“Mă motivează credința că încă mai există speranță și dorința de a face mai mult, de a arăta că învățământul românesc nu este pierdut și, în mod evident copilașii pot reprezenta viitorul de care societatea noastră are nevoie.‘’
Despre oamenii care, cu mult har, îi ghidează pe copii pe drumul cunoașterii, un interviu cu doamna Raluca Narcisa Covaci, profesoară de limba franceză și de geografie la Școala Gimnazială “Anghel Saligny” din Banloc și la Școala Gimnazială Livezile, județul Timiș
- Ce v-a făcut să îmbrățișați meseria de profesor de profesor de limba franceză și de geografie?
Am îmbrățișat meseria de profesor (predau limba franceză și geografie) de dragul învățătoarei mele, care a fost pentru mine un adevărat model, care mi-a ghidat pașii și mi-a deschis de la o vârstă fragedă porțile cunoașterii.
2. Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia? A coincis realitatea peste care ați dat la început cu imaginea pe care o aveați proiectată în minte?
Da, îmi amintesc foarte bine anii de debut. Pentru mine au fost ani relativi dificili, în care am fost nevoită să fac față unui colectiv destul de ostil, cu o gândire extrem de conservatoare și limitativă (în special la Școala Gimnazială Livezile). Realitatea de la acea vreme a coincis doar parțial cu imaginea pe care o aveam proiectată în minte. Am fost mulțumită de copii, dar a fost o vreme în care mi-aș fi dorit să am susținerea colectivului în promovarea activităților și ideilor novatoare.
3. Care sunt principalele dificultăţi pe care le-aţi întâmpinat la începutul carierei? Acum, după atâţia ani, de ce neajunsuri vă mai loviţi?
Teama de a nu fi pe deplin înțeleasă, teama de a nu reuși să ajut copiii atât de mult pe cât mi-aș fi dorit. În prezent, nu consider că mă confrunt cu greutăți prea mari, mă derajează puțin birocrația mult prea stufoasă.
4. Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce aşteaptă ei de la profesorii lor?
Nevoia de a fi iubiți și înțeleși, nevoia de a fi ascultați și prețuiți așa cum sunt. Cred că de la profesori se așteaptă exact ceea ce tocmai am sus. Copiii așteaptă ca profesorii să-i înțeleagă și să îi ajute, nu doar să le predea și să le pretindă a doua zi să vină cu lecția învățată.
5. Aţi avut nereuşite în anii de profesorat? Dacă da, cum le-aţi depăşit?
O nereușită cred că a fost severitatea prea mare de care am dat dovadă de-a lungul timpului. Cred că în prezent mi-am mai domolit severitatea, deoarece am înțeles că, pe lângă necesitatea de a învăța, copiii din zilele noastre au multe alte nevoi, de cele mai multe ori trebuie să vedem și să înțelegem cum se simt și prin ce trec, nu doar dacă au învățat ceea ce le-am predat ora trecută.
6. Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?
Una dintre cele mai mari provocări din cariera mea a fost să reușesc să realizez câte o revistă a școlii pentru fiecare dintre unitățile de învățământ la care lucrez, precum și un cerc de limba franceză.
Anul acesta revistele noastre (Condeie Bănlogene-Școala Gimnazială Anghel Saligny Banloc și Pagini de suflet-Școala Gimnazială Livezile) împlinesc cinci ani, iar cercul de limba franceză intitulat ,,Lire, jouer, aimer le français’’ doar doi (însă sperăm să fie cât mai mulți).
7. Ce ați schimba la sistemul de învățământ din România, dacă ați putea?
Aș schimba multe lucruri. În primul rând, consider că birocrația ar trebui eliminată în proporție de 90%. A existat o perioadă în care am fost nevoiți să facem atât de multă hârțogăraie încât aproape că nu mai aveam timpul necesar pentru a ne dedica activităților cu elevii.
Apoi, cred că modalitățile de predare învechite, bazate aproape exclusiv pe transmiterea de informații ar trebui înlocuite cu metode novatoare care să stimuleze gândirea, imaginația și inteligența. Cei mai mulți dintre copiii generației actuale au potențial, însă cred că acesta nu le este pus în valoare suficient.
8. Într-o lume în care informaţia este la un click distanţă, care (mai) este rolul şcolii?
Rolul școlii este acela de a învăța elevii să gândească, de a învăța elevii să iubească ceea ce fac, să dezvolte pasiuni care să îi ajute să-și pună în valoarea inteligența, imaginația și capacitatea de a realiza lucruri trainice, cu fundații solide. Școala societății actuale ar trebui să învețe copiii să-și dezvolte stima de sine, să încurajeze dezvoltarea personală, să formeze caractere bazate pe principii și valori sănătoase.
9. Cine sau ce vă inspiră în carieră?
Credința că încă mai există speranță și dorința de a face mai mult, de a arăta că învățământul românesc nu este pierdut și, în mod evident copilașii pot reprezenta viitorul de care societatea noastră are nevoie. Câteodată este suficient să mă uit în câteva rânduri de ochi senini pentru a uita de toate necazurile și greutățile.
10. Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?
Am mai multe modele, printre care pot aminti părinții și câțiva dascăli care mi-au marcat existența. Am admirat la ei calmul, echilibrul, profesionalismul, dăruirea cu care și-au făcut, ani la rând, meseria.
11. Dacă nu aţi fi fost profesor, aţi fi fost…
Medic veterinar, probabil.
12. Ce vă place să faceţi în timpul liber?
În timpul liber îmi place să citesc, să ascult muzică, să gătesc, să admir iarba, florile, copacii, să-mi îngrijesc pisoii și să fac plimbări scurte.
13. Ce nu vă place să faceți deloc?
Nu îmi place să bârfesc și să mă ocup de activități care nu mă ajută să realizez lucruri constructive.
14. Principala dumneavoastră trăsătură de caracter este…
Implicarea în tot ceea ce iubesc.
15. Principalul dumneavoastră defect este…
Faptul că uneori sunt puțin egoistă.
16. Pe lângă activitatea didactică, sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea? Ce vă determină să le dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Da, mă implic cu mare drag în diferite activități de voluntariat, mă ocup de motivația For Life, în cadrul căreia prezint și comentez diferite citate, sunt formator în cadrul Asociației John Maxwell, iar datorită acestui fapt realizez cu elevii mei, la ora de dirigenție, activități, sper eu, utile și interesante pentru ei.
Consider că, prin orice muncă voluntară pe care o facem putem oferi ajutor celor care au nevoie, putând schimba în bine multe situații și aducând zâmbete pe fețele multor oameni și copii.
17. Trei lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră ar fi…
Sunt senibilă, îmi place să ascult foșnetul frunzelor și iubesc păsările pentru senzația de libertate pe care o oferă.
18. Care este deviza după care vă ghidați în viață ?
,,Nu lăsa succesul să ți se urce la cap, nici eșecul să îți ajungă la inimă’’-Tim Keller
