Mihăilescu Teodora

Copilăria este pentru mulți dintre noi una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilîriei?

Am avut o copilarie linistita intr-o familie sanatoasa in care s-a pus accent pe educatie si spun cu mandrie ca am fost un elev bun in toate etapele de scolaritate. Imi amintesc cu nostalgie de concediile pe care le faceam in fiecare vara cu familia. Tata era cel care se ocupa cu oranizarea vacantelor, pregatea din timp itinerariul si viza o anumita zona din tara unde vizitam toate obiectivele turistice, muzee, statui, castele istorice. Nu cred ca a ramas ceva nevizitat din tara noastra frumoasa, in copilaria mea. Plecam cu masina timp de doua saptamani, uneori stateam la cort, in natura, langa rauri si munti pitoresti, in zone neatinse de mana omului. Desi am copilarit in perioada comunista, nu am suferit din vreun punct de vedere.

Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?

Ca oricare dintre noi si eu sunt produsul familiei mele si ma identific in anumite momente/perioade ale vietii cu fiecare dintre adultii de referinta din familia mea. Tata a dorit permanent sa dezvolte in noi anumite deprinderi, eram un copil talentat, am cantat la vioara toata copilaria mea, mergeam la Cercul de Muzica de la Casa Pionierului din oras, eram apreciata la serbarile scolare. De la mama si bunica am invatat sa cos de mica, pentru ca mai tarziu sa imi confectionez propriile haine. Valorile transmise de parinti au fost esentiale in dezvoltarea mea pe parcursul vietii. Le multumesc parintilor mei pentru asta!

Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Am intrat in sistemul de invatamant relativ tarziu, la indemnul unei prietene invatatoare. A fost o provocare pentru mine careia i-am dat curs fara sa ma informez in prealabil ce ma asteapta. Astfel am dat un examen pentru a ocupa temporar locul unei colege care nascuse si am intrat suplinitor in CJRAE.

Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?

Primul an a fost un an greu, dar am invatat atat de multe lucruri noi si mi-am dat seama ca imi place ceea ce fac, iar lucrul cu copiii mi s-a potrivit “manusa”. A urmat examenul national de titularizare, apoi cel de definitivat in invatamant si am stiut ca drumul meu este acesta. In paralel si in afara programului de la liceu, urmez celalalt drum de psiholog autorizat, iar cele doua drumuri se impletesc in munca mea cu omul!

Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?

In meseia mea provocarile sunt la tot pasul. Intalnesc elevi care se confrunta cu situatii greu de gestionat. In fiecare zi ma pregatesc sa fiu mai buna, pentru a face fata acestor provocari. Emotionalitatea copiilor este fragila si ei au nevoie de ajutorul familiei, iar cand acesta nu exista, au nevoie de ajutorul specializat al consilierului scolar. Acesta este cel care il ajuta sa depeseasca starile de anxietate, panica, depresie, furie, sentimentele: ca nu sunt suficient de buni, cele de rusine si vinovatie, care le afecteaza viata si capacitatea de a face fata acestor situatii. Consilierul scolar ii asculta si le intelege problemele, empatizeaza cu ei si ii ajuta sa adopte o atitudine si o gandire pozitiva, o raportare rationala la realitatea pe care o traiesc si suficienta motivatie de a merge mai departe.

Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?

In viata personala sunt un om implinit, am o casnicie frumoasa de 25 de ani am doua fete extraordinare de care sunt tare mandra si un sot intelegator. Din punct de vedere profesional consider ca sunt implinita, tot ceea ce am facut in viata mi-a adus satisfactia lucrului bine facut si am reusit sa fiu un exemplu pentru copiii mei si asta ma bucura enorm.

Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?

Sunt foarte interesata de cum este sistemul de invatamant in alte state mai dezvoltate. In acest sens ma documentez si particip la simpozioane internationale unde invitatii prezinta aceste lucruri. Trebuie sa recunosc ca suntem in urma lor din multe puncte de vedere. Ma intereseaza sa introduc in munca mea exemple de bune practici din invatamantul din alte tari. Eu predau si disciplina Psihologie la clasa a X-a si ma straduiesc sa vin cu exemple clare din viata, pentru ca elevii mei sa inteleaga importanta acestei materii. Si le demonstrez astfel ca o buna parte din informatiile pe care eu le transmit, ei le stiu deja si sunt importante pentru a ne cunoaste mai bine. Daca ar fi sa schimb imediat ceva in sistemul de invatamant, as reduce “hartogaraia”.

Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?

Este adevarat ca in vremurile pe care le traim informatia este la un clic distanta, dar scoala inseamna mult mai mult decat livrarea unor informatii, iar noi, cei care lucram cu elevii, stim cel mai bine acest lucru. Profesorii sunt cei care ii indruma pe acesti copii sa se formeze, sa se specializeze si sa ajunga cu adevarat pregatiti pentru viata, modelandu-le personalitatea.