„Din punctul meu de vedere, dascălul bun este acel om care se implică în ceea ce face cu mult suflet, dăruire și empatie, acel cadru didactic dornic de a descoperi mereu noi și noi metode de atragere a minților tinere, adultul ce păstrează o viață în el o părticică din sufletul de copil, înțelegându-i astfel, mai bine, pe cei pe care îi formează. Este «părintele de împrumut» pentru 4-5 ani.”
Despre oamenii care, prin frumusețea lor interioară, conferă farmec școlii, un interviu cu doamna Mădălina Crăciunescu, profesoară de chimie la Liceul Teoretic „C. A. Rosetti” din București
de Clara Bujoreanu
1. Sunteți profesoară de chimie de 18 ani. Care au fost motivele ce v-au ghidat pașii spre această carieră?
Sunt profesor de chimie de 18 ani. Dacă m-ați fi întrebat ce vreau să mă fac atunci când voi fi mare, aș fi răspuns cu entuziasm “PROFESOR”. Martore sunt păpușile pe care le înșiram și cărora le țineam lecții, plină de entuziasm și dăruire. Odată cu maturizarea, am descoperit că îmi place să lucrez cu oamenii, în special cu cei tineri. În aceste condiții, “meseria copilăriei” a devenit și cea a adultului, cel care a înțeles că totul vine la pachet: bucurii, satisfacții, mici supărări și uneori tristețe.
2. Care sunt principalele dificultăţi de care vă loviţi în activitatea dumneavoastră didactică?
Școala modernă este într-un continuu proces de schimbare și adaptare la provocările societății actuale. Multe dintre schimbări solicită adaptarea din mers, una dintre ele fiind trecerea de la învățământul fizic la cel online. Componenta online a procesului didactic a schimbat mult relaționarea profesor-elev, socializarea empatică atât de necesară tuturor în procesul de creștere și maturizare. Nu toți copiii sunt la fel și nici modul în care relaționăm cu fiecare dintre ei nu poate fi identic. Dificultatea adaptării la cerințele fiecăruia, în condițiile socializării predominant virtuale este, zic eu, impasul pe care trebuie să-l depășim în acest moment.
3. Ce îi trebuie unei persoane pentru a fi un dascăl bun? Cum poate un profesor să-și atragă elevii de partea sa?
Pentru a putea răspunde la această întrebare cred că ar trebui să găsim definiția “dascălului bun”. Accepțiunea, zic eu, este subiectivă. Din punctul meu de vedere, dascălul bun este acel om care se implică în ceea ce face cu mult suflet, dăruire și empatie, acel cadru didactic dornic de a descoperi mereu noi și noi metode de atragere a minților tinere, adultul ce păstrează o viață în el o părticică din sufletul de copil, înțelegându-i astfel, mai bine, pe cei pe care îi formează. Este “părintele de împrumut” pentru 4-5 ani, cel care știe când să fie sever – fără a exagera și când să înconjoare copiii cu căldură, bună dispoziție și zâmbete.
4. Ați avut un profesor care v-a inspirat în anii în care ați fost elevă? Dacă da, ce îl făcea deosebit pe acesta?
Fiecare etapă din perioada de elev aduce în viața noastră oameni care ne marchează existența și pun o nouă cărămidă la formarea adultului de mai târziu. Dacă ar trebui să vorbesc despre toți acei oameni din viața mea de copil și adolescent, nu cred că ne-ar ajunge timpul. Pot doar să-mi amintesc de căldura maternă a doamnei educatoare Drenea, spiritul voluntar și vesel al doamnei învățătoare Pachef, căldura domnului profesor de istorie Marinescu, în gimnaziu, care la începutul fiecărei ore mă întreba ce cărți am mai citit, plăcerea orelor de chimie cu doamna Matache, la liceu… și mulți alții, dascălii oameni, înainte de orice altceva.
5. Într-o lume în care informaţia este la un click distanţă, care (mai) este rolul şcolii?
Informația este la un click distanță, într-adevăr, accesibilă cu bune și cu rele. Dar nu este însoțită de omul care o transmite, care o face accesibilă, o adaptează cotidianului. Școala nu oferă doar informații, școala te și formează ca om, te pregătește mental și spiritual pentru viață. Profesorul nu este un robot ce oferă niște informații. Este ca un artizan ce transformă gema brută într-o bijuterie de preț prin muncă și sudoare, uneori zâmbind, alteori cu seriozitate, dar mereu acolo.
6. Sunteți un professor care nu își rezumă activitatea doar la cea desfășurată în sala de clasă, fiind implicată în diverse proiecte ce se desfășoară în afara școlii. Ce vă motivează să faceți asta?
Iubesc această meserie pentru ceea ce îmi oferă. Copiii sunt motorul care ne face să mergem înainte. Și fiecare an la catedră îmi aduce noi și noi copii, care intră în viața mea, în sufletul și mintea mea pentru 4 ani și rămân acolo pentru o viață. Lucrul cu copiii este cel care ne menține tineri și plini de energie. Aici nu putem să avem în vedere doar orele de curs. Sufletul și caracterul se formează și în afara orelor de curs, prin zâmbete, activități ce deschid perspective și oferă idei pentru viitor.
7. Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Cărțile au fost întotdeauna prietenele mele. Nimic nu se compară într-o dimineață friguroasă cu o cană fierbinte de cafea aromată însoțită de o carte pentru suflet. Aș găsi oricând timp pentru Gabriel Garcia Marquez și al său “veac de singurătate”. Vizionarea unui film bun sau o întâlnire cu prietenii îmi oferă, de asemenea, clipe și imagini de neuitat.
8. Principala dumneavoastră trăsătură de caracter este…
Sunt o persoană foarte empatică și optimistă. Nu pot să le separ pentru că eu le văd întrepătrunse. Poate sună banal, poate nu, dar eu consider că în meseria de dascăl acest lucru este un atu. În viața personală acest lucru mă face așa cum sunt, un om cu bune și cu rele, care învață ceva de la toți cei pe care îi ascultă, îi înțelege, îi sprijină, pentru că viața, pentru mine este o perpetua școală, din care învățăm lecții ce ne modelează în permanență.
9. Principalul dumneavoastră defect este…
Principalul defect cred că poate fi legat de principala trăsătură de caracter. Acesta ar fi, pentru mine, faptul că pun suflet în tot ceea ce fac, uneori prea mult, că mă implic cu “sufletul pe tavă” în ceea ce viața îmi aduce în cale, acest lucru atrăgând uneori după sine și dezamăgiri. Este ca o doză mai caldă din încăpățânarea de a căuta mereu binele în orice și oricine.
10. Aveţi o deviză după care vă ghidaţi în viaţă?
Poate ar trebui să ofer aici deviza din viața de dascăl. Este ceva ce le spun mereu copiilor. “Fiecare dintre voi este special. Nu trebuie să fiți buni la toate materiile de la școală și nu trebuie să intrați în panică dacă nu sunteți pricepuți la toate disciplinele. Fiecare dintre voi este genial într-un anumit domeniu. Dacă nu știți care este al vostru, trebuie doar să aveți răbdare, pentru că nu l-ați descoperit încă!”
