„ Un copil, un profesor, o carte și un creion pot schimba lumea.”
Stăm de vorbă cu Mara Ștefan, de la Școala Gimnazială „George Poboran” din Slatina, județul Olt, profesor pentru învățământ primar.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Înainte de a fi cadru didactic, sunt mamă, cel mai mare dar pe care mi l-a dat Dumnezeu, dar și cea mai mare responsabilitate. Am doi copii minunați pe care încerc să îi educ frumos și să îi pregătesc pentru viață. Sunt o persoană care se încarcă cu energie pozitivă din lucruri simple, iar fericirea pentru mine înseamnă familia. Iubesc copiii și îmi place să îi văd mereu fericiți, de aceea clasa mea se numește „Minionii Fericiți”. De-a lungul timpului am învățat să iau oamenii așa cum sunt și să nu mai am așteptări de la nimeni. Așteptările dezamăgesc. Mă bucur de tot ceea ce este frumos și bun în jurul meu și încerc să trăiesc fiecare zi cu bucurie. Îmi place să citesc și să fiu mereu informată cu tot ceea ce se întâmplă în domeniul în care activez. Nu îmi place plafonarea, de aceea caut mereu soluții și metode pe care să le aplic în activitatea la clasă. Consider că permanent trebuie să ne dezvoltăm atât profesional, cât și personal.
Copilăria este pentru mulți dintre noi una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?
Pentru mine, copilăria a fost una dintre cele mai frumoase etape din viață. Am avut o copilărie fericită, lipsită de griji. Eram veselă, activă, plină de energie, mereu cu inițiativă și dornică de a descoperi lucruri noi. Îmi plăceau foarte mult jocurile în aer liber: șotron, castel, v-ați ascunselea etc.. Din nefericire, mulți copii nu știu să se mai joace. Telefonul/tableta au „furat” această fericire – joaca. Copilăria este locul în care m-aș întoarce oricând.
Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?
Am crescut într-o familie de oameni cinstiți, primitori, respectuoși, cu credință în Dumnezeu și cu aceste valori am pornit în viață. Părinții mei au avut mereu încredere în mine și m-au susținut în tot ceea ce am făcut. Mama ne cumpăra foarte multe cărți pe care le citeam pe nerăsuflate. Le sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce mi-au oferit.
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
În alegerea acestei profesii, un rol important l-a avut doamna învățătoare care a fost un model pentru mine. Încă din clasele primare, mi-am dorit să fiu învățătoare. Copiii mă încarcă cu energie, gingășie și bucurie în fiecare zi. Întotdeauna merg cu drag la școală și îmi place foarte mult ceea ce fac.
Vă mai amintiți de anii de debut? Cum au fost aceștia?
Am reușit să mă titularizez imediat după absolvirea liceului pedagogic, pe unul dintre puținele posturi titularizabile din județul Olt. Îmi amintesc cu drag de primii ani în învățământ. Atunci am văzut realitatea și cum erau de fapt lucrurile la firul ierbii, cât era de greu și câte neajunsuri aveau elevii. Acești ani au fost o combinație de emoții, provocări și dorința de a îi face pe copii să le placă școala. În primul an am avut clasa a IV-a, iar la ora de geografie, când predam Munții Carpați, o elevă m-a întrebat: „Cum arată munții, doamna?” Nu îi văzuse nici măcar în fotografii. La finalul anului școlar am reușit să organizăm o excursie la munte, iar bucuria lor nu se poate descrie în cuvinte. Am încercat să le fiu mereu alături, să îi determin să vină cu drag la școală și să învețe. Voi păstra întotdeauna în amintire primii ani în învățământ. A fost destul de greu, dar și frumos în același timp.
Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?
„Educația este piatra de temelie a civilizației”. Avem nevoie de un sistem educațional eficient care modelează caractere și transformă un copil inocent într-un adult responsabil. Aș pune mai mult accentul pe creativitate și gândire critică, pe dezvoltarea abilităților practice, dar și pe cooperare/colaborare între elevi și cadre didactice. Materiile/programa să fie adaptate la piața muncii, la ceea ce se cere și de ce are nevoie societatea. Ar trebui să se renunțe la predarea și memorarea unor conținuturi și noțiuni inutile care nu mai au nicio legătură cu realitatea. Schimbarea stă în puterea fiecăruia dintre noi. La nivel primar, părerea mea este că ar trebui să se elimine Evaluarea Națională de la clasa a II-a.
Într-o lume în care informația este la un click la distanță, care mai este rolul școlii?
Digitalizarea este foarte importantă făcând ca lecțiile să fie mult mai atractive și interesante pentru elevi, însă niciun device nu poate înlocui rolul unui profesor, emoțiile din clasă, prieteniile și socializarea dintre elevi. Școala nu înseamnă doar o asimilare de informații, ci și stabilirea unor relații interumane. Rolul școlii este de a crea legături, de a insufla valori. Fiecare copil are nevoie să știe și să simtă că el este important pentru profesorul din fața lui.
Ce vă place să faceți în timpul liber?
În timpul liber îmi place să stau cu copiii mei, să ne jucăm și să facem cât mai multe activități împreună.
Ce nu vă place să faceți deloc?
Nu îmi place absolut deloc să merg în locuri foarte aglomerate.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Deviza mea este: „Mai puțină vorbă și mai multă acțiune”.
