Secu Cristina-Roxana

Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Mi-am ales meseria de profesor deoarece am avut modele la școală care m-au inspirat. În acest domeniu trebuie să dai dovadă de iscusință, talent, răbdare și multă pasiune.  A fi profesor te învață mai presus de toate să fii OM. Din liceu mergeam la o școală generală din mediul rural pentru a mă documenta ce înseamnă această meserie.

Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?

Primul meu an a fost la Școala Gimnazială Prunișor. Îmi amintesc cu plăcere atât de elevi cât și de colegi. Eram cea mai mică dintre cadrele didactice. Am primit foarte mult sprijin, iar elevii erau minunați.

Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?

Consider că toate momentele sunt frumoase. Mereu suntem prinși în activitatea didactică între cursuri, proiecte, concursuri. Este o meserie destul de solicitantă, dar foarte frumoasă. La tot pasul avem provocări. Nu îi sfătuiesc pe cei cărora nu le place adrenalna și nu sunt dispuși să își sacrifice mult timp să intre în sistem. Trebuie să iubești ceea ce faci.

Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?

Dacă aș putea, aș schimba o parte din legi. De multe ori cei implicați și cu note mari sunt defavorizați în detrimentul celor care muncesc. Din păcate se întâmplă în toate domeniile.

Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?

Trăim într-o lume care ne pune la grea încercare, în fiecare clipă, capacitatea de a face față unor impacturi afective, sociale, de a manifesta reacții comportamentale în care să nu uităm de modul în care ne văd ceilalți, de gradul de a se relaționa cu ceilalți, de a-și cunoaște posibilitățile, de a se putea mobiliza pentru a trece de eșec, de deschidere spre acceptarea părerilor celorlalți, de puterea de a fi om bun.

Este foarte adevărat că familia, atmosfera ei caldă, plină de afecțiune, contribue prima și decisiv la dezvoltarea fizică și psihică a copilului, dar personalitatea umană se conturează cald, uman, științific și metodic, în cadrul școlii. Pregătirea pentru intrarea în  viața adultă anterior realizata de familie, va fi continuata, in perioada scolarizarii, de catre aceasta institutie. Aceasta este acum, contextul in care copilul va trebui sa faca prima incercare de a iubi pe altcineva in afara de sine.

Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?

Consider că ceea ce mă caracterizează este ambiția, dorința de a nu renunța. Am trecut prin multe impedimente pe care sistemul de învățământ mi le-a oferit, dar nu am renunțat. Sunt momente în care mai clachez, dar mă ridic și merg mai departe. Toate activitățile mă țin în formă pentru că îmi place ceea ce fac.

Dar una sau mai multe trăsături de caracter pe care ați dori să le îmbunătățiti?

Mi-aș dori să nu mai fiu atât de sensibilă,  să nu mai pun la suflet răutățile și nedreptățile.

Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?

În prezent am 41 de ani și o viață foarte activă. Nu m-aș vedea niciodată stând. Mi-a plăcut mereu să ajut și să mă implic în tot ceea ce se poate. M-au ajutat mult studiile făcute în domeniul psihologiei, dreptului. Deoarece am interacționat cu multe persoane m-a făcut să înțeleg  lumea și să încerc să produc schimbări în bine acolo unde este cazul.

Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?

Modelul meu a fost profesorul de matematică din generală. Nu făcea diferențe între noi și se purta exemplar. Toți ieșeam la tablă indiferent că știam, sau nu.

Ce vă place să faceţi în timpul liber?

Nu prea am timp liber, dar atunci când pot în vacanța de vară călătoresc. Mă bucur că am reușit să văd țara mea. Are colțuri și peisaje de vis.