,,Viața nu este despre a aștepta să treacă furtuna. Este despre a dansa în ploaie!”
Stăm de vorbă cu Raicu Claudia Amalia, de la Școala Gimnazială Ocna Sibiului, din Ocna Sibiului, județul Sibiu, profesor pentru învățământul primar.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Sunt o persoană cu suflet frumos și o pasiune adâncă pentru conexiuni autentice. Înainte de orice altceva, sunt un om care își trăiește viața cu bucurie și autenticitate.
În fiecare zi, descopăr că împărțindu-mi timpul între pasiuni și relații, găsesc sens și împlinire. Am învățat că spiritul de învățare și dorința de a-i ajuta pe ceilalți nu se opresc niciodată. Sunt deschisă la învățare și iubesc să explorez noile orizonturi ale cunoașterii și experiențelor.
Sunt o fire veselă și activă. Îmi place să călătoresc și să descopăr frumusețile lumii, să cunosc oameni noi și să împărtășesc povești de viață. Întâlnirile cu prietenii sunt momente prețioase pentru mine, unde pot să mă bucur de râsete și conexiuni autentice.
Sportul face parte din viața mea cotidiană, nu doar pentru sănătatea fizică, ci și pentru echilibrul și claritatea mentală pe care mi le aduce. Familia este esențială pentru mine, iar momentele petrecute alături de cei dragi sunt adevărate comori.
Uneori, mă implic cu pasiune în sarcinile celor din jur, pentru că cred cu tărie în forța comunității și în sprijinul reciproc. Sunt o ascultătoare atentă și, în ciuda unei dorințe naturale de a ajuta, învăț să ofer sfaturi doar atunci când sunt cerute, respectând că fiecare dintre noi are propria sa călătorie și învățare.
În esență, viața mea este o călătorie frumoasă, plină de culoare și învățare continuă și îmi doresc să împărtășesc această bucurie cu cei din jurul meu.
Copilăria este pentru mulți dintre noi una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?
Copilăria! Cu siguranță una dintre cele mai luminoase și pline de bucurie perioade ale vieții mele. În fiecare vară, familia mea își împacheta entuziasmată corturile și plecam spre munte pentru o aventură minunată în mijlocul naturii. Concediile petrecute cu cortul au fost magice. Îmi amintesc de serile petrecute în jurul focului de tabără, ascultând povești și cântând împreună cu familia. Zorii dimineții erau plini de miresme proaspete ale naturii, iar aerul rece și curat al munților ne umplea plămânii. Fiecare drumeție era o nouă explorare, iar nopțile sub cerul înstelat, cu sunetul liniștitor al pădurii, erau ca dintr-un basm.
Vacanțele de vară în orășelul meu sunt la fel de pline de amintiri fascinante. După-amiezele interminabile petrecute în jocuri cu copiii de pe stradă ne-au dezvoltat imaginația și spiritul de echipă. Fie că ne jucam de-a v-ați ascunselea, săritura coardelor sau exploram împrejurimile, fiecare zi era o aventură.
Zilele petrecute la bunici au fost un adevărat regal culinar și o imersiune în tradiții autentice. Laptele proaspăt muls, mirosul de pâine coaptă în cuptorul tradițional și clătitele uriașe, coapte pe acea “piatră” magică, rămân amintiri gustative înrădăcinate în inima mea. Bunicii ne învățau să prețuim simplitatea și să apreciem bucuriile simple ale vieții.
Aceste amintiri din copilărie îmi luminează inima și mă fac să realizez cât de norocoasă am fost să cresc înconjurată de iubirea familiei, natura generoasă și prietenii autentici. Copilăria mea a fost o perioadă de descoperire, aventură și bucurie, iar aceste amintiri strălucesc ca stelele pe cerul nopții, mereu prezentându-mi un zâmbet pe buze.
Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?
Este o călătorie fascinantă, în care familia mea a avut un impact profund asupra evoluției mele personale și profesionale. În adolescență, la vârsta de 14 ani, nu eram sigură ce îmi place și în ce direcție să îmi îndrept pașii. În acea perioadă de incertitudine, părinții mei au fost ghizii mei de încredere și m-au îndrumat către liceul pedagogic. Eram o adolescentă rebela, destul de încăpățânată și sceptică în privința meseriei de învățător. Cu toate acestea, încetul cu încetul, am început să prind dragoste pentru acest domeniu. La vârsta de 19 ani, m-am găsit în fața a 25 de elevi de clasa I, fără un mentor alături, fiind prima dată când trebuia să mă descurc singură. Experiența a fost înfricoșătoare la început, dar colegii extraordinari m-au susținut și mi-au fost alături.
Câțiva ani mai târziu, am făcut și facultatea. Viața mea personală s-a schimbat prin căsătorie și familia mea a crescut cu apariția băiețelului meu. Soțul și copilul meu au fost un sprijin moral imens și au împărtășit cu mine responsabilitățile casnice.
Astfel, familia mea a fost piatra de temelie a călătoriei mele, oferindu-mi îndrumare în momentele de incertitudine și sprijin constant în îndeplinirea visului meu de a fi un educator dedicat. Este uimitor să vezi cum, prin susținere și iubire, cei dragi ne pot ajuta să descoperim adevărata noastră chemare și să devenim cine suntem astăzi.
Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?
Cea mai mare provocare din cariera mea a fost momentul în care am hotărât să mă întorc în sistemul educațional după 7 ani petrecuți în străinătate. Întoarcerea a fost un adevărat mix de emoții și incertitudini. Mă simțeam ca și cum eram total ruptă de realitățile sistemului, iar gândul la concursul de titularizare părea copleșitor, mai ales că nu aveam nici măcar definitivatul. Admit, la început, mi se părea aproape imposibil să mă reintegrez. Dar, surprinzător, ușile s-au deschis treptat și lucrurile s-au aliniat într-un mod pe care nu-l anticipasem. Am reușit să trec prin concurs și să obțin titularizarea în anul următor. Între timp, am și finalizat studiile superioare de pedagogie, îmbunătățindu-mi abilitățile și calificările.
Parcursul meu a fost o călătorie cu bune și cu rele, dar am învățat că sprijinul celor dragi este esențial. Acum, mă bucur să spun că sunt titulară a școlii și că am reușit să construiesc o carieră pe care o iubesc. Fiecare obstacol a fost o lecție, iar fiecare reușită, o victorie dulce. Este o dovadă că uneori, chiar și atunci când te simți total pierdut, lucrurile pot lua o turnură surprinzătoare și pozitivă.
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?
Unul dintre momentele cele mai împlinite din cariera mea s-a întâmplat într-o zi obișnuită de școală, când unul dintre copiii mei m-a surprins cu o afirmatie simplă, dar profundă. Am predat la o clasă de elevi entuziaști, iar unul dintre acei copii, cu ochi strălucitori și zâmbetul pe buze, a venit spre mine și mi-a spus: “Doamna, abia aștept să vină mâine!” Această declarație aparent simplă a fost o adevărată comoară pentru mine. În spatele acestor cuvinte se afla o doză imensă de entuziasm, curiozitate și bucurie pentru învățare. A fost un moment în care am simțit că munca mea nu este doar o activitate cotidiană, ci are un impact real și pozitiv asupra vieții copiilor pe care îi învăț.
„De-a lungul timpului, am înțeles că aceste mici momente sunt cele care fac cariera în educație cu adevărat specială. Sentimentul că inspiri și încurajezi copiii să fie entuziaști în legătură cu învățarea este cu neprețuit. Acest copil care abia aștepta să vină la școală a fost un martor minunat al modului în care educația poate deveni o călătorie plină de bucurie și descoperire.
Este minunat felul în care te simți în aceste clipe când îți dai seama că nu doar predai materie, ci contribui la modelarea viitorului și la dezvoltarea pasiunii pentru învățare a acestor tineri. Acestea sunt momentele care mă fac să mă simt cu adevărat împlinită în cariera mea și să apreciez fiecare zi petrecută în clasă.
Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?
Schimbările pe care le-aș sugera pentru sistemul de învățământ românesc ar viza mai multe aspecte pentru a-l îmbunătăți și a-l adapta la nevoile actuale.
– Ajustarea curriculei pentru a pune mai mult accent pe dezvoltarea competențelor cheie, cum ar fi gândirea critică, rezolvarea de probleme, comunicarea și colaborarea.
– Integrarea mai extensivă a tehnologiei în procesul de predare-învățare, pentru a pregăti elevii pentru cerințele societății digitale.
– Oferirea de programe de formare continuă pentru profesori, pentru a-i menține actualizați cu cele mai recente metode de predare, tehnologii și cercetări în domeniu.
– Îmbunătățirea programelor de educație inclusivă pentru a asigura accesul la educație pentru toți elevii, indiferent de nevoile lor speciale.
– Adoptarea unor metode de evaluare mai autentice, care să reflecte mai bine abilitățile și cunoștințele practice ale elevilor.
– Dezvoltarea de parteneriate strânse între școli și industrie pentru a asigura că educația oferită este relevantă pentru cerințele pieței de muncă.
– Alocarea de resurse adecvate pentru școli, inclusiv investiții în infrastructură, materiale didactice și formare continuă a personalului.
– Oferirea de consiliere de carieră încă din anii școlari inferiori, încurajând elevii să exploreze opțiuni multiple și să aleagă cariere în funcție de pasiunile și abilitățile lor.
Aceste schimbări ar urmări să creeze un sistem educațional mai adaptat la cerințele societății contemporane și să pregătească elevii pentru provocările și oportunitățile viitorului.
Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?
Școala rămâne o sursă fundamentală de dezvoltare personală și socială, chiar și într-o eră în care informația este la un click distanță. O educație completă nu se rezumă doar la acumularea de cunoștințe, ci se extinde către formarea individului într-un membru activ și empatic al societății. Așadar, rolul școlii depășește simpla transmisie de informații și intră în sfera emoțiilor, socializării, prieteniilor și empatiei.
Școala oferă un cadru în care elevii experimentează o gamă largă de emoții, de la entuziasm și realizare până la provocări și frustrări. Aceste experiențe emoționale contribuie la dezvoltarea lor holistică și îi pregătesc pentru provocările vieții. Unul dintre aspectele esențiale ale școlii este mediul social. Elevii învață nu doar de la profesori, ci și unii de la alții. Interacțiunile din sala de clasă oferă oportunități de socializare, formare a prieteniilor și dezvoltare a abilităților sociale esențiale. Într-un mediu școlar, elevii vin în contact cu o diversitate de experiențe și perspective. Aceasta oferă o ocazie unică de a dezvolta empatie și înțelegere față de cei din jur. Învățarea despre experiențele altora contribuie la formarea unor cetățeni responsabili și empatici. Școala oferă un teren fertil pentru dezvoltarea abilităților sociale, precum comunicarea, colaborarea și rezolvarea conflictelor. Aceste abilități sunt esențiale în orice comunitate și sunt adesea învățate într-un context social structurat. Evenimentele speciale, precum spectacolele școlare, excursiile și proiectele comunitare, contribuie la formarea amintirilor de neuitat și la legături emoționale puternice între elevi și cu cadrele didactice. Aceste momente adaugă valoare emoțională la experiența școlară.
Școala este mai mult decât o simplă sursă de informații. Este un mediu în care se cultivă nu doar minți însetate de cunoștințe, ci și inimi bogate în empatie, socializare și prietenie, pregătind astfel elevii pentru o viață echilibrată și plină de semnificație în societate.
Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?
Una dintre trăsăturile de caracter care mă definesc cel mai bine este dăruirea și dorința puternică de a-i ajuta pe ceilalți. Simt o satisfacție profundă în a contribui la bunăstarea celor din jur și în a face o diferență pozitivă în viețile lor. Această trăsătură nu doar că reflectă o latură esențială a personalității mele, dar și influențează modul în care interacționez cu cei din jur. Fie că este vorba despre a oferi un sprijin, a împărtăși cunoștințe sau pur și simplu a fi acolo pentru cineva în momentele dificile, găsesc o bucurie reală în a aduce un zâmbet pe fața celorlalți sau în a face viața lor puțin mai ușoară.
Această trăsătură nu doar că mă conectează la ceilalți în mod autentic, ci și îmi aduce o satisfacție interioară profundă. Ajutorul acordat altora nu este doar o acțiune, ci o expresie a valorilor mele și a modului în care văd lumea – ca un loc în care putem să ne susținem reciproc pentru a atinge potențialul maxim și pentru a crea un impact pozitiv durabil.
Pe lângă activitatea didactică, mai sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?
Cu siguranță, voluntariatul face parte integrantă din viața mea și mă bucur să împărtășesc experiențele mele în acest domeniu.
Organizarea de tabere și excursii ocupă un loc special în inima mea. Împreună cu colegii mei, am avut privilegiul de a oferi elevilor nu doar oportunitatea de a învăța într-un cadru neconvențional, ci și de a experimenta natura într-un mod educativ și distractiv. Aceste tabere au fost prilejuri minunate pentru a construi legături strânse între elevi și pentru a dezvolta spiritul de echipă. Drumețiile prin natură nu doar că au oferit o perspectivă nouă asupra învățării, dar au și promovat respectul față de mediul înconjurător.
În ceea ce privește activitățile pentru susținerea mediului, am fost implicată în proiecte care încurajează responsabilitatea față de natură. Am organizat acțiuni de ecologizare în comunitate, programe de reciclare în școală și am încurajat elevii să devină cetățeni activi în protejarea mediului înconjurător.
Un alt aspect important al voluntariatului în care sunt implicată este ajutorul acordat copiilor aflați în dificultate. Împreună cu clasa, am participat la diverse activități caritabile, de la colecte de alimente și haine până la implicare directă în proiecte sociale. Aceste inițiative au adus oamenii împreună pentru a sprijini cei care au nevoie și au oferit elevilor oportunitatea de a înțelege importanța empatiei și a dărniciei.
Voluntariatul este pentru mine nu doar o responsabilitate, ci o modalitate de a contribui la formarea unei comunități mai puternice și a unor indivizi responsabili și empatici. Este o experiență care aduce satisfacție atât celor care primesc ajutorul, cât și celor care îl oferă.
Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Dorința mea profundă de a ajuta și de a contribui la binele celor din jur, o trăsătură care se reflectă în activitățile mele de voluntariat, este motorul principal care mă determină să dăruiesc timpul meu liber. Pasiunea pentru a face o diferență pozitivă în viețile altora, pe care am descris-o anterior, este o sursă constantă de inspirație.
Faptul că îmi place să organizez tabere și excursii, să fiu implicată în activități pentru susținerea mediului și să ajut copiii aflați în dificultate arată că văd voluntariatul ca pe o modalitate autentică de a aduce schimbări pozitive în comunitate. Emoția pe care o simt când văd cum aceste acțiuni aduc bucurie, educație și sprijin în viețile celorlalți este, pentru mine, cel mai mare recompensă.
Implicarea în voluntariat nu doar că oferă oportunitatea de a face bine în lume, dar și de a consolida legăturile umane și de a dezvolta o comunitate mai unită. Acest sentiment de conexiune și de a face ceva cu adevărat valoros pentru alții este ceea ce mă motivează să continui să dedic timp și energie în activitățile voluntare în timpul meu liber. Este o modalitate de a transforma această pasiune pentru ajutorare în acțiuni concrete care, în cele din urmă, aduc bucurie și beneficii semnificative celor implicați.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Deviza după care mă ghid în viață este: “Cred în ideea că tot ce se întâmplă în viață are un sens și o lecție de învățat. Observarea și înțelegerea acestor momente pot contribui la dezvoltarea noastră personală.” Această credință îmi servește ca o lanternă în momentele dificile și o sursă constantă de învățare în tot ceea ce întâlnesc. Fiecare experiență, fie ea pozitivă sau dificilă, este văzută ca o oportunitate de a câștiga înțelepciune și de a evolua ca individ. Prin abordarea vieții cu această perspectivă, am descoperit că fiecare obstacol poate fi transformat într-un moment de creștere. Învățând din succese și eșecuri, dezvolt o înțelegere mai profundă a propriei mele persoane și a lumii înconjurătoare. Această deviză mă încurajează să privesc cu curiozitate și deschidere spre ceea ce vine, știind că, în cele din urmă, fiecare capitol aduce cu sine lecții valoroase.
În rezumat, cred că învățarea continuă din experiențe și menținerea unei atitudini pozitive și deschise sunt esențiale pentru o viață împlinită și în dezvoltare constantă.