Mihaela Heșfelean (Spania)

Calitatea umană este foarte importantă pentru noi, așa că vă rugăm să povestiți despre dumneavoastră.

Născută și crescută în județul Mureș, am făcut facultatea și masteratul la Cluj cu specializarea Matematică, ulterior am lucrat ca profesoară de matematică la ciclul gimnazial timp de doi ani și momentan sunt într-un proiect de voluntariat în Spania prin Corpul European de Solidaritate timp de 10 luni. În ultimul an al liceului am devenit foarte interesată de educație, în toate formele ei, așa că am decis să urmez acest drum. În cei doi ani de predate am participat la peste 10 proiecte Erasmus+ în tări europene și așa am aflat de existența acestui proiect de voluntariat. Poți să participi la acest tip de proiect doar până la 30 de ani, doar o dată în viață, prin urmare m-am decis că e momentul potrivit pentru a face asta.

Ce v-a determinat să alegeți să locuiți în Spania?

Am simțit o chemare către această țară întotdeauna, nu știu de ce. O fi mâncarea? Siesta? Tapas? Flamenco? Orașele superbe? El Camino de Santiago ? Toate la un loc? Probabil.

Am o prietenă care făcuse un semestru de studii în Spania, pe vremea când eram eu încă în liceu, și mi s-a părut o experiență care merită trăită încă pe atunci. M-a atras mai mult ca orice altă țară. Spania e chiar mai frumoasă decât mi-o imaginam.

Un alt motiv ar fi învățarea limbii spaniole. Îmi place mult melodicitatea limbii spaniole și îmi doream mult să învăț o altă limbă străină, pe lângă engleză. Simțeam că mă plafonez din mai multe puncte de vedere înainte să vin aici și învățarea unei noi limbi nu doar că te scoate din zona de confort, te aruncă!

Care au fost greutățile de la început? Au dispărut acestea odată cu trecerea timpului?

Cum am spus mai devreme, limba spaniolă mi-a cam dat bătăi de cap. Nu știam deloc spaniolă înainte de proiect și în primele două luni am avut o durere de cap groaznică, constantă. Spaniola într-adevăr e mult mai ușoară de învățat ca și român decât o altă limbă străină, dar nu poți să te aștepți să vorbești după 2 săptămâni. După 3 luni am început să am conversații și să înțeleg aproape tot. Acum, după 7 luni, vorbesc fluent și stăpânesc mai bine timpurile verbale decât acum câteva luni.

Un alt lucru este integrarea în comunitatea locală. Norocul meu a fost că sunt într-un proiect european, cu persoane vorbitoare de engleză, gata să te ajute. Oamenii care nu s-au mutat niciodată în altă țară nu cred ca își dau seama de dificultatea pe care o întâmpini în a-ți face prieteni locali, nu doar cunoștiințe, atunci când nu vorbești limba lor. Mi-a luat mult timp să mă simt confortabil să intru în conversație cu localnici.

Multe din dificultățile întâmpinate sunt legate de limbă deoarece în prima lună de proiect am avut niște probleme medicale și a fost un efort considerabil până am reușit să înțeleg cum funcționează sistemul, să îmi fac o programare și să mă înțeleg cu un medic care vorbește doar spaniolă. Nu am întâlnit nicio persoană în centrele medicale în care am fost care să vorbească și engleză.

Mai sunt lucruri de zis pe acest subiect, dar nu consider că trebuie să mă concentrez pe ele. Fiecare situație mi-a dezvoltat abilitățile de rezolvare a problemelor și acum caut rapid soluții la orice problema apare și nu mă împodmolesc la primul obstacol.

Care sunt plusurile faptului că locuiți în străinătate?

Unul dintre cele mai mari plusuri pe care le văd eu este dezvoltarea continuă. În fiecare zi învăț sau aflu ceva nou și sunt expusă la nou, din toate punctele de vedere. Suntem voluntari și tineri aici din multe țări (România, Columbia, Italia, Franța, Ecuador, Anglia, Grecia, Australia) și ești mereu expus la limbi și culturi noi. Multe lucruri pe care ei le consideră normale, tu le auzi pentru prima dată. Nu consider că ai cum să stagnezi într-un astfel de mediu. Sunt multe avantaje a locuitului în străinatate: învățarea unei noi limbi, independența, prieteni internaționali, călătoritul și descoperitul de locuri noi și inclusiv descoperirea sinelui. Fiind expus la atât de multe lucruri noi, ajungi să te cunoști mai bine, să îți cunoști mai bine calitățile și defectele, reacțiile, să îți observi gândurile și să îți dai seama ce e important pentru tine în viață.

Cu ce ați putea contribui pentru ca România să fie țara visată de dvs?

Consider că schimbările vin din lucruri mici și fiecare din noi putem schimba mentalitatea prietenilor, familiei, colegilor în ceea ce privește viața în România, sau viața în general. Cel mai la îndemână instrument care poate aduce schimbare în țara noastră, atât pentru mine cât și pentru ceilalți, este educația oamenilor, în special a noilor generații. Prin educație se poate aduce o schimbare sustenabilă în România.

Calitatea vieții e alta în străinătate față de România? Argumentați.

În Spania, da. Consider că mediul înconjurător ne influențează foarte mult și consider că spaniolii au un echilibru între muncă și viață personală. Din punctul meu de vedere în România nu avem acest lucru încă. Cunosc multe persoane, de vârsta mea, care pe lângă muncă nu fac altceva pentru că sunt obosiți fizic și psihic. Cel puțin în orașul în care trăiesc în Spania am observat acest lucru, oamenii îți respect timpul liber și viața personală, așa cum e și normal. Poate tocmai de asta speranța de viață în Spania e mult mai mare decât în România. De fiecare dată când trec prin Plaza Mayor, un fel de centru vechi aici, e plin de oameni de toate vârstele care beau cafe con leche sau tinto de verano.

Eu am simțit că mi-am pus frână în Spania, dacă îmi permiteți să mă exprim așa. Am alergat mulți ani și m-am stresat cu multe lucruri și acest proiect a fost un cadou de la mine pentru mine, în care mi-am permis doar să mă bucur de ce trăiesc.

Ce are România și nu ați găsit în țara în care locuiți?

Sentimentul de acasă. E ciudat. După un timp te simți confortabil și în străinătate, dar tind să cred că “nicăieri nu-i ca acasă”. Amandouă țări au oameni buni și răi, mâncare bună, orașe frumoase și natură și mai frumoasă. Mie cel mai mult îmi lipsește rețeaua de oameni pe care mi-am construit-o în toți acești ani în România. De la familia numeroasă, la prietenii din copilărie și toți ceilalți cu care am legat prietenii în fiecare etapă a vieții și care au trecut testul timpului. În străinătate îți poți face prieteni, dacă știi limba e și mai bine, dar nu sunt prieteni care te-au văzut crescând.

Înafară de oameni, nu pot să spun ce are România și nu are Spania pentru că nu consider că în toate aceste luni am avut suficient timp pentru a explora tot ce are Spania de oferit. Dacă ar fi să aleg un lucru, ar fi munții. Nu am fost în foarte mulți munți aici, dar din experiența și perspectiva personală, consider că ai noștri sunt mai frumoși.

Un alt lucru pe care l-am observat e faptul că în România e mai curat. Aici se aruncă pe jos în localuri(baruri mai mult, dar aici toată lumea merge la bar). De la țigări, șervețele sau ambalaje mici. Mi se pare că în România oamenii sunt mai educați în privința acestui lucru(vorbesc din experiența personală din nou).

Dacă ați avea o baghetă magică, de unde ați porni schimbarea în România?

De la mentalitatea oamenilor în general. Cred că România ar fi o țară mai bună dacă oamenii ar considera-o un sistem din care facem parte toți și orice facem pentru binele țării e și pentru binele nostru și al viitoarelor generații. Schimbarea vine din fiecare și mi-ar plăcea ca oamenii să fie mai empatici, mai veseli, mai puțin stresați, mai atenți la cei din jur. Este loc sub soare pentru toată lumea și orice bine pe care îl care facem o să se întorcă la noi. România e o țară atât de frumoasă dar e greu să vezi asta când lumea se plânge în stânga și în dreapta fără să aibă vreo inițiativă în privința schimbării. Mare parte din oamenii care se plâng de țara noastră nu au făcut niciodată voluntariat, nu merg la vot, nu donează bani ONG-urilor care fac o treabă minunată în România, nu au participat la o colectare de deșeuri, la o strângere de fonduri pentru diferite cauze sau la orice activitate care ar face bine României. Nu vreau să generalizez fără sens, vreau să spun doar că țara noastră depinde de mentalitatea și educația tuturor oamenilor care o formează.

Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?

Am multe gânduri legate de acest aspect, în special în ultimul timp. Mi se pare că membrii familiei mele și-au depășit mult condiția inițială. Bunicii mei au lucrat pământul, bunicul meu are doar școala primară absolvită și părinții mei și-au început viața într-un sat foarte mic. Eu și fratele meu facem parte din prima generație din familie cu facultatea absolvită la zi. Poate nu pare mare lucru, dar uitându-mă de unde a pornit familia noastră, ce condiții au avut membrii familiei, ce educație au primit, ce mentalitate și ce nivel de trai, fără eforturile fiecărei persoane din famile de a se dezvolta, cel mai probabil eu nu aș fi fost în Spania acum în proiect și aș fi avut o perspectivă asupra vieții foarte diferită.

Ce vă place să faceţi în timpul liber?

Ce nu îmi place? Îmi place să merg în drumeții pe munte, să călătoresc, să citesc, să alerg, să merg cu motocicleta, să particip la cursuri interactive, să petrec timp în natură, să încerc mâncăruri noi, să petrec timp cu familia, cu nepoțeii mei, să schiez iarna, să înnot vara, să încerc activități noi cu prietenii mei sau singură, să fac curățenie pentru că mă relaxează și mai nou îmi place să gătesc când am timp liber.