Un altfel de jurnal de vacanță.
de OTILIA VÎRVOREA
Școala de Vară Paulina din Sâncel. Conferința „Al 5-lea element EΔucația”.
In memoriam Ana Raluca Medeșan sau povestea inimii galbene
O fată frumoasă, profesoară, o minune de om, într-o zi, s-a stins. Mult prea devreme…avea 34 de ani. Ana Raluca Medeșan a fost co-fondatorul proiectului Profesorul digital, doctorand în Științele Educației la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București și implicată în mai multe proiecte pentru modernizarea predării și a carierei didactice. Ea a fost, de asemenea, co-creatorul programelor de Managementul Carierei Didactice și Profesorul Digital din cadrul Finnish Teacher Training Center dar și inițiatorul pilotului Pepper – asistent de învățare la Școala Finlandeză Sibiu.
La Sâncel, satul ei natal din județul Alba, Raluca și-a dorit să creeze o școală de vară, bazată pe bucuria de a fi împreună și pe principiul că învățarea poate fi și distractivă, având totodată și activități de învățare remedială, una dintre preocupările Ralucăi ca urmare a perioadei de pandemie.
Prietenii ei au decis să păstreze lumina Ralucăi și s-o răspândească în continuare. De aceea, mâna aceasta de oameni pentru care prietenia trece dincolo de granița dintre viață și moarte i-au îndeplinit visul. Astfel, Sâncel a devenit, în perioada 22-27 august, km 0 al educației inovative. Școala de vară Paulina (denumită așa după numele ambelor bunici ale Ralucăi), organizată aici, a adus laolaltă 100 de copii din județul Alba (Sâncel, Blaj dar și comunități învecinate), cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani care au participat la ateliere de limba română, robotică, teatru, științe, educație rutieră, educație media, educație nonformală, cercetășie și activități remediale, organizate de 30 de profesori din întreaga țară, contributori voluntari la această școală. Evenimentele și programul copiilor la Sâncel au fost organizate cu ajutorul localnicilor, o parte dintre profesorii oaspeți fiind cazați în comunitate. Mai mult, cei mici au integrat localnicii în activitățile lor, ca urmare a unui atelier de vânătoare de comori în care cei mici au mers din casă în casă s-i întrebe pe localnici dacă au nevoie de ajutor în gospodărie și să îi complimenteze, pe principiul pe care Raluca îl promova: „continuă să le arăți oamenilor că sunt frumoși”.
Povestea școlii de vară de la Sâncel a stat sub semnul inimii galbene și al îndemnului ”Spread the love!”:
Raluca avea un pandantiv în formă de inimă galbenă pe care îl purta cu foarte mare drag. În multe dintre fotografiile sale de pe Facebook, ea apărea cu această inimă galbenă. Îi plăcea foarte mult culoarea galben și atunci nouă ni s-a părut că este un logo potrivit pentru ceea ce voiam să transmitem, pentru că este un proiect făcut din inimă și în care oamenii, dincolo de ceea ce au făcut concret, s-au conectat foarte autentic, din punct de vedere uman, povestește Iulia Măndășescu, coordonatoarea Școlii de vară și prietena bună a Ralucăi, profesoară în București la Școala Gimnazială Specială pentru Surzi nr.1. Iulia a străbătut 100 de kilometri pe jos, pe Via Transivanica, cu scopul de a strânge fonduri pentru acest proiect făcut din inimă. Ei îi revine meritul de a fi strâns în jurul ei peste 30 de profesori voluntari care au făcut minuni pentru cei peste 100 de copii participanți la activitățile Școlii de vară.
Școala de vară Paulina a fost urmată de festivalul „Al 5-lea element EΔucația”, la care au participat facilitatorii atelierelor de la Școala de Vară, alături de profesori din toată țara. Oana Moșoiu, împreună cu Ioana Deneș de la SuperTeach, au gândit și coordonat acest eveniment, care a cuprins ateliere pe teme variate și o conferință; au fost sintetizate cele mai bune practici identificate în timpul școlii remediale pentru copii; au fost elaborate predicții privind începerea anului școlar – perspective despre lecții învățate, lucruri testate și practici inovative în educație; s-a vorbit despre puterea comunităților în educație și s-a schițat portretul profesorului mentor, care are forța să-i sprijine pe ceilalți, pe elevi și pe colegi, pentru a folosi toate resursele pe care le au în dezvoltarea lor continuă.
Festivalul „Al 5-lea element EΔucația” a fost lansat de Finnish Teacher Training Center, Asociația Ovidiu Ro și SuperTeach, cu scopul de a crea un cadru de comunicare și colaborare pentru comunitatea celor activ implicați în procesele de transformare în domeniul educației, dornici de o schimbare din interior. Printre invitați s-au numărat: Radu Szekely – Secretar de Stat în Ministerul Educației, Elena Lotrean – co-fondatoarea Școlii Finlandeze ERI Sibiu, Andreea Ciortea – trainer Future Capital, Oana Moșoiu – lector universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, Ana Maria Rusu – profesor de Educație muzicală în Focșani, Iulia Măndășescu – profesor la Școala Specială Gimnazială pentru Surzi nr. 1, București, Adriana Bârcean – arhitect al educației la Fundația Noi Orizonturi, Ioana Cătăuță – director al Școlii Gimnaziale „Ion Pop Reteganul” din Sâncel, Bogdan Rațiu – profesor de Limba și literatura română la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” din Târgu-Mureș, precum și Anca Nedelcu – profesor universitar doctor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, coordonatorul de doctorat al Ralucăi. Invitații prezentați au fost oamenii apropiați de Raluca în activitățile și inițiativele ei, oameni care i-au fost alături în ultimele sale zile și oameni dedicați educației, în diferite roluri și contexte.
Evenimentele din Sâncel mi-au confirmat că, dincolo de strategii şi reforme ministeriale, schimbarea în educație vine de la fiecare dintre noi; de la fiecare profesor care, în fiecare dimineață, este acolo, în fața clasei, cu speranțele, emoțiile, temerile şi dragul lui de oameni, în încercarea de “a construi catedrale” umane, cu fiecare generație care vine. Oamenii aceştia există şi sunt mulți. Pe ei i-am întâlnit, aici, într-un sătuc din Transilvania, hotărâți să continue un vis şi să construiască altele.
Pe lângă toate experiențele trăite și lucrurile învățate în cadrul Școlii de vară și al atelierelor de lucru dedicate profesorilor, cu toții am fost de acord că lecția cea mai importantă a fost cea a comunității și a conectării reale și autentice între oameni. Ne-a predat-o comunitatea din Sâncel (familia Ralucăi, directorul de școală, primarul și fiecare locuitor al comunei) și noi toți, la sfârșit, am plecat acasă mai luminoși, mai inspirați și mai hotărâți să ducem cu noi lumina acestei inimi galbene în comunitățile noastre, cu speranța că ele vor deveni, la un moment dat, un alt Sâncel. Și astfel, într-o Românie cu 41 de județe Sâncel, fiecare din noi va fi mai atent la nevoile celui de lângă el, mai dornic să crească odată cu ceilalți, mai conștient de propria forță de a face o schimbare în bine și mai încrezător în puterea lui ÎMPREUNĂ. Dar, mai ales, atunci ne vom simți ACASĂ, adică acolo unde suntem importanți, văzuți și apreciați pentru ceea ce suntem și unde putem fi vulnerabili fără teama de a fi judecați.
Oana Moșoiu, prietena apropiată a Ralucăi și ‚,omul care poate muta munții din loc’’, a fost inima acestui eveniment. Ea ne-a învățat, în cadrul unui atelier deschis, principiile metodei Open Space (Cine vine, vine pentru că acolo trebuia să fie; Oricând s-ar începe, exact atunci este momentul potrivit; Suntem acolo, pentru că fix acolo trebuia să fim; Ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla; Când s-a terminat, s-a terminat) și Legea celor două picioare (Dacă în orice moment al discuţiei, te simți în situaţia când nici nu înveţi, nici nu contribui, ești liber să-şi utilizezi picioarele pentru a pleca la o altă discuţie). Dincolo de aplicativitatea acestor principii din punct de vedere pedagogic, eu am înțeles că fix acolo trebuia să fiu, fix atunci pentru că fix această experiență trebuia s-o am. Și nu am aplicat Legea celor două picioare. Deloc, niciun moment.
Eu nu am avut norocul să o cunosc pe Raluca personal dar am văzut-o și am simțit-o în fiecare om minunat pe care l-am întâlnit acolo. Și avea o putere imensă de a scoate tot ce e mai bun din om la suprafață, pentru că unii oameni se nasc pentru asta: să le arate oamenilor că sunt frumoși.
Am aprins o lumânare la mormântul ei, împreună cu un alt om-minune care a transformat, în timp record, învătarea online într-o comunitate imensă de elevi și profesori ce se ajută reciproc pentru a depăși cu bine perioada dificilă a pandemiei (Ovidiu Bădescu – For Life). Atât am putut să fac pentru ea și să îi mulțumesc pentru tot ce a făcut ea pentru mine, atunci și acolo, și pentru întreaga comunitate nu doar de sânceleni dar și de profesori, traineri și studenți pe care i-a influențat.
Ana Medesan, am fost aici pentru tine, vom reveni aici pentru tine, dar acum și pentru oamenii de la Sâncel, pentru copiii și profesorii de aici, pentru comunitate, pentru inimă și pentru lumină.
Ți-am simțit lipsa și prezența în egală măsură.
Te-am simțit bucuroasă și tristă în același timp.
Cu oameni lângă tine și singură.
Ralu, tu, fată, am dus inima galbenă la Sâncel și inima galbenă a luminat oamenii.
Pentru că era lumină în ei, dar nu știau, că aveau nevoie de Mede effect.
Cuvintele Oanei, invocând-o pe Ana Raluca Medeșan ca-ntr-un strigăt prins într-o scrisoare prietenească și sinceră între lumi, mă vor urmări încă mult timp, la fel ca și atmosfera de acolo, căldura oamenilor și a locului și inima galbenă care îmi va aminti că mi-am ales cea mai frumoasă meserie din lume: aceea de a împărți lumină!
