Stelele de mare

O teribilă furtună se abătu asupra mării.

Vântul sufla înghețat, brăzdând apa și înălțând-o în valuri uriașe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere și producând curenți care pătrundeau în adânc ca plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtându-le la zeci de metri de țărm.

Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se și pornise, apa se domoli și se retrase.

Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii și mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie.

Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei.

Sosiră acolo și echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele marine erau aproape nemișcate. Trăgeau cu toate să moară.

În mulțime, ținut de mână de tatăl său, era și un copil care privea cu ochii plini de tristețe micuțele stele de mare.

Cu toții se uitau și nimeni nu făcea nimic. Dintr-o dată, copilul lăsă mâna tatălui său, își scoase încălțămintea și fugi pe plajă.

Se aplecă și culese cu mânușele sale trei stelușe de mare; apoi, luând-o la fugă, le duse în apă. După aceea, se întoarse înapoi și repetă operațiunea.

De pe parapet, un om striga spre el:

– Dar ce faci, băiete?

– Arunc în apă stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajă, raspunse copilul fără a se opri din fugă.

– Dar pe plaja asta sunt mii și mii de stele de mare: cu siguranță nu ai să poți să le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigă bărbatul. Ca să nu mai spunem că la fel se întâmplă pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poți schimba lucrurile!

Copilul zâmbi, se aplecă iar și mai culese o stea de mare și, aruncând-o în apă răspunse:

– Iată că, cel puțin aceasta va avea șansa să mai trăiască.

Bărbatul rămase o clipă mut, apoi se aplecă, își scoase pantofii și șosetele și coborî și el pe plajă. Începu sș adune stele de mare și să le arunce în apă. O clipă mai târziu coborâră încă doua fete și astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apă.

După alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sută, două sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apă.

Astfel fura cu toate salvate.

Oare de câte ori am spus că NU ARE NICIUN SENS SĂ ÎNCERC, ORICUM NU VOI REUȘI?

Fiți asemeni acestui copil, fiți cei care fac primul pas și VIAȚA VA DEVENI MAI FRUMOASĂ!

Nu amânați, faceți acum un prim pas, și povestiți-le și altora să facă la fel.