de Beatrice Anisoiu
Repere biografice: A trăit la Atena, între 469 și 399 î.Hr., în perioada numită „Secolul de aur al lui Pericle”.
A fost cel mai mare filosof al Antichității, fondator al filosofiei occidentale. Nu a scris niciodată nimic, el a profesat o învățătură exclusiv orală și tot ceea ce cunoaștem despre gândirea sa, am aflat din scrierile discipolilor săi. Mai întâi, prin intermediul lui Platon, autor al „Dialogurilor socratice”, cât și prin scrierile „socratice” ale istoricului Xenofon care a consemnat conversațiile purtate de filosof cu concetățenii săi.
Pentru Socrate, orice cunoaștere esenţială se supune îndemnului înscris pe frontispiciul templului ce adăpostea oracolul din Delphi: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
El i-a învățat pe oameni să deosebească binele de rău, adevărul de minciună, cinstea de necinste; să fie virtuoși, să-și iubească patria, să se cunoască pe ei înșiși. A respectat legile bune sau rele și i-a îndemnat și pe alții să le respecte; s-a războit cu propriile vicii și cu viciile altora, ducând o viață modestă, de om simplu. Nu a nedreptățit pe nimeni! Și totuși, acest om a fost condamnat la moarte de concetățenii lui.
Care a fost greșeala lui Socrate?! Cu ce s-a făcut el atât de vinovat față de țara sa, încât să i se aplice pedeapsa maximă?! Prietenii și învățăceii săi afirmă că a fost victima unei cumplite nedreptăți.
Cu ce a greșit Socrate ca să ajungă să fie condamnat cu moartea, așa cum se întâmplă doar în cazul criminalilor!?
Actul de acuzare din timpul procesului îl făcea pe Socrate vinovat de crima de a nu recunoaște zeii recunoscuți de cetate și de a introduce divinități noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerută a fost „Moartea!”
Socrate a stat înlănțuit 30 de zile, dar în fiecare zi primea vizita prietenilor și se întreținea cu aceștia în conversații înalte. Apropiații săi nu au stat degeaba și au pregătit un plan de evadare pe care, însă, Socrate îl refuză. La data executării sentinței, toți prietenii lui Socrate erau de față cu excepția lui Aristippos, a lui Xenofon, aflat în Asia și a lui Platon, bolnav. El a fost obligat să bea o fiertură otrăvitoare de cucută.
Socrate își dedică ultimele clipe conversației cu prietenii săi pe tema nemuririi sufletului. Socrate se îmbăiază pentru ultima oară și refuză să aștepte ca soarele să fi dispărut cu totul la orizont înainte de a bea otravă. Apucând cu o mână sigură vasul cu cucută, el a sorbit fără ezitare sau repulsie băutura mortală.
Condamnarea înțeleptului și moartea lui (399 î.e.n.) a umplut de mâhnire pe toți concetățenii care l-au cunoscut.
Socrate nu este doar un filosof, este de asemenea un simbol al celui care este gata să moară pentru ideile sale, pentru gândirea sa. El este un exemplu de devotament față de filosofie și un model de desăvârșire morală. Prin moartea pe care și-a asumat-o, dă valoare unei vieți demne.
Filosofia lui Socrate
Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine – Gnothi se authon. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul, iar nu corpul.
Înțeleptul vorbește despre sine și despre nevoia sa de a învăța toată viața, pornind de la principiul pe care el însuși l-a invocat:„Tot ceea ce știu este că nu știu nimic, dar știu că pot ști mai mult decât știu.” Astfel, suntem învățați că, dacă vom căuta să ne cunoaștem cât mai bine, reflectând la propria noastră existență, vom descoperi fericirea, starea de plenitudine interioară.
Socrate nu dorește să cunoască și să trăiască Adevărul, el se simte dator și responsabil să încurajeze și la ceilalți procesul cunoașterii de sine. De aceea, îl regăsim de fiecare dată în locuri publice, adresând tuturor întrebări iscoditoare, neașteptate, uneori incomode, dar care obligă la reflecție despre aspecte cu adevărat valoroase.
Ce nu știați despre Socrate…
o În tinerețea sa a fost un soldat viteaz. Se spune că în timpul unei lupte când atenienii s-au retras, el a mers cu spatele, ca să-și poată înfrunta în continuare inamicul.
o Pe câmpul de luptă, a salvat viața unor personalități ale momentului, și, deși aceștia au dorit să-l răsplătească, Socrate nu a acceptat vreo recompensă.
o Nu a fost un bărbat atrăgător, avea un nas gras și ochii bombați.
o Purta aceleași haine zile la rând.
o Nu a fost niciodată mânios, supărat sau ostil față de cei care l-au atacat, însă, uneori, le răspundea cu o fină ironie și cu replici rămase anecdotice.
o Era cunoscut pentru petrecerea timpului cu tinerii bogați din Atena, care îl apreciau nespus.
o Oracolul din Delphi l-a socotit pe Socrate cel mai înțelept om din Atena.
o A devenit celebru prin afirmația: „Tot ceea ce știu este că nu știu nimic! ”
o Socrate adora dansul. Disciplolul său, renumitul istoric atenian Xenophon, a relatat despre admirația profundă a mentorului său pentru un tânăr dansator din Syracusan, care a întreținut atmosfera la o petreceredin 360 î..e.n. „În timp ce dansa, nicio parte a corpului său nu a rămas nemișcată; gâtul, picioarele și mâinile la un loc, toate erau exersate. Așa trebuie să danseze un om, un om care vrea să-și păstreze mintea și corpul ușoare”, nota el.
Resurse și link-uri utilizate:
Platon, Dialoguri socratice, Editura Humanitas, 2015;
Xenofon, Amintiri despre Socrate, Editura Univers,1987;