Întreaga viață este acum! ~o premiză greu de conștientizat.
Stăm de vorbă cu Gheju Maria Cristina de la Liceul Teoretic „Traian Vuia” Reșița.
Cum se simte viața ta de acum?
Doar ce am terminat, cu emoții firești, clasa a XII-a. Am încheiat un capitol din viață și pot spune, din sufet, că a fost minunat. Încetul cu încetul, atât eu, cât și colegii mei ne apropiem de un prag important, acela al Bacalaureatului, iar mai apoi, al admiterii la facultate. Perioada aceasta mi s-a părut una dintre cele mai grele cu care m-am confruntat și nu vreau să sperii pe nimeni, căci pentru fiecare, clasa a XII-a se simte diferit, mai ales că viața nu este definită de o excepție, ci de ”de obicei”. Încerc să fac față provocărilor (uneori neplăcute), căci dacă cineva a petrecut prea mult timp pe Social Media, până în prezent, și crede că viața prietenilor săi este numai „roz”, se înșală amarnic. Sper că această mărturisire să îmbunătățească starea de spirit a celor ce vor citi și cred că viața de elev este doar frumoasă sau a celor ce cred că sunt singurii ce simt asta.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Sunt foarte multe citate ce mi-ar plăcea să devină din ce în ce mai pregnante în mintea și sufletul oamenilor, iar de multe ori noi, blamăm viața că este nedreaptă, că unii au primit mai mult și alții mai puțin, că nu suntem egali, așa cum ni se repetă continuu sau că nu avem șanse egale. În definitiv, oamenii sunt ființe unice și nu au nevoie de a primi ”daruri” identice sau anumite criterii pentru a reușii în viață. Chiar dacă, poate, ”cursa” nu va porni de la același etaj și, poate, nu se va sfârși la cel mai înalt, fiecare se va uita în spate și va vedea că ceea ce a contat cu adevărat este ce a învățat la fiecare treapta urcata, cu cine s-a însoțit, cât de frumos i a fost sufletul pe parcursul ”cursei”, cât de mult a evoluat și cât de mult a pus în valoare partea sa unică. Fiecare va reflecta asupra vieții proprii după cât de multă lumină a acumulat în suflet. Aceasta este una dintre premizele pe care le urmăresc, drumul și compania sunt esențiale în viață, dar și țelurile propuse, iar talentele și darurile primite încununează aspectul lăuntric, unic pentru fiecare. Momentele ce au fost și vor fi în viață vor fi mereu neașteptate, căci viața bate filmul.
Ce i-ați putea sfătui pe cei mai mici?
În primul rând, să nu-și facă niciodată așteptări cum că trecerea timpului ar trebui să se simtă, pentru că și-ar forma niște iluzii. Trecerea timpului nu va fi niciodată simțită, deoarece oamenii trăiesc în clipa prezentă, o clipă ce se perpetuează de la naștere și până la moarte. Ei trăiesc acum, iar una dintre datoriile pe care le au în viață, este aceea de a simți timpul dintre două bătăi ale inimii. Este toată existența lor, tot timpul lor, toata ființa lor, altfel vor rata în esență viața și vor spune că nu s-au bucurat suficient de mult de moment, vor trăi fie în trecut, fie in viitor.
În al doilea rând, că principiile și valorile au dus societatea pe o scară ascendentă până pe culmile cele mai înalte, iar atunci când oamenii s-au abătut de la ele a fost o lume guvernată de haos. Astfel, să diferențieze cu atenție „DA” de „NU” și să se gândească bine înainte de a face sau de a spune ceva.
Ați avut sau aveți un model în viață? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?
Tot timpul, ori că vrem, ori că nu, dezvoltăm un atașament față de anumite persoane, cu care ne petrecem timpul, iar noi, elevii petrecem cel mai mult timp lângă părinți, profesori și prietenii din școală. Perioada copilăriei este una marcantă pentru noi, iar eu am avut norocul, pe lângă o familie extraordinară, să am și un învățător deosebit.
Domnul (așa cum îi spunem toți) a pus temeliile pe care s-au construit cunoștințele mele, el a fost cel ce m-a învățat să scriu, să citesc și unul dintre cele mai importante aspecte să gândesc și să pun întrebări, mi-a încurajat curiozitatea. În copilărie nu îmi plăceau poeziile în mod deosebit, iar Domnul susținea că trebuie să fim în stare să învățăm minimul pe care ni-l dădea, încurajându-ne printr-o comparație cum că el a învățat poezia ”Luceafărul” integrală. Acest detaliu mi-a rămas impregnat în minte, iar când am studiat poezia m-am încumetat să o învăț (și am reușit). Mereu am apreciat modul în care ne-a încurajat, îndrumat și explicat. Acesta este un detaliu minor, în definitiv au fost foarte multe gesturi pentru care îi sunt recunoscătoare. Toate concursurile, toate provocările la care m-a împins, toată matematica ce am făcut-o până în prezent se datorează dânsului, căci el m-a format ca și elev.
Într-o lume în care informația este la un click distanță,care (mai) este rolul școlii?
Așa cum am amintit mai sus, profesorii sunt piloni de bază în societatea actuală. Ei sădesc sămânța în sufletele noastre și sunt buni cârmuitori ai informației, căci degeaba avem toată informația din lume, dacă nu suntem curioși să o descoperim. Interacțiunea umană nu poate fi înlocuită cu nimic, nu poate fi suplinită de nici un computer. Oamenii au nevoie de alți oameni drept reper, drept companie, iar în școala există modele demne de urmat, ce ne fac pe noi, copiii, să-i admirăm. Există oameni deosebiți, cărora le mulțumesc că au ales meseria aceasta, mai ales că nu este pentru oricine.
Sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?
Sunt voluntară în proiectul „Salvați Copiii” și simt că este un privilegiu să simți iubire din partea unui copil. Acolo conștientizăm, cu adevărat, cât suntem de norocoși. Este vorba despre a dărui, iar de Crăciun, încercăm să nu pierdem tradiția. Ador să fiu foarte activă și să am foarte multe aspecte de îndeplinit și mai ales în perioada mea preferata din an, de Crăciun. Atunci mergem la cumpărături pentru a bucura și pe alții. De asemenea, timpul este cel mai prețios dar ce-l poți dărui cuiva, asta m-au învățat copiii, că o plantă crește, înflorește și rodește dacă îi oferi timp, iubire și grijă. Asemenea plantelor sunt și oamenii.
Care sunt lucrurile în care găsiți bucurie?
Eu consider lumea ca fiind construită pe principiul binarului. În lume stau alături fericirea și tristețea, liniștea și războiul, lumina și întunericul. Noi, oamenii, trecem adesea prin diverse situații ce pun în evidența partea pozitivă a lucrurilor, adică atunci când pierdem, să zicem liniștea, conștientizăm cu adevărat valoarea pe care o are. Așa că încerc să găsesc bucuria în fiecare aspect pe care mi-l oferă viața.
În plus consider frumosul, activitatea, privilegiul de a învăța ca o sursă a fericirii și a bucuriei, de asemenea, familia și prietenii joacă un rol primordial în viața mea.
Ce apreciezi cel mai mult la oameni?
Suma tuturor evenimentelor din viață ce șlefuiesc un caracter, oferă un diamant, ce strălucește indiferent de cât de mult este acoperit, iar eu apreciez și găsesc fabulosul atunci când simt că oamenii fac bine în jurul lor, când găsesc oameni frumoși (și nu la chip mă refer), când descopăr povești de viață uluitoare sau când pur și simplu nu-mi pierd speranța că va fi bine, văzându-i pe ei. Îmi place să mă înconjor și să stau cu oameni minunați, sinceri, cu valori, cu prieteni extraordinari, cu oameni ce îndeplinesc cu adevărat definiția omului, căci atunci se simte cu adevărat clipa, atunci se simte cu adevărat timpul, un timp de calitate, iar atunci viața îmi reamintește cât este de fabuloasă.
