Bogdan Popa: un caracter simplu, definit de pasiunile și aspirațiile sale complexe.
de Daria Cotoc
Nu mulți adolescenți pot admite faptul că au ales aviația ca principal scop în viață. Care a fost momentul în care ai realizat că vrei să devii pilot?
Cred că punctul de plecare al acestei dorințe a fost revelația că într-adevăr pot să combin munca cu plăcerea. Călătoritul m-a atras din totdeauna, iar adrenalina de a vedea lumea în asemenea mod m-a făcut să decid că visul oricărui copil de a zbura printre nori poate deveni realitate pentru mine.
Cât de des ai visat, copil fiind, la a străbate lumea întreagă de la o asemenea altitudine?
Mai mereu. Consider că am avut această înclinație de la o vârstă foarte fragedă, lucru ce probabil m-a determinat să aleg acest drum cu atât de multă ușurință și convingere. Băiatul de acum 10 ani nu se gândea la a pilota un avion în toată regula, dar totuși visa cum ar fi să descopere fiecare colț al Pământului. Eu de astăzi mă antrenez pentru a putea îndeplini acel vis și bineînțeles pentru a-mi asigura un viitor.
Consideri că acest hobby te-a transformat într-o persoană mai responsabilă și implicit mai matură?
Pericolele și răspunderea la care mă expun această pasiune m-au ajutat cu siguranță să mă maturizez mult mai rapid decât mă așteptam. Viața, chiar și la această vârstă, ia o întorsătură cu totul nouă atunci când te decizi că în viitor viețile oamenilor vor depinde de tine. Deși înfricoșător, acest gând mă ambiționează să-mi asum o mare responsabilitate.
Ai simțit că prietenii și familia te susțin în privire cu alegerile făcute?
Suportul oferit de familie și prieteni m-a ajutat cel mai mult în momentele grele din viața mea. Până la urmă, suntem definiți de cei ce ne înconjoară. Aprecierea celor dragi este cea mai mare motivație.
Ce frază, proverb sau sfat primit te-a influențat cel mai mult?
“Noi devenim ceea ce gândim de cele mai multe ori, iar acesta este cel mai mare secret.”
Cum îți gestionezi programul astfel încât să găsești timp și pentru celelalte pasiuni ale tale: ciclismul si fotografia?
Programul meu este destul de încărcat acum că urmez școala de aviație. Aici se mai adaugă și nevoia de a îndeplini cerințele ridicate ale liceului la care mă aflu. Cu toate acestea, pot spune că încă mai găsesc timp pentru a face câteva fotografii în vacanță sau pentru a ieși cu bicicleta în week-end. Încerc să nu las aceste pasiuni în urmă.
Ce îți place să fotografiezi cel mai mult?
De obicei aleg să fotografiez obiecte în mișcare cum ar fi mașinile sau avioanele , dar și diferite monumente\infrastructuri simbolice. Drona mea mă ajută să captez cele mai frumoase peisaje.
Care crezi că este cel mai potrivit cuvânt pentru a te descrie?
Fără îndoială, cuvântul care mă definește este împlinit.
Cum faci tu față inevitabilului eșec?
Eșecul nu este ceva ce pe mine mă împiedică să evoluez. Atunci când se întâmplă, îl iau ca atare și aleg să învăț din acea experiență. Consider că indiferent câte greșeli fac sau oricât de lent progresez, sunt încă cu mult înaintea tuturor celor care nici nu au început să încerce. “Eșecul este doar ocazia de a reîncepe mai inteligent.”
Dintre toate aceste pasiuni, care este cea mai apropiată de sufletul tău?
Pot răspunde cu ușurință la această întrebare: ciclismul, deoarece prin intermediul acestuia am descoperit comunitatea Bike Attack Reșița, unde am întâlnit cele mai admirabile persoane, care mai apoi mi-au devenit și prieteni. Acest grup a fost cel care m-a ajutat să mă dezvolt ca adolescent. Ciclismul a fost prima mea pasiune pentru care am sacrificat cu adevărat timp.
Care este locul tău preferat din întreaga lume?
Locul meu preferat este orașul meu natal, Reșița, pentru că acolo regăsesc toate persoanele și amintirile care transformă acest loc în “acasă”.
Dacă ar fi posibil să retrăiești un singur moment din viața ta de până acum, care ar fi acela?
Nu un moment, dar niște zile de neuitat pentru mine au fost cele desfășurate în excursia domnului profesor Chiosa, de la Paris. Clipele petrecute acolo mi-au provocat un sentiment pe care nu l-am mai trăit niciodată. Îmi amintesc până și acum fiecare emoție pozitivă simțită alături de prietenii mei. Aș alege să mă reîntorc în acea perioadă fără să ezit dacă aș avea oportunitatea. Pe scurt, a fost ceva MAGIC.