PHASER

Atunci când am întâlnit-o prima dată pe Carina, era la semaforul de la LMF și când am întrebat-o unde merge, în loc să facă mate, mi-a spus: Profu, eu am trupă, mă duc la repetiții.
De o inteligență sclipitoare, dar și foarte veselă și jovială, a reușit să țină în jurul ei acești băieți minunați, unii tot elevi de ai mei.
Dar hai să îi cunoaștem
Ce fel de persoane sunteți?
Suntem 5 personalități diferite și ne este greu să ne autocaracterizăm.
Sunteți în formula de trupa de câțiva ani buni. Cât de importantă e comunicarea și munca de echipa astfel încât să funcționeze trupa?
Comunicarea este un factor important în orice domeniu care implică munca în echipă. Ar fi imposibil să ne organizăm fără o comunicare bună. De-a lungul anilor am reușit să împărțim, în mod natural, task-urile în funcție de personalitatea și plăcerile fiecăruia dintre noi. Din punct de vedere muzical am ajuns să “ne înțelegem din priviri”.
Aveți vreo trupa care vă inspiră?
Sunt mulți artiști sau trupe care ne influențează într-un anumit fel (ca show, ca atmosferă, tehnic), dar nu ne dorim să fim ca cineva anume, ideea fiind sa fim originali.
Cum vă vin ideile atunci când creeați piese noi?
Inspirația vine fie din viața noastră, fie din viața altora sau propria imaginație sau chiar din filme sau cărți. Sunt și momente în care ne gândim la tot felul scenarii sau povești și încercăm să punem în imagine ceea ce avem in cap.
Cum ați ajuns la eurovision? Cine a venit cu ideea?
Ideea a fost a Roxanei Morun de la TVR Timișoara și pentru că nu aveam nimic de pierdut și selecția se ținea în Timișoara, am zis sa încercăm și asta.
Cât de important este și a fost suportul familiei pentru trupă?
Cel mai important a fost și este în continuare spriijinul moral, iar in plan secund este sprijinul material: costurile orelor particulare de muzică, al instrumentelor, al transportului, etc.
Primii noștri “manageri” au fost chiar părinții noștri, și le mulțumim și cu această ocazie.
Credeți că, formând trupa încă de la începutul liceului, a fost un beneficiu?
A fost cu siguranță un beneficiu, pentru că am reușit să creștem împreună, să stabilim un scop comun și o etică a muncii.
Fiind adolescenți atunci când am pus bazele trupei, imboldul și optimismul au fost mai mari și lucrurile astea ne-au ajutat să contiuăm și să ne urmăm acest vis.
Acum despre tine, Carina Dumitru
Ai avut dintotdeauna pasiunea pentru muzică? Cum ai descoperit-o?
Da, cred că este în codul meu genetic, fiind și moștenire de familie. Nu știu cum am descoperit-o, dar știu că de mică îmi plăcea să stau în fața oglinzii și să cânt cu tubul de spray în mână.
Au fost momente în care ai vrut să renunți la trupă sau chiar la ideea de a mai face muzică?
Nu. Nu mă văd pe scenă fără colegii mei; faptul ca îi știu acolo îmi dă o anumită stabilitate și, oarecum, curaj și, cu siguranță, nu mă văd făcând altceva decât muzică, indiferent de felul în care aș face asta.
Au întâlnit persoane care te-au ajutat să fii ce ești tu acum? Cât de important a fost acesta/această în evoluția ta?
Cred că primul om care a avut impact asupra mea a fost doamna învățătoare Bongiu Camelia, care mi-a cultivat ambiția pe care o am acum.
Ca și solistă și nu numai, este vorba de doamna profesor Rodica Bădescu, ea fiind cea care m-a și propus ca solista a trupei și care a avut atâta încredere în mine încât mi-a dat corul “pe mână” timp de doi ani.
Mulțumiri, Carina.
Cu mare drag, profu.