„Să fii atât de bun încât ei să nu te poată ignora!” Steve Martin
Stăm de vorbă cu Nicoleta-Patricia Popescu, din localitatea Reșița, județul Caraș-Severin, absolventă a Colegiului Național „Traian Lalescu”, în prezent studentă la Universitatea din București- Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Pedagogie.
Într-o lume într-o permanentă schimbare, care credeți că ar fi abilitățile pe care tinerii trebuie să și le dezvolte?
Cred că în zilele noastre tehnologia ne-a copleșit pe toți, iar a vorbi cu o persoană privind-o în ochi a devenit extrem de dificil și tot mai rar. Una dintre abilitățile pe care tinerii ar trebui să o dezvolte este comunicarea. Chiar dacă comunici prin mesaje, chiar dacă comunici față în față, ar trebui să putem spune ceea ce gândim, ceea ce simțim. Comunicarea stă la baza unor relații sănătoase între oameni.Totodată, cred că ar trebui să fim mai deschiși la schimbare, deoarece în cele mai multe cazuri schimbările aduc lucruri pozitive în viața noastră.
Ce pasiuni aveți? Ce faceți pentru îndeplinirea lor?
Îmi place foarte mult să stau în natură. De multe ori când am puțin timp liber, ies în parc sau merg pe marginea lacului și stau pe pătură și citesc. Liniștea din jur mă calmează și îmi dă energie. Îmi place foarte mult să călătoresc, de aceea nu ratez nicio ocazie de a pleca undeva.
Care au fost cele mai frumoase momente pe care le-ați trăit?
Cele mai frumoase momente pe care le-am trăit sunt momentele în care am avut lângă mine oamenii pe care îi iubesc. Au fost momentele în care munca mea a fost recunoscută și am simțit că ceea ce fac, fac bine. Dacă ar fi să numesc câteva momente frumoase pe care le-am trăit, ar fi ziua în care am devenit voluntarul anului, apoi când am intrat la facultatea pe care mi-am dorit-o și toate momentele în care am putut spune ”AM REUȘIT!”.
Care sunt cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat?
Cea mai mare provocare pe care am reușit să o înfrunt, este vorbitul în fața unui public. Țin minte și acum că eram la primul Forum Național al Copiilor, iar Cristina, cea care a coordonat atelierul la care participam, mi-a zis ca este imposibil să nu îmi vină ceava în minte atunci când se discută despre ceva. O altă provocare a fost să mă obișnuiesc să locuiesc singură și să ies de sub aripa părinților. Cred că toate provocările pe care le-am avut până acum , m-au făcut să văd ceea ce este în jurul meu cu alți ochi.
Care ar fi 3 lucruri pe care le-ai învățat până la vârsta de 21 de ani, la care nu te-ai fi așteptat?
Nu mă așteptam să învăț să îmi gestionez timpul în așa fel încât să profit de orice oportunitate și nici să fiu atât de deeschisă în a-mi asuma responsabilități. Am învățat să mă descurc într-un oraș mare și cel mai de preț lucru pe care l-am învățat este acela de a nu mai avea încredere repede în oameni pentru că fiecare poate avea o mască.
Cum se simte vârsta ta de acum?
Plină de energie și cu sete de descoperire. Cred că este vârsta la care încă am voie să greșesc, să învăț, să explorez și să mă cunosc pe mine.
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, în care v-ați simțit într-adevăr împlinit/ă?
Momentele în care am putut să dovedesc că pot, chiar dacă majoritatea celor din jur mă subestimau. Spre exemplu momentul în care am luat permisul de conducere, dar și când am intrat la facultate. Facultatea la București a fost ambiția mea cea mai mare și în același timp o încăpățânare să dovedesc că pot, deoarece auzeam mereu că nu o să fac față, sau că este luptă mare pe locuri și nu voi fi printre cei admiși. Am obiceiul să mă încăpățânez când aud „nu poți” și să dovedesc că pot.
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, în care v-ați simțit într-adevăr împlinit/ă?
Momentele în care am putut să dovedesc că pot, chiar dacă majoritatea celor din jur mă subestimau. Spre exemplu momentul în care am luat permisul de conducere, dar și când am intrat la facultate. Facultatea la București a fost ambiția mea cea mai mare și în același timp o încăpățânare să dovedesc că pot, deoarece auzeam mereu că nu o să fac față, sau că este luptă mare pe locuri și nu voi fi printre cei admiși. Am obiceiul să mă încăpățânez când aud „nu poți” și să dovedesc că pot.
Care sunt cele trei lucruri pe care le apreciezi cel mai mult la o persoană?
Sinceritatea, energia și creativitatea.
Care sunt cele trei lucruri care îți displac cel mai mult la o persoană?
Nu am obiceiul să mă uit la defectele unui om, dar ceea ce îmi displace și ceea ce observ repede este falsitatea. Dacă cineva își pune o mască, nu aduce niciun beneficiu, nici o energie pozitivă celor din jurul lui. Nu îmi plac oamenii avizi după bani și nici cei care îi tratează cu superioritate pe ceilalți.
Cum crezi că te văd cei din jur?
Cred că fiecare mă vede diferit, în funcție de când și în ce context m-a cunoscut, dar și cât de bine mă știe persoana respectivă.
Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?
Școala pentru mine reprezintă un drept respectat, al tuturor. Cred că, în ciuda faptului că găsim toate informațiile de care avem nevoie pe internet, școala poate să ne învețe cum să verificăm acea informație, știm cu toții că internetul este plin de fake news-uri și de diferite pericole.La școală putem învăța mai mult decât putem învăța căutând ceva pe internet. Școala ne generează totodată și experiențe care ne ajută să ne construim și să creștem frumos, dar totodată ne și protejează. Un copil care își petrece foarte mult timp în școală și își duce la bun sfârșit parcursul educațional este un copil care se află în riscul cel mai mic de a avea comportamente deligvente. Rolul școlii este atât în plan social, cât și educațional.
Care e persoana care a avut cel mai mare impact asupra personalității tale?
Nu pot să numesc o persoană, pentru că cel mai mare impact asupra felului meu de a fi, îl au anii de voluntariat la Salvați Copiii. Îmi place să spun că am crescut în Salvați Copiii, deoarece primul contact cu această organizație a fost în clasa I, când am mers de Moș Nicolae să ducem cadouri copiilor din centrele educaționael, apoi trepat prin doamna învățătoare am fost implicați în activitățile desfășurate de ceastă organizație, iar în clasa a VII-a am început voluntraiatul. Toți oamenii care au fost în jurul meu, de la profesorii cu care am lucrat în centrale educaționale, la oamenii care m-au pus în situații în care mi-am depășit frici și bariere. Aceștia sunt persoanele care au crezut în mine și care m-au responsabilizat, iar prin acestea au influențat parcursul meu și m-au făcut pe mine să cresc într-un mod frumos. De aceea, nu o persoană a avut un impact asupra personalității mele, ci o organizație. Și acea organizație este Salvați Copii, în special filiala Caraș-Severin.
Sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?
Voluntariatul este modul meu de a fi, modul meu de viață. Este ceea ce știu să fac cel mai bine și ceea ce mă definește pe mine. În prezent coordonez proiectele educaționale și voluntarii Salvați Copiii filiala Caraș-Severin și în aceleași timp sunt voluntar Salvați Copiii România. Acasă, am alături o echipă extraordinară de omuleți creativi care au mereu idei noi. Îmi place foarte mult să îi sprijin să își pună în aplicare ideile, astfel reușim să facem târguri pentru strângere de fonduri, să derulăm campanii și să ne facem vizibili. Când vin acasă, sunt mereu în centrele educaționale, deoarece mă încarc cu energie, iar zâmbetele și îmbrățișările copiilor sunt cel mai sincer și frumos „mulțumesc” pe care pot să îl primesc. La București, chiar dacă timpul și aglomerația orașului nu îmi permite să fiu în centrele educaționale, compensez cu sesiunile informative. Desfășor aceste sesiuni pe teme precum siguranța în mediul online, alegeri sănătoase și drepturile copilului. Pe lângă acestea, spun „prezent” la fiecare eveniment desfășurat Salvați Copiii. Seminartoane, carnavalul copiilor, standuri la târguri de joburi, conferințe, sau întâlniri ale voluntarilor. În acest fel simy că timpul meu este folosit într-un mod benefic.
Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Mă uit în jurul meu și văd atâția copii care nu au nici pe jumate cât am avut eu la vârsta lor. Văd copii care au reală nevoie de afecțiune, de cineva care petreacă timp cu ei. Văd generațiile cum se schimbă. Dorința de a-i ajuta pe cei mici, dar și determinarea de a produce o schimbare cât de mică, mă motivează să îmi dedic timpul liber lor, copiilor.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Îmi place să călătoresc și îmi place să conduc. Mă relaxez descoperind lucruri noi, mă relaxez citind, mă relaxez uitându-mă la seriale. Îmi place să fac poze și uneori să cânt la chitară. Este un mod în care acele bucățele de oră sau acele două-trei sunt timpul meu pentru mine.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Dacă am curajul să încerc, nu pot pierde nimic. O persoană care încearcă, este o persoană care are atât de mult curaj încât și dacă greșește, învață ceva.
