,,Viața nu este despre cum supraviețuim în furtună, ci despre cum dansăm în ploaie.”
Cele mai frumoase curcubee apar după ploi…
Stăm de vorbă cu Stan Gabriela, profesor de limba engleză la Școala Gimnazială Nr.7 Petroșani, Hunedoara
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
Am îmbrățișat acestă meserie de dragul profesorilor mei de limba engleză. Diriginta din gimnaziu era profesoară de engleză- o persoană caldă, plăcută, foarte apropiată de elevi, zâmbetul îi lumina mereu fața și avea penrtu fiecare elev o vorbă bună. Ne cucerise pe toți! Profesorul din liceu era puțin mai dur, însă apropiat de elevi. Îl plăceam deoarece era glumeț și exigent, în aceeași măsură. Cei doi profesori au fost pentru mine un adevărat model, care mi-au ghidat pașii și mi-au deschis porțile cunoașterii.
Ce îi trebuie unei persoane pentru a fi un dascăl bun? Cum poate un profesor să-şi atragă elevii de partea sa?
Personal, nu cred că exisă dascăli buni sau dascăli răi. Există acele personae care iubesc copiii, iubesc să fie în preajma lor, care știu să asculte și să se facă ascultați, sunt acei oameni care trec dincolo de catedră, dincolo de catalog și de note. Dascălii sunt acei oameni care sunt deschiși la ,,nou” și care știu că trebuie să ofere grijă, înțelegere, încredere, respect, prietenie, comunicare și zâmbete.
Cum am reușit eu să mă apropii de copii? Am avut încredere totală în ei și le-am arătat că pentru mine, ei reprezintă mult mai mult decât niște elevi. Le-am arătat că pun suflet în ceea ce fac și că mă străduiesc să fac tot ce pot pentru ei. Este foarte important să-i facem pe elevi să aibă încredere în ei. Zâmbetul? Zâmbetul și vorba bună sunt foarte importante pentru ei. Toate aceastea îi fac pe elevi să fie de partea mea, iar orele se desfășoară într-un mod plăcut și eficient.
Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce aşteaptă ei de la profesorii lor?
Elevii au nevoie de comunicare, empatie. Ei așteaptă ca profesorii lor să fie bine pregătiți, să aibă capacitatea de a le transmite cunoștințe pe înțelesul lor. Ei au nevoie să se simtă bine la școală, să nu le fie teamă de răspunsul pe care-l dau su de nota pe care o vor obține. Au nevoie să fie înțeleși. Fiecare elev are propria lui valoare și așteaptă să-i fie recunoscută.
Într-o lume în care informaţia este la un click distanţă, care (mai) este rolul şcolii?
Rolul școlii a fost, este și va fi mare, indifferent de tehnologia folosită. Noile tehnologii sunt importante, dar nu reprezintă totul! Relația pe care o stabilești cu elevii atunci când ești față în față cu ei, sentimentul de apartenență la grup nu se transmite printr-un „click distanță”. De fapt, în perioada de online acest lucru mi-a lipsit cel mai mult. Disciplina pe care o preadu s-a pretat foarte bine la perioada online, însă mi-au lipsit elevii prin tot ceea ce sunt ei. Foloses în continuare resursele online, dar prefer orele față în față.
Dacă nu aţi fi fost profesor, aţi fi fost…
Mi-ar fi plăcut să fiu pictor. Nu prea mă pricep, deci…am ales să fac picture pe numere.
Pe lângă activitatea didactică, sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea? Ce vă determină să le dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Unii voluntari sunt instruiți în mod special în domeniile în care lucrează, cum ar fi medicina, educația, salvarea de urgență sau alții devin voluntari din dorința de a ajuta pe cei nevoiași,neajutorați. Eu împreună cu o parte din elevii mei facem parte din a doua categorie. Ne place să ajutăm, să aducem zâmbetul pe fața celorlați, să trăim împreună emoția.
La început am crezut că este greu, nu știam exact ce să facem, cum să facem. Cu timpul am învățat aceste lucruri și îmi place să cred că o facem bine.
Am început cu pași mici și siguri. La început am realizat activități la nivelul școlii, apoi am început colaborarea cu ,,Salvați Copiii!”- filiala Hunedoara, am continuat cu activități de voluntariat în parteneriat cu alte școli din localitate, cu Crucea Roșie din localitate, iar în această perioadă am luat în grijă o doamnă în vârstă care nu are pe nimeni, o bunicuță.
Voluntariatul ne-a permis să ne conectăm și să ne confruntăm cu comunitatea din care facem parte, să vedem care sunt adevăratele probleme, ne-a ajutat să ne dorim să devenim mai buni, să putem oferi din ceea ce avem noi și celorlalți, indiferent că sunt copii sau adulți. Ne-a ajutat să ne dezvolăm abilitățile de comunicare, de relaționare, ne-a ajutat să fim mai umani.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Îmi place să pictez, să citesc, să cânt și să călătoresc.
Ce nu vă place să faceți deloc?
Nu-mi place să fac hârtii și să aștept.
Care este cea mai mare calitate a dumneavoastră?
Iubesc necondiționat copiii și ceea ce fac. Sunt dispusă oricând să-i ascult, să-mi fact timp pentru ei.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Fii bun, înțelegător și zâmbește!
