Ologu-Neagoe Oana-Andrada

De cât timp sunteți încadrată în sistemul de învățământ și care sunt principalele dificultăți pe care le-ați întâmpinat la începutul carierei?

Sunt de 5 ani în învățământ, dar am simțit din plin lipsurile acestui sistem și mi-au lăsat un gust amar, dar acest fapt nu m-a făcut să renunț. Principala problemă este lipsa posturilor titularizabile, așa că desi am obținut de fiecare dată note mari la concursul pentru ocuparea posturilor didactice nu am reușit să mă titularizez. Anul acesta am obținut nota 9.70, dar am ocupat un post de suplinitoare. Lipsa materialelor, a sălilor de clasă moderne, a susținerii unor cursuri de formare gratuite pentru a ține pasul cu metodele inovative și a strategiilor actuale sunt alte dificultăți cu care m-am confruntat.

Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?

În acest sistemul sunt foarte multe provocări, dar cea mai delicată a fost obținerea gradului II. Eu am terminat Facultatea de Drept, așa că gradul a trebuit să îl susțin pe specialitatea de pe diploma de licență, centrul de concurs fiind la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Am reușit să obțin atât la proba scrisă, cât și la cea orală nota 10, a fost un mare succes și m-am simțit împlinită.

Cine sau ce vă inspiră în carieră?

În primul rând, m-am bazat pe simțurile proprii, am știut ce vreau să fac în viață deoarece am fost inspirată de tactul pedagogic al domnului învățător.

În al doilea rând, elevii mă inspiră întrucât îmi dau mereu dovezi de iubire, de apreciere, empatizează cu mine și reușesc să mă facă mereu să mă raportez la doleanțele lor, să susțin lecții cât mai interesante și interactive și să mă perfecționez constant pentru a fi întotdeauna cea mai bună versiune a mea.

Dacă nu ați fi fost profesor, ați fi fost…

Aș fi fost avocată sau actriță. Am lucrat ca practician la un cabinet de avocatură, dar nu m-am simțit atrasă de acest domeniu. Am cochetat și cu actoria, am avut niște apariții la TV cu o trupă de teatru când eram în liceu. Uneori îmi este dor de ceea ce făceam, m-aș întoarce cu plăcere și acum pentru o piesă de teatru sau o scenetă. Un profesor trebuie să fie un bun actor pe lângă celelalte calități necesare precum: o vastă cultură generală, o atitudine pozitivă, empatică, entuziastă, consecvență, perspicacitate, tact pedagogic, tenacitate, răbdare.

Ce nu vă place să faceți deloc?

Nu îmi place deloc să pierd timpul inutil sau să stau în preajma persoanelor de la care nu am nimic de învățat. Întotdeauna îmi place să particip la conferințe, simpozioane, webinarii sau alte cursuri pentru a mă informa și a ține pasul cu schimbările care apar, să fiu active și să nu am timp să mă plictisesc. De asemenea, birocrația din sistem mi se pare cronofagă și obositoare.

Ce vă place să faceți în timpul liber?

Îmi place foarte mult să fac turism istoric, să pictez, să citesc, să fac fotografii, să mă perfecționez prin participarea la cursuri, webinarii, conferințe, să fiu prezentă cu diverse lucrări la simpozioane prin care să îmi spun punctul de vedere cu privire la anumite probleme de actualitate, să particip cu elevii la concursuri, să obținem rezultate bune și foarte bune, să fac voluntariat în asociațiile în care sunt înscrisă și să contribui la buna funcționare a societății.

Pe lângă activitatea didactică sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea? Ce vă determină să le dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?

Este adevărat, îmi place să fac voluntariat. Sunt prezentă în câteva asociații unde încercăm să combatem absenteismul și abandonul școlar în unitățile școlare din România, să construim un climat școlar puternic pentru prevenirea absentesimului, să suținem educația prin donarea unor rechizite, alimente sau alte produse necesare anumitor elevi și familiilor acestora.

Îmi place să organizez acțiuni caritabile, umanitare, de protecția animalelor și a copiilor. Sunt voluntar și la Crucea Roșie, iar acum în perioada pandemiei am făcut multe campanii. Am contribuit la realizarea unei campanii ”Îmbracă un copac”, prin care am mers în parcuri și am dus haine, încălțăminte și alte obiecte colectate astfel încât cei care aveau nevoie puteau veni să le ia după ce plecam noi, hainele fiind puse în jurul unui copac ca și cum ar fi îmbrăcat.

Voluntariatul însă poate să însemne să oferi cuiva un zâmbet, o mângâiere sau să îi alini suferința. Oricine poate să facă acest lucru, este nevoie doar de dorința de a dărui din timpul tău liber celor din jur și de foarte multă implicare.

Care considerați că sunt cele mai mari nevoi ale elevilor?

Înainte de a preda trebuie să simți iubire față de educabili. Un profesor de excepție este acela care poate să transmită cunoștințe, să formeze abilități și  deprinderi, dar și să fie empatic și înțelegător. Nu poți doar să mergi să susții o lecție și să nu îți pese de ceea ce simte elevul din fața ta, să nu cunoști trăirile lui. Informațiile se uită în timp, dar sfaturile și implicarea unui cadru didactic vor rămâne în sufletul lor, deoarece aceștia așteaptă de la profesorii lor să creadă în ei, să îi descopere, să predea cu entuziasm folosind tehnici inovatoare, să tolereze critica, să îi aprecieze, să îi respecte și să le dezvolte gândirea critică, să fie creativi și să aibă o mentalitate deschisă. Cu ce aș vrea să rămână elevii mei? Cu faptul că mi-a păsat de ei.

Într-o lume în care informația este la un click distanță, care mai este rolul școlii?

Rolul școlii este esențial, nu oferă doar acces la informații, ci modelează caractere și creează oameni activi în societate. Deși suntem înconjurați de tehnologie, internetul nu poate înlocui un dascăl ce îi îndrumă cu seriozitate și conștiinciozitate pe elevi, organizează activități pentru a le dezvolta capacitățile de comunicare, abilitățile de cooperare și priceperile. Tehnologia nu o să poată înlocui niciodată empatia, dragostea și implicarea unui profesor care menține flacăra cunoașterii aprinsă.