Maria

Cum reușești să îmbini școala cu voluntariatul ?
De mică am fost încurajată să îmi împodobesc un bagaj al cunoștințelor cât mai frumos, să pun în acest bagaj cât mai multe lucruri pentru a surprinde eu situațiile complicate. Această încurajare venită din partea celor apropiați nu a însemnat concentrarea mea strict pe școală, ci implicarea mea în cât mai multe activități, în cunoașterea oamenilor, dar și in cunoașterea mea. Pot spune că până să ajung în liceu am făcut multe activități pe lângă școală, la școală, în vacanțe, vacanțe petrecute în tabere cu specific diferit. Tot acest drum m-a făcut să cunosc oameni, să iubesc
oamenii, să mă bucur de puterile noastre, să văd puterea fiecăruia și m-a făcut să-mi doresc să fac voluntariat. Având un bagaj până la liceu și cu această dorință de voluntariat am vrut să arăt cele acumulate, să fac și mai mult, să învăț și mai mult astfel că în liceu am făcut voluntariat mereu, indiferent de perioada anului exista cel puțin un proiect în care eram implicată. Nu spun că dorința este tot ce-ți trebuie, sunt și momente în care simțit că nu mai faci față dar asta e frumusețea acestui drum, te face mereu să te bucuri de lucrurile mărunte, să te bucuri de parcurs, nu de destinație. Școala ne crează conexiuni atât în ceea ce privește informația cât și în ceea ce privește relația cu oamenii. Acea greutate adusă de școală de multe ori este transformată ca prin magie într-un pas către cei din jurul tău, așa face și voluntariatul. Pentru mine nu există ideea de școală separat de voluntariat, cele două se întrepătrund în dezvoltarea noastră. Dacă facem față materiei de la școală, voluntariatul ne este o cunună și un toiag de care ne putem sprijni în drumul nostru de învățăcei în dezvoltare.

Ce sfaturi i-ai oferii unui boboc?
Cei care sunt în primul an de liceu sunt norocoși, din punctul meu de vedere. Aceștia au un nou început, o nouă șansă să arate ce au in bagajul cărat până acum și să îl împodobească în continuarea. Un sfat pe care eu l-am auzit în primul an de liceu și pe care doresc să îl trimit celor care citesc aceste rânduri este sfatul la care ei se gândesc acum, exact în acest moment. Sfaturile vin de la oameni, dar alegerea este a noastră dacă vrem să le auzim. Știu că fiecare a primit un sfat sau și-a promis ceva la început de liceu, ei bine, acel lucru este și sfatul meu, diferit pentru fiecare, dar același pentru toți.

Cine e persoana cu cea mai mare influență asupra evoluției tale?

În fiecare an am avut pe cineva despre care să pot spune că a influențat sau a adus ceva la Maria
de astăzi, dar uitându-mă pe cărarea bătătorită până acum pot observa cu ușurință că cei care și-
au pus amprenta asupra evoluției mele sunt chiar părinții mei. Nu știu dacă voi avea vreodată
șansa sau dacă voi avea destul timp să le pot arată recunoștința pe care le-o port. De la a merge la
a alerga, de la a cădea la a te ridica, de la a sta la a zbura, de la a ierta la a iubi, de la a vorbi la a
cânta, de la a privi la a citi până și grimasele de pe fețele unora, de la a mulți la a cinsti pe cel ce
este lângă tine. Toate acestea m-au învățat si mai mult decât acestea dar nu am cuvinte și spațiu
destul încât să le pot enumera. Dacă nu aveam lecția iubirii Învățată în familie nu știu dacă cei pe
care urma să îi întâlnesc aveau un impact asupra mea. Nu știu dacă aveam inima deschisă spre a
face lucrarea pe care am făcut-o, o fac si ce urmează să mai fac. Ei îmi sunt fundația si acoperișul
casei mele. Un impact mai mare nu stiu dacă îl poate avea cineva.

Ai primit descurajări din partea celorlalți? Dacă da, cum ai trecut peste ele?
Fiecare vede o vorbă diferit, putem citi sau asculta același mesaj, aceleași cuvinte în exact
aceeași ordine, dar putem înțelege total diferit. Poate au fost oameni care au vrut să mă
descurajeze, dar cuvintele lor au fost altfel înțelese de mine. Poate au fost oameni care au
încercat să mă încurajeze dar am primit mesajul ca le o descurajare. Cu toate acestea doresc să
evidențiez faptul că mereu eu am fost cel mai mare descurajator al meu. Descurajările altora
mereu le-am privit ca pe niște încurajări spre mai bine, mi-au sporit atenția și agilitatea, dar grele
au fost momentele în care eu mă descurajam. Aceste momente au fost trecute cu ajutorul celor
din jur, oameni care mereu mi-au întins o mână când simțeam că nu mai pot. O rugăciune spusă
în astfel de momente, au fost mereu in strigăt de ajutor care a venit prin oameni cunoscuți sau nu
în acel moment, dar cel mai important este felul in care privim lucrurile. Cât de deschisă este

inima si mintea noastră pentru a ieși din mocirlă? Avem capacitatea de a ne prinde de mâna
întinsă de ajutor?

Care este o calitate pe care o admiri la alți oamenii?
O calitate pe care încerc să o însușesc cât mai bine si să o sporesc zilnic este o putere pe care nu
o văd des, dar care atunci când o văd, o poți vedea și ți de la distanță, este puterea sau calitatea de
a emana iubire, de a vedea iubirea în cel de lângă tine si de a oferi iubire în schimb în orice
circumstanțe. Să dăruiești bine când primești rău, să oferi un zâmbet când cineva se uită urât, să
ridici pe cineva când este jos, să iei în brațe pe cel ce plânge, să pui bandaj pe rana celui ce e
rănit, o calitatea greu de însușit si rar întâlnită. Poate, cu multă răbdare, voi reuși să fac toate
acestea, știu că voi reuși pentru că știu că se poate, timpul când voie reuși este necunoscuta dar
ecuația acesta nu rămâne nerezolvată. Dacă atunci când suntem mici nu știm să rezolvăm toate
ecuațiile este pentru că nu știm mulțimea numerelor in care să căutăm mulțimea soluțiilor dar cu
cât începe să cunoaștem mai mult din spațiul matematicii cu atât vedem că soluția exista, dar nu
știam mulțimea în care să o căutăm.

Cum te-ai descrie în 3 cuvinte?
Trei cuvinte care mă descriu sunt: simplitate, complexitate și ambiție.

Care este citatul tau preferat?
Citatul meu preferat este: “ Biruința nu-i obligatorie; obligatorie e lupta” de Nicolae Steinhardt.