Cine este cadrul didactic Mihaela-Ramona Florea?
Sunt profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială „Andrei Șaguna” din Deva. Având dublă specializare, am cochetat de-a lungul anilor atât cu meseria de profesor de limba și literatura română, cât și cu cea de profesor pentru învățământul primar. O interacțiune întâmplătoare cu alternativa educațională Step by Step m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de aceast sistem de predare și astfel, de ani buni, profesez ca profesor pentru învățământul primar în cadrul acestei alternative.
Îmi place ceea ce fac, merg cu drag și entuziasm la școală. Fiecare zi este o nouă provocare atât pentru mine, cât și pentru elevi.
Caut în permanență să-mi îmbunătățesc modul de predare, să-mi dezvolt abilitățile profesionale, iar pentru asta particip la conferințe, la programe de formare, citesc, studiez, mă informez.
Sunt pasionată de inovație, caut mereu să fiu în pas cu schimbările din educație și sunt dornică să împărtășesc tot ceea ce știu și celor din jurul meu, acesta fiind și motivul pentru care am ales să fac parte din Corpul de profesori metodiști ai I.S.J. Hunedoara și, mai nou, din cel al mentorilor de practică pedagogică.
Tot din dorința de a experimenta, de a împărtăși, de a crea, am publicat numeroase auxiliare și resurse interactive pentru învățământul primar și am organizat cursuri de formare pentru profesori, fiind formator național.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Deși este relativ dificil să vorbesc despre mine, voi încerca să vă spun câteva lucruri care mă definesc.
Am pornit în viață cu o deviză insuflată de părinții mei: „Fii OM, înainte de toate!”. Privind în urmă, la toate realizările personale și profesionale, la modul în care am trăit și trecut anumite experiențe, îmi doresc să cred că am reușit să ajung OM… Un om care a muncit foarte mult pentru a-și atinge visele, pentru a-și depăși condiția, pentru a fi mai bun și mai valoros cu fiecare zi pe care bunul Dumnezeu i-a dăruit-o.
Sunt o persoană care își iubește familia mai presus de orice, deoarece sunt rodul educației primite în familie. Provin dintr-o familie cu oameni simpli, dar frumoși și buni, oameni cu principii și valori morale reale care mi-au insuflat dragostea pentru adevăr și care m-au susținut și m-au iubit necondiționat în fiecare clipă a vieții.
Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?
După cum spuneam chiar la începutul interviului, pentru mine fiecare zi este o nouă provocare. Fiecare zi și fiecare elev în parte reprezintă o provocare continuă.
Cum fac față acestor provocări? Ascultând, simțind, încercând să mă pun în locul fiecărui elev și căutând, bineînțeles, soluții.
Am zeci de cursuri de formare și nu exagerez spunând asta. Fiecare curs a fost făcut din dorința de a învăța cum să gestionez o problemă, cum să înțeleg un elev, cum să abordez o situație, etc.
Caut mereu să mă pliez pe nevoile reale ale elevilor și astfel reușesc să trec cu bine peste fiecare provocare.
Să fiu sinceră, cred că frumusețea meseriei de dascăl vine și din aceste provocări. Nicio zi nu este ca cealaltă, deci nu există riscul de a apărea rutina, de a te plafona, de a te plictisi și, sincer, nici de a îmbătrâni. Uitați-vă cu atenție la dascălii dedicați și veți vedea acel suflu de tinerețe, de viață, de frumos…, indiferent de vârsta pe care o au. Mama are o vorbă pe care mi-o spune deseori: „Tu n-ai să te maturizezi niciodată și bine faci. Ești faină așa, cu mintea tânără!” și are dreptate. Cum m-aș putea lipi de sufletul unui copil de șase ani, cum aș putea intra în mintea lui pentru a-l înțelege, dacă eu aș duce pe umeri toate poverile vieții și toate neajunsurile maturității?!
Ce ați schimba la sistemul de învățământ din România, dacă ați putea?
MENTALITATEA. Înainte de a încerca să fac orice reformă în sistemul educațional românesc, aș încerca să schimb mentalități.
Degeaba visăm școli ca în Finlanda, degeaba schimbăm legi, degeaba schimbăm miniștri și guverne, dacă mentalitatea rămâne aceeași dintotdeauna.
Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce aşteaptă ei de la profesorii lor?
Din punctul meu de vedere, fiecare elev are trei nevoi esențiale: nevoia de a fi văzut, nevoia de a fi auzit și nevoia de a fi acceptat. Dacă profesorul se asigură că îndeplinește aceste nevoi, rolul lui este pe jumătate îndeplinit.
Ce așteaptă elevii de la profesorii lor? Cred că așteaptă ca aceștia să îi ajute să își găsească strălucirea, să își găsească drumul potrivit și direcția în viață.
Cine sau ce vă inspiră în carieră?
Inspirația mea o reprezintă ELEVUL în toată complexitatea lui, părinții și toate provocările pe care le primesc zilnic.
Ce nu vă place să faceți deloc?
Nu-mi place să pierd timpul. Consider că timpul este printre cele mai valoroase lucruri pe care le avem și nu merită irosit.
Ce nu puteți accepta la un om?
Minciuna, caracterul duplicitar, răutatea gratuită. Evit să petrec timpul cu oamenii toxici, cu oamenii care nu au nimic de spus, cu oamenii care nu au valori morale și cu oamenii de la care nu am nimic de învățat.
Pe lângă activitatea didactică, sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea? Ce vă determină să le dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Gândindu-mă cum să formulez un răspuns la această întrebare, mi-am amintit cuvintele lui Voltaire: „Nu ești bun de nimic, dacă ești bun doar pentru tine.” Astfel spus, cum poți savura o înghețată, dacă lângă tine un copil plânge de foame? Cum te poți bucura de o pereche de pantofi, dacă lângă tine stă un copil desculț, cu tălpile pline de răni?
Pentru mine, voluntariatul este mai mult decât o activitate, este parte din mine, curge prin vene dorința de a ajuta, de a le fi alături celor mai puțin norocoși.
Dacă prin acțiunile de voluntariat în care sunt implicată pot aduce un strop de bucurie și puțină alinare unor copii sau unor bătrâni mai puțini norocoși, consider că am pus o cărămidă micuță la temelia unei lumi mai bune, mai empatice, o lume spre care tindem cu toții.
Chiar în momentul în care răspund întrebărilor acestui interviu, pregătesc în paralel pachete pentru o acțiune de voluntariat în care i-am implicat atât pe elevii din clasa mea, cât și pe cei din școală. Acțiunea se numește „Ajutăm suflete, hrănim copii!” și are drept scop strângerea de alimente neperisabile necesare hrănirii câtorva sute de copii ce provin din familii sărace.
Merg pe principiul: „Schimbând chiar și o viață, ai schimbat lumea pentru totdeauna.” (Mike Satterfield).
Sunteți un profesor flexibil? Dacă da, explicați cum.
Dacă flexibil înseamnă a te adapta nevoilor fiecărui elev și a lucra diferențiat, ținând cont de nivelul de dezvoltare al fiecărui elev și de stilul de învățare predominant, de a înțelege, de a accepta și a vedea elevii așa cum sunt, de a-i valoriza, da, atunci pot spune că sunt un profesor flexibil.
Ce valori trebuie ar trebui să cultive un cadru didactic? Dar să dețină?
În calitate de profesori, formăm caractere, definim destine, influențăm viața câtorva generații de copii și suntem răspunzători de acest lucru, atât în fața viitorilor elevi, cât și a părinților acestora.
Cred că printre cele mai importante valori pe care trebuie să le cultive un cadru didactic se numără: pasiunea, dedicarea, dăruirea, umanismul, responsabilitatea, empatia, toleranța, cooperarea, inteligența, dragostea, curiozitatea, individualitatea, cinstea, seriozitatea, angajamentul, excelența, învățarea continuă, voluntariatul, etc.
Știm din experiență că, de foarte multe ori, personalitatea profesorului influențează elevul mai mult decât conținutul predat. De aceea, un cadru didactic care are valori puternice și reale, le va transmite cu ușurință și elevilor pe care îi formează, iar un copil educat, cu valori dezvoltate, va fi un adult responsabil, bine pregătit, empatic, etc. poate cel mai important lucru pe care ar trebui să îl reținem este faptul că transmitem ceea ce suntem și oferim din ceea ce avem în suflet.
Care sunt cele mai mari calități ale dumneavoastră?
IUBIREA ȘI BUNĂTATEA. Iubirea necondiționată față de ceea ce fac, față de copii, față de oameni. Bunătatea ca deviză a vieții, ca piatră de temelie ce stă la baza omului ce sunt.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
„Fii bun, fiindcă fiecare om pe care îl vei întâlni, duce deja o bătălie grea.” Platon
Dacă nu ați fi fost profesor, ați fi fost…
Avocat sau psiholog.
Într-o lume în care informația este la un click distanță, care mai este rolul școlii?
Deși trăim în lumea tehnologiei și cei mai mulți copii din zilele noastre sunt nativi digitali, rolul școlii rămâne esențial în dezvoltarea și formarea unei societăți educate, cu oameni valoroși, empatici și dornici de cunoaștere și evoluție permanentă.
Școala modelează caractere, formează OAMENI, dezvoltă abilități de relaționare, transmite emoție.
În lipsa școlii, doar cu tehnologia, am deveni un fel de roboți, cu multe cunoștințe și informații, e adevărat, dar fără curiozitate, fără emoție, fără abilități de cooperare, fără empatie și fără dragoste.
Cum vă încărcați bateriile?
Evadând „acasă”, la țară, departe de zgomotul orașului și petrecând timp de calitate cu familia.
Ce vă motivează să continuați?
Zâmbetele elevilor, îmbrățișările și dragostea necondiționată pe care o primesc zilnic. Orice gând și orice supărare aș avea, în momentul în care intru în clasă, lumea mea se schimbă. Elevii mei sunt imboldul de care am nevoie atunci când simt că nu mai pot.
Ce vă doriți pentru dumneavoastră în viitor?
Multe, foarte multe! Îmi doresc să-mi păstrez magia și să găsesc mereu calea potrivită pentru a-i putea ajuta pe elevi să strălucească. Îmi doresc să „văd” cu adevărat, să îmi lărgesc perspectiva și modul de a gândi, să „ascult”, să-mi depășesc limitele și să-mi cresc cu fiecare zi procentul de mentalitate deschisă.
Un cuvânt de încheiere pentru colegi?
Vă doresc să fiți dascăli inspirați și să-i educați pe elevi mai degrabă pentru viață, decât pentru o meserie, să-i ajutați să-și găsească strălucirea și să-i ghidați spre drumul potrivit lor. Fiți autorii propriilor vieți!
