Mara Florescu

Care sunt cele 3 lucruri pe care le apreciezi cel mai mult la o persoană?

Cele trei lucruri pe care le apreciez cel mai mult la o persoană sunt sinceritatea, bunătatea și onestitatea. Sinceritatea mă face să mă simt în siguranță și să am încredere în relațiile mele, știind că pot conta pe adevăr, indiferent de situație. Bunătatea este esențială pentru mine, deoarece arată capacitatea unei persoane de a empatiza și de a oferi sprijin necondiționat celor din jur. Onestitatea, pe de altă parte, reflectă integritatea și respectul față de sine și față de ceilalți, construind relații solide și autentice. Aceste valori sunt fundamentale în viața mea și definesc modul în care interacționez cu lumea din jur.

Cum se simte vârsta ta acum?

Vârsta de 18 ani este ca o fereastră deschisă spre necunoscut, unde fiecare bătaie de vânt aduce mirosul unor noi aventuri și provocări. Este timpul marilor decizii și al descoperirilor personale. Inima îți bate mai tare, nu doar din cauza emoțiilor, ci și din dorința de a explora și de a-ți găsi locul în această lume vastă. Te simți invincibil și vulnerabil în același timp, pregătit să înfrunți orice obstacol, dar conștient de fragilitatea primilor pași în necunoscut.

La 18 ani, simți că ai toată lumea la picioare și că ești liber să visezi, să greșești și să te ridici din nou. Este o vârstă a curajului și a speranței, un timp în care fiecare răsărit este o șansă nouă, fiecare zi o pagină albă gata să fie scrisă cu poveștile tale unice. Te îndrepți spre necunoscut cu ochii larg deschiși, pregătit să transformi fiecare experiență într-o lecție și fiecare vis într-o realitate palpabilă.

Ce te-a atras initial catre profilul pedagogic si cum ai decis ca aceasta este calea pe care vrei sa o urmezi?

De când mă știu, dorința mea cea mai mare a fost să fiu învățătoare. Încă de mică, mă jucam cu păpușile, aranjându-le în semicercuri imaginare și ținând lecții cu seriozitate, de parcă în fața mea ar fi fost o clasă plină de copii adevărați. Fiecare păpușă avea un nume și o personalitate, iar eu îmi exersam răbdarea și creativitatea, încercând să le învăț alfabetul sau să le spun povești fascinante.

Aceste jocuri de copil mi-au deschis poarta către o lume în care educația nu era doar un scop, ci o pasiune profundă. Pe măsură ce am crescut, această dorință a devenit din ce în ce mai clară și mai puternică. Am realizat că a fi învățătoare înseamnă mult mai mult decât a preda lecții; înseamnă a modela minți tinere, a inspira și a călăuzi sufletele copiilor în drumul lor spre cunoaștere.

Acum, la terminarea liceului, pot spune cu inima deschisă că nu regret deloc calea pe care am ales-o. Profilul pedagogic m-a ajutat să îmi descopăr adevărata chemare și să îmi dezvolt abilitățile necesare pentru a deveni o învățătoare dedicată și empatică. Fiecare zi de studiu și fiecare provocare întâmpinată m-au făcut să înțeleg și mai bine importanța rolului meu viitor.

Această călătorie, de la jocurile copilăriei până la maturitatea alegerii conștiente, a fost un parcurs plin de învățături și revelații. În inima mea, știu că această cale este cea potrivită pentru mine, căci fiecare pas făcut m-a adus mai aproape de visul meu. Nu este doar o profesie, ci o misiune de suflet, un mod de a da înapoi lumii o parte din ceea ce am primit.

Astfel, mă simt pregătită și entuziasmată să pășesc în această nouă etapă a vieții mele, cu certitudinea că alegerea mea de a urma profilul pedagogic a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua. Îmi voi dedica toată energia și pasiunea pentru a deveni învățătoarea care am visat să fiu încă din copilărie.

Ce ne poți spune despre activitatile la care ai participat pe parcursul anilor de liceu?

Pe parcursul anilor de liceu, am trăit un adevărat mozaic de experiențe care mi-au îmbogățit sufletul și m-au modelat ca persoană. Fiecare activitate la care am participat a fost o piatră prețioasă în colierul amintirilor mele, fiecare moment o sclipire de lumină pe drumul meu spre viitor.

Organizarea școlilor de vară a fost ca o respirație proaspătă, o oportunitate de a îmbina creativitatea cu responsabilitatea. În mijlocul verii, când soarele își împrăștie razele calde, am avut privilegiul de a coordona activități care nu doar educau, dar și inspirau. Fiecare zi era un nou capitol, plin de râsete și descoperiri, unde copiii își explorau talentele și își lăsau imaginația să zboare liberă.

Participarea la olimpiada națională de pedagogie timp de trei ani consecutiv a fost o călătorie intensă, un maraton al cunoașterii și al dedicării. Fiecare antrenament și fiecare competiție au fost pași înspre înțelegerea mai profundă a ceea ce înseamnă să fii un bun pedagog. Am întâlnit minți strălucitoare și am învățat că adevărata valoare a educației stă nu doar în transmiterea cunoștințelor, ci și în capacitatea de a forma caractere.

Voluntariatul prin diferite asociații a fost firul de aur care a legat toate aceste experiențe. Fie că am oferit meditații copiilor care aveau nevoie de sprijin suplimentar sau am fost alături de cei fără posibilități, fiecare moment petrecut în aceste activități a fost o lecție de viață. Am văzut în ochii acelor copii speranța și dorința de a învăța, iar bucuria lor a fost cea mai frumoasă răsplată. Voluntariatul m-a învățat că dăruirea și empatia sunt esențiale în formarea unui educator adevărat.

Aceste activități m-au învățat să valorizez fiecare moment și să înțeleg importanța fiecărui gest, oricât de mic. Fiecare experiență a fost o verigă din lanțul dezvoltării mele personale și profesionale, pregătindu-mă pentru rolul de învățătoare pe care l-am visat dintotdeauna. Anii de liceu au fost, astfel, nu doar un timp al acumulării de cunoștințe, ci și un spațiu al formării sufletului și caracterului meu.

Cum reușești să faci față activităților școlare și extrașcolare?

Organizarea este cheia care deschide ușile către succes. Îmi planific cu atenție fiecare oră, îmi stabilesc prioritățile și îmi las mereu loc pentru neprevăzut. Această structură îmi oferă libertatea de a mă dedica complet fiecărei sarcini, fără să mă simt copleșită.

Voința este combustibilul care îmi alimentează motoarele. Ea mă împinge să merg mai departe chiar și atunci când drumul pare dificil. Este forța interioară care mă motivează să dau tot ce am mai bun, să îmi ating obiectivele și să îmi transform visurile în realitate. Fiecare activitate extrașcolară este o oportunitate de a învăța ceva nou și de a lega prietenii durabile. Îmi place să fiu în mijlocul oamenilor, să împărtășesc idei și să colaborez pentru a aduce schimbări pozitive în jurul meu.

Îmi caut mereu noi provocări, noi contexte în care să mă implic. Fiecare activitate este o călătorie fascinantă, plină de descoperiri și surprize. Îmbrățișez necunoscutul cu brațele deschise, știind că fiecare experiență mă ajută să cresc și să mă dezvolt.

Astfel, reușesc să fac față activităților școlare și extrașcolare printr-un echilibru delicat între organizare, voință, dorința de implicare și pasiunea pentru aventură. Fiecare zi este o poveste în care mă străduiesc să fiu cea mai bună versiune a mea, bucurându-mă de fiecare pas al acestei frumoase călătorii.

Care au fost cele mai frumoase momente pe care le-ati trăit?

Printre cele mai de preț amintiri se numără lecțiile ținute în cadrul practicii pedagogice. Era o adevărată încântare să văd cum ochii copiilor se luminează pe măsură ce înțelegeau conceptele predate. Fiecare zâmbet și fiecare întrebare curioasă erau dovezi clare ale faptului că munca mea avea un impact real. Momentele în care copiii erau activi și implicați în lecție îmi umpleau sufletul de o satisfacție profundă și de o mândrie discretă.

Crearea de amintiri cu colegii de clasă a fost, de asemenea, o sursă inepuizabilă de bucurie. Fiecare oră petrecută alături de colega de bancă, fiecare conversație cu diriginta noastra  și fiecare zi petrecută împreună în acești patru ani au fost ca fire de aur care au țesut o pânză de prietenie. Ne-am susținut unii pe alții în momentele dificile și am râs împreună în cele fericite, creând legături care vor rezista in timp.

Implicarea în proiectele de voluntariat a fost o altă sursă de împlinire. A ajuta copii care aveau nevoie de sprijin suplimentar sau pe cei fără posibilități a fost nu doar o datorie, ci și o oportunitate de a oferi din preaplinul sufletului meu. Fiecare proiect finalizat cu succes, fiecare zâmbet recunoscător și fiecare îmbrățișare au fost momente de pură fericire.

Nu pot uita nici distracțiile care au condimentat anii de liceu. Fie că era vorba de serile petrecute împreună, de excursiile spontane sau de petrecerile organizate, fiecare astfel de moment a fost o explozie de râsete și voie bună. Aceste clipe de eliberare și veselie m-au ajutat să mențin echilibrul între studiu și relaxare, adăugând un strop de farmec fiecărei zile.

Astfel, cele mai frumoase momente trăite în acești ani de liceu sunt un testament al diversității și bogăției experiențelor mele. Ele sunt pietre de temelie ale devenirii mele, amintiri prețioase care îmi vor lumina drumul și mă vor însoți mereu, indiferent de unde mă va duce viața.

Cum crezi că te văd cei din jur?

Sunt optimistă, mereu găsind partea bună în orice situație și aducând lumină și căldură celor din jur. Amuzamentul este parte din mine; ador să fac oamenii să râdă și să creez momente de bucurie.

Empatia mea este ca o fereastră deschisă către sufletele celorlalți. Îi ascult cu inima deschisă și mă conectez profund cu ei. Sunt prietenoasă și accesibilă, întotdeauna gata să ofer sprijin și să construiesc legături durabile.

Astfel, cei din jur mă percep ca pe o combinație vibrantă de optimism, amuzament, empatie și prietenie. Sunt văzută ca o sursă de lumină și energie pozitivă, un prieten de încredere pe care te poți baza în orice situație.

Pentru ce sunteti recunoscătoare astazi?

Astăzi, sunt recunoscătoare pentru toate oportunitățile de învățare care mi s-au oferit, fiecare lecție fiind o piatră de temelie în construcția ființei mele. Fiecare zi de studiu, fiecare provocare depășită și fiecare succes obținut sunt daruri prețioase care mi-au modelat drumul.

Sunt recunoscătoare pentru fiecare moment fericit petrecut alături de prieteni, profesori și familie. Amintirile noastre împreună sunt ca niște stele strălucitoare pe cerul vieții mele, luminându-mi calea și umplându-mi inima de bucurie. Fiecare zâmbet, fiecare îmbrățișare și fiecare cuvânt de încurajare sunt comori neprețuite pentru care îmi exprim astăzi recunoștința din adâncul sufletului.