Neagu Valeria Florentina

Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.

Sunt un om simplu, empatic, blând, iubesc copiii și mă simt cel mai bine când sunt în mijlocul lor. Îmi dau seama că îmbătrânesc doar atunci când întâlnesc elevi din fostele generații care îmi spun că își doresc să le predau sau să le fiu dirigintă și copiilor lor. În rest, sunt un suflet tânăr, în căutare de frumos, un suflet care se perfecționează continuu, care își dorește să evolueze continuu.

Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Am avut modele. Mi-am iubit mult învățătoarea, o admiram zilnic, îi admiram răbdarea, blândețea, felul în care ne determina să fim cei mai buni. Apoi, în perioada liceului am admirat-o mult pe profesoara mea de limba și literatura română. Am “copiat” mult din modul în care ne preda, cât de apropiată era de noi și astăzi mă comport cu elevii mei așa cum doamnele din viața mea de elevă s-au comportat cu mine. Este foarte important să fim modele pentru elevii noștri, să îi ajutăm să își găsească drumul în viață.

Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?

Îmi amintesc cu drag de fiecare moment, de emoțiile cu care am pășit în școala în care cu câțiva ani în urmă fusesem elevă. Din bancă, de data aceasta eram la catedră. Nu mi-a fost ușor să câștig respectul colegilor de cancelarie deoarece mulți dintre ei îmi fuseseră profesori, să câștig respectul oamenilor din comunitate deoarece unii mă cunoșteau din copilărie. Dar, pentru că iubesc ceea ce fac și iubesc copiii, am câștigat ușor inimile elevilor, iar asta a fost tot ceea ce a contat. Am învățat odata cu ei, m-am adaptat și am continuat să mă adaptez generațiilor care, pe parcursul celor douăzeci de ani de învățământ s-au schimbat foarte mult.

Ne puteți povesti un moment sau mai multe din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?

Consider că atât viața personală cât și cea profesională mă împlinesc zilnic. Însă, pe plan profesional consider că sunt cu adevărat împlinită datorită întâmplărilor din ultima perioadă. Școala unde predau (Școala Gimnazială Nr.1 Curcani) este parte a proiectului pilot de schimbare de paradigmă curriculară, organizat de Ministerul Educației. Faptul că am oportunitatea de a schimba ceva, de a mă focusa pe nevoile și specificul elevilor cu care lucrez, de a face lucrurile altfel, pentru mine este extraordinar. Bucuria și voioșia copiilor îmi umplu sufletul, dorința acestora de a ne întâlni chiar și în vacantă, la atelierul de literație, mă motivează să continui. Acestea sunt momente magice, momente de împlinire.

Sunteți câștigătoarea premiului Profesorul Anului din Mediul Rural, secțiunea – Dezvoltarea literației. Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest premiu?

Da, am participat la Iași, în data de 23 februarie, la Gala profesorului anului din mediul rural, organizată de Teach For Romania, unde am obținut locul I la secțiunea Dezvoltarea literației. Premiul obținut mă onorează, mă abiționează să fac în continuare lucruri minunate pentru copii. Însă, consider că nu este doar meritul meu, ci al echipei de la Școala din Curcani. Am colegi minunați care mă sprijină, directorii îmi oferă suportul necesar, părinții sunt implicați, iar copiii participă cu drag la activități. Astfel, demonstrăm în fiecare zi că dacă vrei, poți face minuni și în mediul rural, în mediile dezavantajate. Dacă vrei, SE POATE!

Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ?

Multe. Însă schimbarea nu se face peste noapte. Este nevoie de pași mici pentru schimbări mari. Și de oameni implicați, de oameni dornici de schimbare, de oameni care înțeleg și sunt conștienți că este nevoie de schimbare. Cred că primul lucru pe care l-aș schimba ar fi sistemul de evaluare. Atât al elevilor cât și al profesorilor. Apoi, după perfecționarea serioasă a cadrelor didactice, aș schimba sistemul de predare (care este învechit din punctul meu de vedere deoarece foarte multe cadre didactice încă predau clasic, iar elevii se plictisesc, motivând că informația o pot găsi și pe internet) și implicit, aș modifica programele școlare.

Într-o lume în care informația este la un click distanță , care (mai) este rolul școlii? 

Profesorul viitorului este acela care ghidează elevul, care îl învață cum să găsească informația corectă, cum să o folosească în mod corespunzător, care le insuflă copiilor valori reale încă de la vârste fragede pentru a-i integra în societatea actuală. Profesorul viitorului nu va mai furniza informația deoarece aceasta se găsește la un click distanță. Cred că rolul școlii în zilele noastre este mult mai important și mai dificil de îndeplinit ca niciodată. Suntem în perioada de tranziție către noua eră, era digitală. Rolul școlii este acela de a pregăti elevii pentru această nouă eră, de a-și încuraja elevii, crescându-le stima de sine, iar viitorii adulți vor deveni indivizi cu o viață împlinită. Școala ar trebui să îi ajute să se integreze într-o lume modernă, să exploreze, să fie dezinvolți, să profite de beneficiile lumii moderne, a inteligenței artificiale.

Care este principala dumnevoastră trăsătură de caracter?

Ar fi două trăsături care cred eu că mă definesc: blândețea și bunătatea. Dacă ar fi să aleg între cele două cred că aș alege bunătatea. Nu aș putea niciodată să fiu rea, să fac rău celor din jurul meu. Într-o lume plină de răutate eu aleg să fiu bună.

Ce vă place să faceți în timpul liber?

Îmi plac călătoriile, plimbările în aer liber și pescuitul. Iar atunci când nu pot călători sau nu pot merge la pescuit, îmi place să particip la diferite cursuri, workshopuri, conferințe, pentru a mă perfecționa, pentru a afla noutăți.

Sunteți implicată în activități de voluntariat? Dacă da, ne puteți povesti câte ceva despre acestea? Ce vă determină să le dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?

Mă implic tot timpul în activități de voluntariat. Acolo unde simt că este nevoie de mine sau unde știu că pot face bine, sunt prezentă. De-a lungul anilor m-am implicat în diferite activități de voluntariat, alături de elevi și părinți, pentru comunitatea în care locuiesc și nu numai. Cu sprijinul comunității am cumpărat medicamente și produse de igienă pentru copiii de pe secția de oncologie a spitalului Marie Curie din București. Am participat la activități de ecologizare și de plantare de copaci în localitate și în școală. Am înființat un Atelier de literație, Eroi de poveste, la care participă săptămânal, în vacanțe sau pe parcursul anului școlar, elevi de la clasa I până la clasa a VII a. Lucrez gratuit cu acești elevi pentru că îmi doresc diminuarea analfabetismului funcțional și creșterea interesului pentru lectură.  Sunt, de asemenea, voluntară la Asociația Ține de Noi, unde încerc să dezvolt alături de alți voluntari idei pe partea de politici publice în educație. Ce mă determină să dăruiesc altora din timpul meu liber? Dorința de schimbare, de a face o lume mai bună, de a fi mentor pentru tinerele vlăstare care au nevoie de un ghid pentru a porni pe cărările nebănuite ale vieții, dorința de a ajuta suflete neputinciose.