Socianu Alexandra-Elena

Socianu Alexandra-Elena

Elevă în clasa a X-a  la Liceul „Andrei Mureșanu” Brașov, profil pedagogic

Vicepreședinte în cadrul Consiliului Școlar al Elevilor

 Director în Departamentul pentru învățământul profesional, tehnic și vocațional din cadrul Consiliului Județean al Elevilor și Vicepreședinte interimar în cadrul aceleiași structuri la momentul oferirii acestui interviu

de Lavinia Mihalcea

  1. Dacă cineva ți-ar scrie biografia, care ar fi titlul ei?

Mi-aș dori ca atunci când mă voi simți un om de  succes să îmi încep a scrie autobiografia care poate se va intitula: UNDE SE TERMINĂ VISELE?

2. Dacă ar trebui să alegi un cântec care să descrie felul în care îți trăieșți viața, care ar fi acela și de ce?

Cu siguranță Avicii – The Nights. De la cuvintele de început până la ultima notă a acestei melodii, este decris perfect cum îmi trăiesc și cum vreau să îmi trăiesc în continuare viața. Ce îmi doresc eu este ca oamenii să își aducă aminte de mine pentru ce am făcut și viata pe care am avut-o, totodată știu că la un moment dat o să mor așa cum și o zi se scurge zilnic. Visul meu este să nu las aceste zile să moară și să le mențin mereu vii în amintirea mea. Acesta e și motivul pentru care zic „DA” oricărei provocări și sunt deschisă la nou, la schimbare.

3. Ce înseamnă pentru tine să fii un om de succes?/ Cum arată succesul pentru tine?

Succesul, un subiect delicat, mi-e frică să asociez succesul cu fericirea, dar consider că un om de succes este un om fericit care de cele mai multe ori  își poate îndeplini dorințele financiare, este remarcat în domeniul sau de  activitate și indiferent de carieră, este o plăcere să îl ai ca profesor, mentor. Chiar cred că un om de succes este menit să împărtășească și altora din  experiențele sale și în momentul în care vorbește în calitate de mentor/speaker în sala și reușește să captiveze și fascineze toți oamenii…acela e momentul în care îmi  e clar că am în față un om de succes. Așadar, pentru mine succesul va fi momentul în care mă voi simți fericită și îndeplinită cu ceea ce fac, chiar dacă nu coincide cu visul meu de mică, îmi voi permite vacanțele pe care mi le doresc și cel mai important, le voi împărtăși și altora din ce am învățat eu și voi primi un feedback pozitiv.

4. Care este citatul tău preferat? De ce?

„Bătrânii pot face război, dar numai copiii vor face istorie.” – Ray Meritt – Mă ghidez  după acesta tocmai pentru că subliniază foarte bine încrederea mea în noile generații ce vor face schimbări  radicale, dar și dorința mea de a rămâne în istorie pentru faptele mele ce sper să contribuie la un viitor mai bun, în care tinerii să prospere.

5.Dacă cei din jur ar trebui să te descrie printr-un singur adjectiv, care ai vrea să fie acela?

AMBIȚIOASĂ

6. Cum îți găseșți motivația de a învăța lucruri noi?

Greu, foarte greu, dacă nu e ceva ce îmi doresc foarte mult și de mai mult timp, e complicat. Întâi trebuie să înțeleg de ce trebuie să învăț acel lucru, așa gândesc și când vine vorba de școală, dar  de multe ori, în cadrul școlii, nu ajung să învăț din plăcere. După ce înțeleg foarte bine de ce trebuie să învăț, mă motivez înțelegând și căutând cu ce o să mă ajute în viață reală. Întrebările mele sună așa: Cum o să aplic noțiunile nou învățate? Mă ajută să îmi îmbunătățesc versiunea? Oare voi deveni mai eficientă cu ajutorul noilor cunoștințe? Îmi vor aduce bucurie și satisfacție? Căutând răspunsuri în mintea mea, realizez că dacă mă apuc mai repede să învăț, îmi voi astâmpără curiozitățile, motiv pentru care încep procesul de învățare. E posibil ca după un timp să realizez că devine un chin, dar dacă am motivația foarte ridicată și răspunsul întrebărilor mă macină tot mai tare, merg înainte până ajung la răspuns, uneori mă dezamăgesc constatând că efortul nu a meritat, dar îmi continui drumul liniștită că măcar am încercat și am extras o lecție din acea întâmplare. Totodată, mi se întâmplă să îmi pierd în totalitate motivația pe drum, acestea fiind cazurile când încă de la început sunt reticență la a învață ceva nou, motiv pentru care renunț și niciodată nu mi-a părut rău. Cel mai des sunt deschisă la nou, încep și finalizez procesul de învățare cu zâmbetul pe buze, iar motivația și curiozitatea ating cote maxime, în cele din urmă folosindu-mă de cunoștințele și abilitățile dobândite, ori de câte ori am ocazia. În ceea ce privește școala, aplic aceleași principii, diferența e că în momentul în care renunț spre exemplu să învăț la chimie, o să învăț acolo cât să iau notă de trecere pentru că simt că nu mă ajută, nu mă dezvoltă și în schimb crește motivația de a învață ceva mai mult la o materie care îmi face plăcere, română, psihologie etc.

7. Ce activități extrașcolare crezi că sunt cele care dezvoltă abilitățile/competențele cele mai  utile pentru viața reală?

În primul rând, credeam în sporturile de echipa de când eram mică, inițial am făcut sporturi individuale și am realizat că atât la școală, cât și în viață reală pentru mine totul arată a competiție, pe o parte era bine, dar când am ajuns în brațele colegelor de la handbal și am realizat cât de importantă este comunicarea, înțelegerea și încrederea între noi, am sesizat că pentru mine lecția asta valorează mai mult decât a fi competitivă și îmi este mult mai folositoare și ușor de aplicat. Acum  înțelegeam cât de important este să îi zic unui coleg un cuvânt de încurajare când îl vedeam supărat și atunci când aveam o nemulțumire mergeam și mi-o expuneam  la persoană vizată, încercând să găsim împreună o varianta care să ne mulțumească pe amândoi. Când am crescut mi-am dat seama că sportul de echipa a contat mult și este foarte util de practicat, începând de la vârste fragede.

Tot de mici, copiii merită să fie îndrumați către cursuri de teatru, grafică, desen, balet sau canto. Dezvoltându-le latura artistică, le oferi încă o alternativă prin care ei își vor exprimă sentimentele, poate că uneori nu e ușor să se exprime spunând direct ce simt, de multe ori însă, un desen, un dans sau o melodie interpretatata într-un anume fel, vor spune mai mult decât o mie de cuvinte. Astfel vor aprecia și artă și se vor dezvoltă personal foarte armonios. Atunci când cresc, mulți renunta la aceste activități. Mă doare să conștientizez că de multe ori  motivul este faptul că la școală li se spune să învețe mai mult, să facă mai atent temele, să exceleze, să lase activitățile extrașcolare că nu sunt bune de nimic.

Acestea sunt cuvinte pe care sunt sigură că nu doar eu le-am auzit frecvent în școală, eu am cedat, am renunțat la sport și am regretat ceva ani…la liceu am descoperit alte activități: cursuri de leadership, public speaking, educație financiară, juridică,  informatică, cursuri de design grafic, vestimentar, voluntariate în toate domeniile, cluburi de debate și printre altele Consiliul Elevilor. Am urmat unele dintre activitățile enumerate și concluzia mea este că din primul an de liceu, absolut tot ce am învățat a fost în urma acestor activități extrașcolare. Ești la vârstă la care deosebești binele de rău, îți dorești schimbări  și tot ce trebuie pentru a le obține e să te informezi și să exersezi consecvent. Sigur, nu sunt aici să povestesc depre fiecare în parte dar pot spune cu ce m-au ajutat cele mai importante dintre ele: cursul de leadership mi-a dat ocazia de a îmbină „a fi lider” cu „educația” și a ieșit ceva foarte frumos, din care am înțeles cât de complexă e lumea afacerilor, dar și cât de dificil e să lucrezi și să conduci o echipa care să facă un proiect să funcționeze, educația juridică și financiară sunt cele de care vei realiza atunci când te desprinzi de căminul părintesc că ai cea mai mare nevoie, așadar este foarte util să te informezi și implici în cât mai multe proiecte și cursuri din domeniu. Consiliul Elevilor este ceva la care am visat de când am intrat clasa a V-a și la care am ajuns abia în a IX-a. Acum că ocup postul de Director al departamentului pentru învățământul profesional, tehnic și vocațional în cadrul Consiliului Județean al Elevilor Brașov și la momentul acestui raspuns  și un post interimar în cadrul Biroulul Executiv al aceleiași structuri, pot spune că te pregătește din punct de vedere politic, pe lângă reprezentarea elevilor, ai parte de foarte multă birocrație și muncă pentru a ajunge la succes, iar experiență asta te învață multe și te ajută să conștientizezi devreme că totul funcționează după legi și de asemenea, orice încălcare a legii, are consecințe. Această este o altă activitate extrașcolară care îți aduce multe beneficii și în care merită să te implici dacă vrei să te faci auzit și să contribui activ la schimbare. Ultima activitate de care vreau să mentioez, este muncă. La vârstă adolescenței vrei independența, bani, libertate, uneori primești aceste lucruru, alteori muncești pentru ele. Eu fac parte din categoria celor care au muncit pentru ele nu pentru că nu avea deloc, ci pentru că nu m-am mulțumit niciodată cu puțin. Așa am ajuns ca de aproape un an să lucrez pentru banii de buzunar, vacanțe, excursii, ieșiri, haine sau telefoane. Evident, orele de lucru că promoter nu s-au suprapus cu cele de școală, dar această viață dubală nu e nici ușoară, ba chiar e obositoare, solicitantă și trebuie să înveți că uneori ai nevoie de o pauză, una pe care o meriți și o vei aprecia mult mai mult când știi că orice cheltui e muncit din greu și cu sacrificii. E dificil că la 16, 17 ani să renunți la ieșirile cu prietenii din weekend pentru a merge la muncă dar așa vei prețui mai mult banii, timpul și părinții care până atunci ti-au oferit tot ce au putut. Recomand cu drag fiecărui elev de liceu să încerce măcar o săptămâna din vacanță de vara să muncească pentru ceva ce își dorește foarte mult și să își monitorizeze schimbările în atitudine și comportament, va fi foarte interesant.

Așadar, după o poveste lungă vreau să sintetizez puțin și să spun că din puntul meu de vedere, sporturile de echipa, cursurile de teatru, debate, leadership, public speaking, voluntariatele, Consiliul Școlar al Elevilor și muncă propriu-zisă sunt activitățile extrașcolare care dezvoltă abilitățile/competențele cele mai  utile pentru viața reală.

8. Ce părere ai de voluntariatul făcut în timpul liceului? Îl consideri benefic?

Da, chiar cred că voluntariatul este benefic. Cred că astfel de experiențe în timpul liceului ne conectează mai mult cu lumea reală și  sunt foarte utile. Până în prezent am făcut parte din 3 proiecte mari de voluntariat, dintre care două naționale, fiecare având multe alte activități în care mă puteam implica. Toate au avut la baza educația, subiectul care mă pasionează și în jurul căruia se învârt viața și dorințele mele. Dacă te implici în ceva în care crezi, va merita. Important e să știi când să zici stop, dacă nu îți mai face la fel de multă plăcere sau nu te mai identifici acolo. Și pentru că aud des elevi care spun că nu fac voluntariat pentru că la fel de bine pot lucra și primesc și bani…ei bine, sunt de acord și cu ei, și cu cei care cred că doar experiența contează. Uneori, când știi că acasă nu ai bani să  ieși și să te bucuri de cei mai frumoși ani sau știi că nu ai mâncat nimic toată ziua, ultimul lucru la care te gândeșți este că „doar experiența contează” și da, contează, dar în general ce înveți la voluntariat, înveți și la muncă, diferența e că dacă alegi doar prima varianta nu ai și satisfacție financiară. Din experiențele de voluntariat alături de oameni care în viața de zi cu zi sunt actori, farmaciști, medici, profesori, am înțeles că ei vin acolo pentru a ajuta cu tot sufletul dar și pentru a se desprinde complet de realitatea cotidiană, ei acolo erau profesori și făceau asta cu drag, au venit acolo pentru că au avut șansa de a profesa într-un domeniu despre care mulți dintre ei nu au nicio cunoștință. Evident că au avut parte de instructaje, nu se întâmpla nimic nesupravegheat,  dar având în vedere că ei au venit de plăcere pentru experiență, ce sens mai aveau banii?! Atunci am înțeles rolul voluntariatului, mai ales la vârstă noastră, faci ceva ce îți place și de care ești pasionat, dar pentru că ești neinițiat, o faci gratuit, din pură plăcere. Atunci când ai îndeajunse cunoștințe în acel domeniu și dorești să câștigi din urma prestării acelei activități, ei bine, poate e momentul să găsești ceva ce să îți satisfacă nevoile de la momentul acela. Pentru liceu mi se pare interesant că poți încerca să activezi în mai multe domenii, tu alegi ce îți place, niciun loc de muncă bine plătit nu îți poate oferi această flexibilitate, profită de ea! Încearcă atât voluntariatul, cât și munca, amandoua îți oferă lecții și experiențe unice, dar la fel de valoroase, așa că alege ce simți că ți se potrivește. Eu le-am ales pe amandoua și nu regret, căci fac din pasiune absolut tot și asta e tot ce contează!

 

9. Care este un lucru pentru care ești recunoscător?

Sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că am spus DA  provocărilor și deși am fost reticentă sau am vrut să renunț, am continuat fiind cosecventa și ambițioasă chiar dacă necunoscutul mă speria. Dacă refuzam oportunitățile pe care le vedeam ca fiind cele mai provocatoare și greu de atins nu ajungeam să fiu versiunea din prezent și cu siguranță aveam mult de lucru pentru a ajunge unde sunt acum.

10. Simți că mediul școlar te-a susținut în ceea ce făceai?

Nu, niciodată nu am simțit asta, când eram mică am abandonat sportul  pentru a avea mai mult timp să alerg după note și tot nu reușeam să ajung în sufletele profesorilor sau părinților. S-au scurs mulți ani până am realizat că a fost o greșeală. Între timp nu mă mai interesau notele și părerile celorlalți așa că preferam să iau 6 dar  să știu că am dormit nopțile și că nu leșin nicăieri de stres. Am început să investesc timp în mine, clasa a IX- a a fost timp pentru mine și dezvoltarea mea așa că am început cu un curs de leadership despre care la școală prea puțin s-a știut, între colege rar ne întrebăm ce facem extrașcolar, iar profesorilor nu le-a păsat. Am continuat cu activități de  care nu a știut nimeni, mai puțin un voluntariat pe care îl susținea și profesoara de practică, deși ideea este foarte bună și mi se potrivea, mă pasiona foarte mult,  organizarea și oamenii nu mi s-au potrivit, așadar la nici un an de la intrarea în organizație sunt pregătită să plec, deși e singură activitate ce a fost susținută de mediul școlar. Ultima, cea mai recentă și probabil cea mai importantă activitate din care fac parte este Consiliula Elevilor, atât cel Școlar, cât și cel Județean. Acestă mi-a ocupat marea majoritate a timpului  și fiind atât de implicată, cei din jurul meu au aflat rapid, în special profesorii. A fost surprinzător  ca la final de an să primesc o diplomă pentru activitatea și implicarea mea la nivel județean in ceea ce privește viața și drepturile elevilor. La începutul anului am constatat că nu toți profesorii sunt atât de deschiși. Majoritatea nu au fost prea încântați de activitate, ei aflând în urma absențelor, nu multe, dar necesare pentru îndeplinirea sarcinilor mele. Așadar, de această  dată sunt susținută de mediul școlar in ceea ce  fac, dar ca oriunde sunt și persoane mai puțin de acord. Totuși îmi pare rău că oamenilor le pasă prea puțin de ceea ce fac elevii  și nu îi apreciază cât ar  merita.

11. Ce anume te-a marcat în mod pozitiv de-a lungul școlii? Dar în mod negativ?

Pozitiv, cele 7 cadre didactice care m-au făcut să vreau să urmez același drum. Iar negativ…restul cadrelor didactice, lipsa susținerii, a înțelegerii, volumul mare de stres și anxietate cauzat de școală, ultimele menționate pot spune că m-au marcat cu adevărat. Am avut prea multe gânduri de a găsi o alternativă pentru școală tradițională că să găsesc prea multe lucruri pozitive în experiență mea școlară. Sunt dezamăgită de ce am întâlnit până acum, acesta e motivul pentru care mi-am ales acest drum, dorința de a schimba, eu mi-am găsit motivația în experiențele ce mi-au lăsat un gust amar.

12. Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit?

Cred că am auzit foarte multe complimente legate de aspectul fizic, dar pe puține dintre ele le-am reținut. Cel  mai frumos compliment primit a fost din partea unor fete ce au venit la o Adunare Generală în cadrul Consiliului Județean al Elevilor Brașov, atunci când am mers să le întreb cum s-au simțit și ce părere au despre ce au văzut. Ele mi-au zâmbit respectus, dar timid și mi-au spus că au crezut că sunt profesor universitar sau directoare unei școli după atitudinea avută pe scenă…inițial mă gândeam că am părut arogantă, imediat după au continuat spunând că se vede că fac totul cu pasiune și mă apreciază foarte mult pentru asta. Cuvintele acestea au constituit cel mai frumos compliment pentru mine, faptul că mi s-a putut citi pasiunea și dedicarea și că s-a presupus că ocup pozițiile profesionale pe care mi-aș dori ca într-o zi să le am.

13. Care este persoana care te-a motivat în ceea ce faci?

Eu, cea de ieri.

14. Ce sfaturi ai avea pentru cei care vor să calce pe urmele tale?

Nu renunța niciodată la visul tău, poți reuși orice îți propui dacă o faci cu multă pasiune, dragoste, muncă și consecvență. Și ceva important…ce mi-aș fi dorit să înțeleg și să aplic mai  devreme, nu e nimic greșit în a eșua. Eșecul este chiar benefic, nu e un motiv de teamă și de asemenea nu uita să zici „NU”. Spune “nu” atunci când nu te mai simți bine acolo, crede-mă că asta îți va face mult bine. Dacă accepți spre exemplu o oportunitate și realizezi pe drum că nu ți-o mai doreșți, nu ți se mai potrivește, mai bine spune că NU mai poți continua, așa te ajuți atât pe ține, cât și  pe ei. Și cel mai important, în drumul tău spre îndeplinire visurilor sau atingerea succesului, nu uita de tine, ai grijă de tine și ia o pauză periodic, așa te vei bucura maxim de roadele muncii tale.