese de teatru, între care „Farmazonul din Hîrlău”, reprezentată pe scenă teatrului din Iași în anul 1840 (avea doar 19 ani), teatru pe care Alecsandri alături de Kogălniceanu și Costache Negruzzi îl conduceau. Piesa s-a bucurat de un real succes, fiind o lucrarea realistă, în ea zugrăvindu-se oameni obișnuiți, moldoveni de rând, în împrejurările vieții lor cotidiene, o lume opusă înaltei societății condusă de fățarnicul și despoticul Mihai Sturdza.
o Bonjouristul Vasile Alecsandri, întors în țară, „cu un mare bagaj de iluzii și idei moderne”, alături de alți tineri proveniți din familii boierești mai luminate, precum: Costache Negri, Alecu Russo, M. Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Al. I. Cuza, nemulțumiți de abuzurile domnitorului și ale câtorva boieri atotputernici, se angajează în lupta împotriva domnitorului, a unor instituții și practici învechite, expresii ale orânduirii feudale. Astfel, se va implica în viața politică a epocii sale, exprimându-și vehement atașamentul pentru unire națională, luptând fără ezitare pentru o patrie liberă, pentru afirmarea individualitții noastre naționale, pentru libertate, egalitate și fraternitate.
o Frumusețea vârstei tinereții vine din întâlnirea cu iubirea, acesta se va îndrăgosti de sora prietenului său Costache Negri, Elena, căsătorită în 1840, dar care va divorța în 1843. Timp de doi ani de zile, între 1845-1847, cei doi tineri își vor trăi dragostea discret, departe de ochii curioși ai lumii. Povestea lor de dragoste va fi scurtă și tristă, Elena Negri, bolnavă de tuberculoză, se va pierde în neguri și va lăsa durere adâncă în sufletul lui Alecsandri.
o Elena Negri, ființă suferindă, cu o sănătate mereu plăpândă, îl farmecă pe Alecsandri prin spiritul ei viu, prin personalitatea ei cuceritoare; inteligentă, spirit cultivat, gândire generoasă și deschisă înnoirilor literare și sociale din Moldova, Elena va fi muza scriitorului, dar și cel mai aspru critic al său. Prietenia lor se va transforma într-o dragoste foarte puternică, însă neacceptată de tatăl său care nu vedea cu ochi buni relația copilului său cu o femeie divorțată și mai în vârstă. Pentru a-i aduce zâmbetul pe buze, firavei sale iubite, plecați în Italia pentru o climă mai bună, favorabilă stării sale de sănătate, aproape de soarele blând al Siciliei, V. Alecsandri va compune comedioara „Piatra din casă”, dar și o serie de versuri ce vor bucura sufletul muribundei.
o După moartea Elenei (aceasta i-a murit în brațe pe un vapor care se îndrepta spre Constantinopol), reîntors în țară, în 1847, Alecsandri se va dedica cu însuflețire vieții politice: fiind unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848, redactează o petiție adresată domnitorului Mihai Sturdza. După ce mișcarea revoluționară din Moldova este înfrântă, alături de alți militanți, Alecsandri este exilat și o perioadă îndelungată de timp va călători în Austria, Germania, Franța.
o Va reveni în țară și va crea numeroase piese de teatru, ciclul Chirițelor, pe care le va interpreta strălucit prietenul său din copilărie, actorul Matei Millo, cel care va da viață maiestuos, personajului feminin Chirița Bârzoi. Va scrie numeroase volume de versuri populare, pasteluri sau poeme închinate eroismului românilor din războiul din 1877, cât și creații în proză, drame.
o În 1855, s-a îndrăgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fată, Maria, născută în noiembrie 1857. S-au căsătorit nouăsprezece ani mai târziu.
o În anul1859, este numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii.
o Din 1860 se stabilește la Mircești, unde rămâne până la sfârșitul vieții, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din țară în misiuni diplomatice.
o Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881.
o În 1882, este ales președinte al secției de literatură a Academiei.
o Vasile Alecsandri se va stinge din viață la 22 august 1890, după o lungă suferință, bolnav de cancer, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mircești.
Resurse și link-uri utilizate:
Nicolescu, G.C., „Viața lui Vasile Alecsandri”, Editura pentru literatura, 1965;