Stăm de vorbă cu Răzvan-Alexandru Marcu, 28 de ani, absolvent al Colegiului Național “Mircea Eliade” Reşița, care trăieşte la Londra de la vârsta de 19 ani, acum student la University of East London, urmând să fie licențiat în știință cu specializarea Sports Coaching and Performance.
Pentru că ai ales să pleci din țară imediat după terminarea liceului, vorbeşte-ne despre provocările unui tânăr de 19 ani într-o țară străină, într-o mare metropolă a lumii?
Provocările le-am înfruntat cu mult curaj și m-a ajutat faptul că am fost tânăr. Cred că șocul cultural a fost destul de mic și m-am adaptat repede pentru că mi-am făcut prieteni de alte naționalități în primele zile. Faptul că sunt o fire extrovertită a fost esențial, mai ales într-un oraș ca Londra unde trebuie să te adaptezi și să fi deschis pentru că aici există o comunitate foarte mixtă. Mi-am dat seama repede că știu mai multă engleză decât credeam și că noi ca români suntem destul de norocoși că studiem această limbă din primii ani de școală și ceva tot se leagă, iar spre exemplu, mulți din prietenii mei italieni nu știau o boabă când s-au mutat în Anglia.
Care sunt pasiunile tale? Cum ai reuşit să le îmbini cu munca, având în vedere că te-ai întreținut singur în Anglia?
Pasiunea mea este fotbalul și am descoperit-o în jur de 7 ani iar de atunci am practicat acest sport la un nivel destul de bun dar tocmai faptul că am realizat că nu pot ajunge profesionist m-a făcut să plec la muncă și să renunț la studii după terminarea liceului. În primul an și jumătate mi-a fost destul de greu și nu am jucat deloc, decât în concedii acasă dar odată ce mi-am făcut “intrarea”, nu a mai trecut un sfârșit de săptămână fără fotbal. Am început să joc destul de repede la o echipă, iar cei de la muncă au înțeles tot timpul că sâmbăta la prânz eu am meci. Era o condiție impusă de mine indiferent de jobul pe care îl aveam.
2018, Londra – La fotbal
Ce te-a determinat să te înscrii la universitate? Cum ai ales specializarea?
Sincer să fiu, cred că doar mama, învățătoare de profesie, mai credea sau spera că voi merge la facultate la un moment dat. Eu nu am avut niciodată gândul ăsta pentru că eram în zona mea de confort și câștigam destul de bine și aveam un nivel de trai relaxat dar în 2020, în mijlocul pandemiei m-am accidentat la genunchi destul de grav, iar recuperarea a presupus multă muncă și perseverență și mi-a schimbat viziunea asupra vieții. Ca o mică paranteză, am revenit pe teren după aproape un an după operație chiar mai în formă decât înainte. Revenind și la munca în restaurant după vreo două luni, mi-am dat seama că am nevoie de o schimbare și că pot avea o carieră în alt departament în fotbalul profesionist, nu ca jucător, dar asta se putea realiza doar prin studii, așa că m-am pus pe treabă și am găsit specializarea aceasta care îmi oferă tot ce mi-am dorit vreodată. Efectiv studiez fotbal. Cursurile sunt predate de facultate în parteneriat cu un club de primă ligă din Anglia iar oportunitățile sunt nelimitate.
Ce apreciezi în mod deosebit la facultatea pe care o urmezi?
Probabil cel mai deosebit lucru este această colaborare cu echipa de fotbal pentru că petrecem foarte mult timp cu tot felul de oameni ce lucrează în această academie de top și avem lucruri de învățat de la niște profesioniști în domeniu.
2022, Londra – Ultimul loc de muncă în restaurant, înainte de începerea facultății
Crezi că este nevoie de modele în educația şi formarea tinerilor? Pe cine ne poți descrie ca fiind mentorii tăi?
Este foarte mare nevoie de modele nu doar în educație și formare, cât și în viața de zi cu zi. Revenind la facultatea pe care o urmez, fiecare profesor în parte are ca scop formarea studenților și își dorește cu adevărat ca fiecare elev să aibă succes ceea ce mi se pare extraordinar. Părinții îmi sunt modele în viață încă din copilărie pentru că pe lângă educația și iubirea oferită, mi-au transmis valori morale pe care sper să le transmit și eu mai departe la un moment dat, iar bunica din partea mamei este o eroină pe care o admir și respect extrem de mult și care la vârsta de 77 de ani continuă să îmi ofere lecții de viață.
Ai trăit experiența unei tabere de copii din Statele Unite ale Americii vara trecută. Ce am avea de învățat din ce se aplică acolo?
Acei copii vin în tabără de plăcere și își petrec aproape toată vacanța de vară departe de părinți, în natură, fără telefoane, iar la plecare varsă râuri de lacrimi. Cei mai mulți își petrec mai mult de cinci veri la rând acolo, iar un procent mare dintre aceștia continuă să meargă și ca adulți să lucreze pentru că e un loc magic, greu de descris în cuvinte. Tabăra în care am fost eu datează din 1947 și majoritatea sunt la fel de vechi și cu tradiție, iar pentru a-și trimite copilul acolo, părinții plătesc o sumă destul de mare. De la o vârstă fragedă copiii sunt învățați lucruri esențiale precum relațiile cu cei din jur și asta îi face mult mai responsabili și pregătiți pentru viața de adult.
2023, SUA – New Hampshire – Cu copiii din tabără, în munți
Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii, al profesorilor?
Rolul școlii și al profesorilor, cred eu, este de a șlefui caracterele elevilor și de a-i pregăti pentru viața independentă dar din păcate în ziua de azi această meserie nu se mai face din pasiune, nu mai este o vocație, și atunci e tot mai greu ca elevii să plece cu ceva bun de acolo. Majoritatea ies din școală debusolați și nu știu încotro să se îndrepte, iar mulți dintre ei urmează o facultate doar pentru simplul fapt că viitoarea meserie va fi bănoasă și vor avea un job pe care îl urăsc pentru tot restul vieții.
Care este ultima carte citită?
Ultima carte citită este “Trăgători și Mistificatori: Contrarevoluția Securității în Decembrie 1989”, pe care o recomand cu încredere oricărui tânăr născut după ’89 și care, după părerea mea, spune lucrurilor pe nume prin mărturii ale eroilor din acele zile.
Ce înseamnă pentru tine “un om de succes”?
Un om de succes e un om fericit și bun la suflet. Un om care face ceea ce îi place, are o familie frumoasă și prieteni de calitate lângă el.
Ai un motto personal? Şi un mesaj pentru copiii şi tinerii de azi?
Bine faci, bine primești. Cred cu tărie că atragem ceea ce suntem. Un mesaj pentru tinerii de azi este să creadă în ei cu adevărat și să aibă curaj, pentru că orice e posibil, chiar dacă uneori nu pare, dar viața te răsplătește pe măsura muncii depuse.
Căpitanul echipei de futsal a facultății, câștigătoare a titlului „Clubul anului” în sezonul 2022-2023
A consemnat,
DORIANA MARCU (24 ani, student masterand – UVT)