Non scholae sed vitae discimus.
Stăm de vorbă cu Dr. Szabó Zsolt, profesor de Limba și literatura română- Limba engleză, la Colegiul Tehnic ,,Batthyány Ignác” din municipiul Gheorgheni, județul Harghita.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este, în primul rând, un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
În primul rând, vă mulțumesc pentru această oportunitate de a mă afla printre cadrele didactice intervievate de către MEDALION FOR LIFE și permiteți-mi să vă felicit pentru inițiativa dumneavoastră Aveți dreptate, fiecare dintre noi are un suflet frumos, o calitate pe care trebuie să o aibă fiecare cadru didactic. M-am născut în urmă cu aproape patru decenii în localitatea Gheorgheni din județul Harghita de unde am plecat după absolvirea liceului și unde m-am întors după câțiva ani ca profesor suplinitor la unul dintre cele mai prestigioase licee tehnologice din județ, Colegiul Tehnic ,,Batthyány Ignác”. La scurt timp am devenit titular pe catedra de Limba și literatura română, mi-am susținut gradele didactice, iar în anul 2016 am obținut titlul de Doctor în filologie cu distincția Magna cum laude. Sunt tatăl unei adolescente de clasa a șaptea și ador să-mi petrec timpul cu familia.
Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?
Am crescut într-o familie unită, părinții ne-au educat așa cum au știut ei mai bine. Susținerea reciprocă, onestitatea, perseverența și credința în Dumnezeu au fost și sunt primordiale în familia noastră. Mă sprijin în continuare pe cei patru piloni care deseori mi-au asigurat calea spre succes. Faptul că am devenit profesor se datorează în primul rând părinților care mi-au susținut visul pe care-l aveam de mic copil, cu toate că la superpopulara întrebare: ce îți dorești să devii când o să fii mare? până la vârsta de vreo 6 ani, răspunsul meu categoric era: musafir dar, la scurt timp, comportamentul și dăruirea Doamnei învățătoare m-au determinat să-mi schimb răspunsul în: profesor.
Ce vă place să faceţi în timpul liber și care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?
În urmă cu ceva timp, când eram la zi cu toate desenele animate pe care le urmăream împreună cu fiica mea, mi-a reținut atenția un dialog între Sponge Bob și prietenul lui, Patrick: ce se-ntâmplă dacă îți trădez încrederea într-o bună zi? Iar Patrick i-a răspuns așa: a fost decizia mea să am încredere în tine, să-mi demonstrezi că m-am înșelat, este alegerea ta. A fost pentru prima dată când am deschis o mini-dezbatere a unei teme pe care o credeam dificilă pentru un copil de 8-9 ani. M-am înșelat. Între timp, de la desene animate am trecut în lumea cărților care la început s-a dovedit a fi anevoioasă și neprietenoasă însă, ne-am dat seama că un copil va citi cu plăcere atunci când vede în jurul lui că se citește. De data aceasta nu m-am înșelat. Așadar, în timpul liber citesc, îmi place să petrec cât mai mult timp cu familia, îmi place să călătoresc, să experimentez locuri noi, să cunosc oameni, să împărtășesc experiențe și lista ar putea continua. În ceea ce privește principala trăsătură de caracter, sincer, cred că am mai multe: conștiinciozitate, sinceritate, ingeniozitate, toleranță, punctualitate, loialitate și, din nou, lista ar putea continua.
Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?
În cariera unui cadru didactic, provocările sunt multe și dese. Consider că modul în care facem față unei provocări ne poate caracteriza întru totul. Predau de aproape două decenii disciplina Limba și literatura română elevilor de etnie maghiară. Fiecare zi este o provocare dar, în fiecare zi învățăm unii de la alții, consider că și profesorul are de învățat de la elevii săi și viceversa, astfel, rata succesului școlar este garantată mai ales la examenele naționale. Pe parcursul carierei mele am avut parte de multe provocări cărora le-am făcut față cu brio însă cea mai recentă a fost între 2017-2020 când, în urma unui concurs organizat de Institutul Limbii Române, am ajuns să-mi desfășor activitatea didactică timp de trei ani la Universitatea de Științe din Szeged, Ungaria, în cadrul Catedrei de Limba română a Facultății de pedagogie ,,Juhász Gyula”. Sistemul de învățământ universitar ungar este total diferit de cel românesc iar adevărata provocare a fost asumarea responsabilității în ceea ce privește instruirea studenților-viitori educatori, învățători, profesori de limbă română, pentru că, în cei trei ani petrecuți acolo, am făcut cunoștință cu acea comunitate românească situată dincolo de extrema vestică a României, mici enclave aflate în plin proces de asimilare, o comunitate în cadrul căreia funcționează zece școli cu predare în limba română și alte instituții printre care se numără două ziare în limba română, un post de radio care emite zilnic două ore în limba română precum și o emisiune TV săptămânală în limba română, difuzată pe postul național. Cei trei ani petrecuți la Szeged au trecut foarte repede și, da, am făcut față acestei provocări, departe de casă, de familie, mulțumită oamenilor pe care i-am cunoscut atât la Szeged cât și la Institutul Limbii Române și, pentru că am încercat să las o urmă de bunătate oriunde aș fi fost.
Pe lângă activitatea didactică, sunteți implicat și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea? Ce vă determină să le dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
A da o mână de ajutor nu mi s-a părut vreodată că ar fi însemnat un efort din partea mea. Într-adevăr, sunt implicat în multe activități de voluntariat atât la nivel local cât și la nivel județean respectiv la nivel național. Ajut cum pot, acolo unde este nevoie de mine, din experiența mea profesională, pot afirma că a fi voluntar înseamnă să dai dovadă de compasiune, de răbdare și înțelegere, de grijă nemăsurată și de dragoste pentru cei pe care îi sprijinim iar a fi voluntar înseamnă să fii uman și să ai valoare pentru că aceste calități sunt de neprețuit.
Aveţi o deviză după care vă ghidaţi în viaţă?
Don’t worry, be happy and believe in God!
