Popovici Tomislav

Mă numesc POPOVICI TOMISLAV, născut în decembrie 1974, într-o sală de clasă de la școala din Socol, Caraș Severin (tata, cel mai longeviv director din istoria Socolului, a transformat două clase din incinta școlii într-un apartament de locuit, iar acolo am apărut eu pe lume, al patrulea copil al familiei (faimosul decrețel a lui Ceaușescu ).

Părinții au fost cadre didactice, multi premiate și foarte active cultural-educativ, dar și o familie care a suferit datorită originilor(bunica trimisă în Bărăgan,bunicul ucis în al II lea  război  mondial fiind înregimentat la PARTIZANI, luptând împotriva fascismului, mama și cealaltă bunică,  pușcărie politică,doar fiindcă în acea perioada(anii 50) era  activă paranoia  rusească împotriva  lui TITO, împotriva sârbilor ,tata ,vicecampion național la Pentatlon , i s-a cerut schimbarea numelui din Popovici în Popescu pentru a i se permite continuarea carierei sportive.. bineînțeles că nu a acceptat).

La vârsta de 16 ani, am preluat activitatea tatălui, profesor de gimnastică și dans modern la Clubul Copiilor și Elevilor (fosta Casă a Pionierilor) . Am absolvit Liceul Industrial Moldova Nouă(acum Liceul Tehnologic „Clisura Dunării”, în 1993, iar după aceea, la 18 ani am plecat să studiez Academia Pedagogică din Vârșeț  în RSF.Iugoslavia, prinzând cea mai grea perioada a războiului de secesiune din țara vecină și văzând cu proprii ochi cât de lipsit de onoare e războiul. La 21 ani, datorită faptului că trebuia să dau examene de echivalare a studiilor la București, m-am angajat ca paznic de noapte la Clubul Copiilor, iar la aceași instituție, am ajuns director în 1999.  În 1999 am participat la demonstrațiile împotriva atacului  militar NATO împotriva Serbiei ,ducând o țintă imensă pe piept, la fel ca și sute de mii de alții oameni,  și pe podul de la Pancevo era să fac infarct când a trecut avionul american razant deasupra( războiul nu e ca-n filme)..am absolvit stagiul militar la marinarii din Giurgiu, dar în tot acest timp am condus grupul de dansuri tradiționale și moderne preluat încă din 1992..În 2000 am înfințat ansamblul de dansuri tradiționale sărbești KUD SVETI NIKOL A RADIMNA , satul în care am activat 14 ani ca și învățator,sărbatorind în 2012 , 240 ani de învățământ, iar în 2013 am închis școala din lipsa de copii. Din 2010 am înființat asociația TOMMYLAND (lumea lui Tommy)din Moldova Nouă,iar prin proiecte IPA am reușit să achiziționez sonorizare profesionistă și 144 costumații  vechi, tradiționale, restaurate, ale zonei Clisurii.

Am vizitat multe țări cu ansamblul meu  și am colindat peste tot, dar memorabile rămân  deplasarea de 4 zile  în Kosovo (terifiant pentru  noi, pentru toată comunitatea sârbă) , întâlnirea cu preotul sârb din Bosnia, la 23 ani avea 11 copii și promitea să nu se oprească,  participarea la Trubaciada din Croația  ,unde  cei care au luptat între ei ,la muzică ,și căta alcol dansau și căntau împreună,vizita în Austria,sau noaptea în Macedonia unde gazdele ne-au scos din hotel ca să dormim la ei acasă.. festivalurile din Ungaria , Bulgaria ,Serbia,participarea la campionatul mondial de oină banateană, sau festivalul de călărit măgari. Am reușit să reînviem anumite tradiții : cumăcitul ,măsuratul oilor,rugile,nedeile ,  Pasuliada, Gulașiada ,Crăciunul și Revelionul pe rit vechi, am inițiat probe vechi(aruncarea bușteanului si a pietrei de pe umăr,clădirea fântânii din coceni,etc) la festivalul OBICEIURILE ȘI TRADIȚIA BĂTRĂNILOR VIITORUL TINERILOR,(deja 22 ediții),am vizitat Parlamentul, am fost primiți de primaria centrală, atât din Serbia cât și din Romănia,am participat la diferite emisiuni : Romănii au talent,Chefi la Cuțite,Poftiți pe la noi,Prețul cel bun, Proetnica,etc,etc..și peste tot am promovat spiritul clisurean ,plin de amicițiie,exuberanță câteodată, dar întotdeauna inovativ și prietenos.

Ca și cadru didactic îmi place să fiu super activ și întotdeauna să le ofer copiilor ceva nou, ceva care să i provoace, să le placa școala modernă.. Din partea comunității locale, dar mai ales din partea comunității centrale a Uniunii Sârbilor am primit cele mai mari distincții pentru activitatea continuă.

Cea mai mare realizare a mea, sunt soția, Adriana( am făcut o nuntă ca a bătrănilor, o regăsiți pe TVR în emisunea din 2007) și mai ales cei doi copii ai mei ..Luka și Maya-Marija(pe care i-am botezat creștinește , după rit vechi )

Suntem,cum îmi place mie să spun ,un ansamblu mic cu inima mare  ,și de departe suntem cel mai activ grup din această parte a țării..

PROMOVĂM..PĂSTRĂM…CLĂDIM …