Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Sunt profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială Nr. 6 „Iacob Mureșianu”, Brașov, cu o experiență la catedră de 25 de ani, gradul didactic I. M-am născut și am copilărit în Brașov, orașul meu de poveste pe care îl ador.

Ce profesor sunteți?
Îmi place să cred că sunt acel profesor silitor care învaţă în fiecare zi de la elevii săi. Încerc să le deschid ușa spre cunoaștere, să îi provoc să treacă ei înșiși dincolo de ea prin modelul personal și nu mi-e rușine să recunosc că, în fiecare zi, învăț ceva nou de la copii. Chiar sunt mândră și bucuroasă de această binecuvântare!
Doresc să fiu o inspirație pentru copii, îmi iau inspirația de la ei și nu ezit să fac toate eforturile să studiez pentru ca învățarea mea să fie o inspirație pentru cea a copiilor, încercând să-i provoc cu noi lucruri descoperite prin studiu și perfecționare continuă, reușind astfel să evit ca învățarea să se ofilească, așa cum subliniam chiar în ”Imnul Cred” compus la finalizarea acestui curs ”Elevul este-o floare/Ce trebuie udată/Zi de zi cu roua/Dragostei curată!”
Ce v-a determinat să alegeți o cariera în educație?
De mică mi-am dorit să merg la școală și am iubit-o cu copiii și dascălii ei, deopotrivă. Mi-a plăcut să învăț, să cânt, să citesc, să rezolv probleme, să descopăr soluții, dar mai ales să-l ajut pe celălalt să înțeleagă și mai ales să-l determin să gândească, să-l conduc spre pragul propriei lui gândiri.
Crezul meu se bazează pe afirmația lui Comenius care spunea „Toată viața este școală”. Am simțit că aici îmi e locul, unde pot împărtăși bucuria de a descoperi, de a învăța cu cei care au nevoie și doresc să își satisfacă setea de cunoaștere. Știu că nu este ușor acest drum dar este frumos, iar în căutările mele am încercat să-mi fac aliați și i-am găsit în muzică, tehnologie și dragostea pentru natură care mă ajută să ajung mai ușor la sufletul copiilor.
Încerc să fiu un facilitator de învățare și mai ales de schimbare. Sunt datoare să îmi sprijin elevii și sunt responsabilă de viitorul lor. Doresc să-i determin să se autodepășească, să caute, să cerceteze, să găsească singuri dar și în grup cunoștințele pe care trebuie să și le însușească.
Sunt conștientă că am o misiune importantă și mă consider binecuvântată deoarece așa cum zicea Jean Jacques Rousseau „Să ţii în palmă sufletul unui copil este cu siguranţă un privilegiu. Să fii important în viaţa unui copil este, poate, un dar divin.” (filozof elvețian, scriitor și compozitor).

Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?
Părinții mei, oameni simpli, de la țară, m-au susținut întotdeauna așa cum au știut ei mai bine în tot ceea ce am realizat. Mi-au fost alături în momentele de cumpănă dar și la bine. Am moștenit de la tatăl meu dragostea pentru muzică, deși nu am reușit să învăț dansurile populare din zona Sălajului așa bine ca el. Tata mi-a fost cel mai apropiat îndrumător pentru lucrarea de gradul I, mi-a confirmat, de cele mai multe ori rimele, ideile sau frazele și îi sunt recunoscătoare pentru că s-a implicat în munca de la școală încă din primii ani de debut, când mi-a confecționat cele mai perfecte riglete din lemn, pe care le-a șlefuit, le-a vopsit și le-a lăcuit cu multă pricepere, așa cum știa să meșterească totul prin casă. Îmi era de mare folos când trebuia să schimb clasa sau să o pavoazez, a fost chiar și Moș Crăciun la o serbare. M-a ajutat enorm, știu că ne-a iubit mult, că se ruga mereu pentru mine și a făcut-o chiar până la ultima lui suflare. Îi sunt veșnic recunoscătoare pentru că a fost în viața mea, un model de bunătate, simplitate, dragoste și credință. Mama mea, este cea mai minunată ființă care s-a ostenit, alături de tata, să avem tot ceea ce ne este de trebuință. Este umărul pe care poți să te apleci când ai nevoie, să îți aduni forțele pentru a înainta mai ușor și a trece mai lin peste greutăți.
Fără ei nu aș fi reușit să realizez nici pe jumătate din cât am reușit până la acest moment și le sunt profund recunoscătoare pentru tot, pentru fiecare minut și secundă din viața mea!

Cum ați perceput trecerea de la învățământul clasic la cel preponderent online?
Deși eram familiarizați cu tehnologia, schimbarea ne-a luat un timp de adaptare, de descoperire, de studiu, de încercări. Am simțit că trebuie să ne reinventăm și ne-am stabilit un set de reguli noi pentru învățarea online. Începeam orele cu îmbrățișări virtuale și terminam orele cu Imnul ”Totul va fi bine” sau „Școala pe Net” compuse de noi, încercând să ne păstrăm speranța. Ne bucuram de fiecare zi împreună, de o altă provocare, alte descoperiri și achiziții. Dar, tot răul spre bine căci în acea perioadă ne-am bucurat de invitați minunați pe care i-am adus la clasă online sau, când a fost posibil, fizic pentru a încerca să anim spiritul elevilor și să îi incit la creativitate și dezvoltare personală.
Îmi amintesc de atelierele de pictură cu Daniel Zlota, pictorul român, stabilit în Spania care le-a dezvăluit cu atâta dragoste din tainele artelor plastice și cărora elevii i-au realizat în echipă și i-au dedicat cărți digitale, drept mulțumire pentru timpul prețios investit în favoarea lor.

De asemenea, îndrăgitul maestru Jean-Baptiste Manitou ne-a fermecat pe toți cu atelierele de muzicoterapie, cu salutul său „Gembe! Gembe!” care se traduce „Bine ai venit cu pace în inima mea!” și cu sunetul magic al bolului tibetan care te învăluia cu timbrul său cald și plăcut. Atelierul de confecționat instrumente eco și concertul online Eco Batucada cu talentatul maestru al muzicii în care fiecare s-a întrecut cu demonstrațiile și măiestria sa artistică, ne-au ajutat să descoperim și să ne bucurăm de sunetele corpului nostru dar și ale instrumentelor neconvenționale de prin casă sau confecționate din materiale reciclabile. Elevii au descoperit că fiecare obiect din lumea aceasta se poate transforma într-un obiect sonor și că te poți bucura de sunetele lui miraculoase doar să ai puțină imaginație și creativitate.
Îmi vin în minte acum poveștile cu tâlc ale maestrului din care copiii au aflat adevărate lecții pentru toată viața și care ne-au mobilizat în acea perioadă de criză. De exemplu, cea mai frumoasă învățătură, aceea a încrederii în sine când au exclamat toți privind în oglinda încrederii, care nu se găsește nicăieri decât în noi și au citit cuvintele magice „Bravo mie! Am încredere în mine, știu că pot, nimic nu e prea greu, nimic nu e prea departe, nimic nu e prea sus!”
O altă lecție învățată din atelierele magice, desfășurate online, a fost că „în loc să nu fac nimic ca să nu greșesc, să fiu perfect, mai bine să îndrăznesc să fac, pentru că nimeni nu s-a născut învățat și nu este perfect și că a greși este uneori o lecție în calea perfecțiunii noastre și că trebuie să învățăm din greșelile noastre dar și ale altora.” Tot din istorisirile maestrului au aflat că foarte multe lucruri au fost inventate din greșeală, dar, mai ales, am concluzionat împreună și din experiențele de la clasă, că nu trebuie să ne lăsăm captivi în ideea eșecului, ci să perseverăm, așa cum zicea scriitorul irlandez Samuel Beckett „Încearcă din nou. Eșuează din nou. Eșuează mai bine.”
Și maestrului sunetului, drept mulțumire, micii mei elevi i-au pregătit o surpriză, un salut în versiune digitală, folosind o aplicație descoperită la acea vreme, așa cum le stătea bine în calitate de Mici Ambasadori și Susținători Îndreptar Digital.
În săptămâna Școala Altfel din perioada pandemiei am inițiat și derulat, alături de două colege dragi din țară, proiectul „Împreună ne conectăm, împreună învățăm!” care s-a dovedit o idee de succes deoarece copiii au fost principalii beneficiari ai acestei minunate coaliții educaționale. Aceasta a fost o provocare pentru abordarea creativă a învățării în Săptămâna Școala Altfel și ne bucurăm că am realizat-o astfel. Impactul activităților asupra copiilor a fost unul enorm deoarece și-au făcut prieteni noi, au beneficiat de momente inedite și a fost o experiență unică.
Acestea sunt doar câteva dintre activitățile și proiectele derulate în pandemie, iar învățăturile desprinse ne-au călăuzit pe drumul cel bun, ne-au ajutat enorm să mergem mai departe, să prindem aripi și încerdere în forțele noastre, să fim mai deschiși spre colaborare, creativitate, comunicare și relații umane.
Cum vedeți copiii, elevii dumneavoastră și ce vă motivează la clasă în fiecare zi?
Îmi place să dau aripi copiilor la propriu și la figurat, să îi pregătesc pentru viață, să îi ajut să se cunoască pe sine, să se aprecieze și autoaprecieze, să se ajute și respecte unii pe alții. Mă străduiesc să văd și să descopăr în ei măreția, acel talant pe care îl poate înmulți și nu ezit să le spun că fiecare e unic, e diferit și că are ceva pe care nu îl mai are nimeni altcineva, că e valoros și important pentru mine în aceeași măsură, că toți au în ei un diamant pe care trebuie să îl șlefuiască, în fiecare zi, pentru a deveni cu adevărat strălucitor.

În clasa mea copiii sunt ca florile dintr-o grădină, fiecare este diferit, este important și frumos în felul său! Părinților nerăbdători de progres le reamintesc împăciutor că fiecare copil este o floare care înflorește la momentul ei, că trebuie să ne înarmăm cu răbdare, speranță, încredere, optimism și credință că munca noastră va da roade mai devreme sau mai târziu și că orice experiență și efort contează, iar cel mai mic progres e un pas important spre succes și trebuie apreciat și încurajat de toți cei din jur.
Am încercat încă din primele clase să le cultiv dragostea pentru lectură prin cluburi de lectură și cu ocazia evenimentelor importante, precum ZICI sau Ziua Națională a Lecturii am căutat să aduc invitați, bibliotecari cu care am realizat activități atractive și chiar cărticele pentru a le dezvolta deprinderea de a răsfoi corect și îngriji cărțile, dar și a le stârni curiozitatea și dezvolta creativitatea.

Am căutat să îi implic nu doar ca simpli spectatori la concertele educative ci ca ascultători activi, care merg la spectacol cu „temele făcute” de la școală. Am pregătit, cu ajutorul mămicilor care au venit la clasă, cărticele pentru concertul „Petrică și lupul” de Serghei Prokofiev. Toate aceste evenimente sunt sigură că au avut impact pozitiv și au lăsat amintiri frumoase în viața lor de mici școlari.


Dintre proiectele în care ați fost implicată, care a fost preferatul dumneavoastră?
Fiecare proiect a adus plusvaloare deoarece am învățat, am colaborat și ne-am îmbogățit experiența de viață. Aș putea să dau multe exemple deoarece noi ne bazăm pe metoda învățării prin proiecte. Aleg, însă, să vă povestesc despre cel mai drag sufletului meu, proiectul cu ajutorul căruia am câștigat Concursul Creatori de Educație 2020. Așadar, „Natura-Dragostea mea!” este un proiect regional ajuns la a VI-a ediție care are ca scop inițierea unui program de educaţie ecologică la nivel preşcolar, primar, gimnazial și liceal în vederea protejării mediului înconjurător și amenajării unui spaţiu intitulat ,,ECO-ATITUDINE”.

Am avut, încă de la început ca partener Direcția Silvică Brașov, apoi s-au adăugat și alții precum Asociația Tot Mai Verde, Agenția Metropolitană pentru Dezvoltare Durabilă Brașov sau Primăria Municipiului Brașov și așa am reușit să plantăm an de an, să lăsăm în urma noastră o Natură mai curată, mai verde care să ne încânte și în care să ne vindecăm și să ne reîncărcăm cu energie. Suntem conștienți de responsabilitatea noastră față de mediu. Avem ca deviză enunțul „Noi suntem părinții pădurilor de mâine!” și dorim ca proiectul acesta să prindă rădăcini și să dea roade în fiecare an. Sunt bucuroasă și recunoscătoare că, prin intermediul acestui proiect regional îndrăgit, am reușit să cunosc alți dascăli minunați din țară care fac lucruri valoroase și care împărtășesc aceeași dragoste pentru natură cu elevii lor. Exemplele de bună practică ale fiecărui coleg, postate pe grupul proiectului, sunt extrem de valoroase deoarece învățăm unii de la alții și ne apreciem reciproc.
Anul acesta, de exemplu, în cadrul acestui proiect ne-am amuzat și ne-am bucurat când am reușit să învățăm prin joacă și descoperire despre reciclare și programare, testând propriul joc cu ajutorul albinuțelor Bee-Bot, în care fiecare greșeală era un pas înainte spre rezultatul dorit.

Ce rol are pentru dumneavoastră tehnologia în procesul de predare-învățare-evaluare?
Un profesor modern, al secolului al XXI-lea, trebuie să fie în pas cu schimbările și progresul societății, să își adapteze și personalizeze permanent metodele de predare-învățare-evaluare potrivit intereselor, nevoilor și nivelului elevilor. Pandemia ne-a determinat să ne orientăm spre tehnologie și să ne perfecționăm permanent. Ca Ambasador Îndreptar Digital implicat, am simțit nevoia să demonstrez că tehnologia nu este doar pentru „distracție” și că instrumentele digitale devin eficiente și aduc satisfacție maximă atunci când reușești să creezi ceva nou și util cu ele și am folosit, de fiecare dată, acest pretext pentru învățarea de calitate, creativă.

În calitate de Ambasador Îndreptar Digital și Ambasador Scientix, caut să integrez tehnologia atât în educația formală, nonformală cât și informală și să o folosesc ca oportunitate de învățare activă, creativă și critică pentru a susține, a facilita învățarea și a incita curiozitatea elevilor pentru a-i ghida spre inovație și creativitate.
Puteți să ne dați câteva exemple de proiecte în care ați reușit să integrați tehnologia la clasă?
În ultimii 4 ani, am realizat 7 evenimente Meet and Code de tehnologie și programare finanțate de Asociația Techsoup folosind ozoboții Bit și Evo, microbi: biți, kituri de robotică, precum și platforma Scratch sau Minecraft. În majoritatea evenimentelor am urmărit să abordez conținuturile într-o manieră diferenţiată, în acord cu disponibilităţile elevilor, cu interesele, particularitățile de vârstă şi cu profilul lor de învăţare dar și interdisciplinară, transdisciplinară sau transcurriculară, favorizând implicarea elevilor în procesul de învățare prin valorificarea experienței personale a fiecăruia, după modelul inteligențelor multiple al lui Howard Gardner. Am grupat elevii în echipe în funcție de cele 8 tipuri de inteligenţă: verbală / lingvistică; matematică / logică; ritmică / muzicală; corporală / kinestezică; interpersonală; intrapersonală; naturistă pentru ca ei să se implice din plăcere și cu plăcere acolo unde li se potrivește cel mai bine, fără a exagera sau a forța însă latura digitală. Portofoliul digital venea, firesc, ca rezultat al muncii în echipă a celor care adoptau acest stil de învățare în completare, la celelalte tipuri de inteligență.

Consider că astfel de evenimente Meet and Code, de programare și de tehnologie, proiecte eTwinning sau activități STEAM dezvoltă cel mai bine competențele secolului XXI, colaborarea, comunicarea, creativitatea, gândirea critică și rezolvarea problemelor și caut de fiecare dată, și sper că reușesc, să le integrez în curriculum școlar adaptând conținuturile particularităților de vârstă și intereselor elevilor pentru ca ei să se implice cu interes maxim în activitățile de învățare pentru devenirea lor.

Un alt proiect în care am reușit să integrez tehnologia a fost proiectul ”Echipa S.E.S. – Steam, Earth, Scratch”, câștigător în ediția Științescu 4.0, finanțat prin programul Fondul Științescu Brașov, susținut și inițiat de Fundația Comunitară Brașov, desfășurat în perioada mai 2021-mai 2022, care și-a propus inițierea în activități de programare care au fost îmbinate cu activități nonformale cu tematică eco, cu muzică, poezie, teatru, artă și care au vizat dezvoltarea personală și au asigurat starea de bine a copiilor. Și pentru că, așa cum spuneau versurile imnului creat pentru acest proiect „La un ecran interactiv, Scratch e mult mai distractiv”, am găsit oportun să inițiez un opțional integrat, intitulat „Aventura Scratch” cu activități interdisciplinare care ne-a permis implicarea în proiect cu mai multă pasiune și prin care am reușit să transform elevii din utilizatori de tehnologie, în creatori de tehnologie, chiar din Clasa Pregătitoare. Acești elevi au fost ajutați și au preluat ștafeta de la foștii elevi din clasa a IV-a. În paralel, am căutat să ne implicăm și într-un proiect eTwinning cu programare în Scratch în care ne-am îmbogățit și diseminat portofoliul inedit, cu multe acrostihuri, cvintete, poezii animate, create sau luate chiar din auxiliarele folosite la clasă. Munca ne-a fost recunoscută cu certificat eTwinning Național și European de calitate.
Cum reușiți să implicați elevii să participe cu plăcere în activități sau proiecte?
Încerc să le explic elevilor mei că sala noastră e un mic laborator, unde ne pregătim pentru viață și pentru viitor, zi de zi. Eu le deschid ușa și îi încurajez să își aleagă drumul cel mai potrivit, pregătindu-i pentru meseriile viitorului și le reamintesc că nu învățăm pentru școală, ci pentru viață, dar mai ales îi ajut ca și ei să fie o binecuvântare pentru cei din jurul lor. Mă străduiesc să ofer elevilor mei condițiile necesare și să le crez contexte favorabile în care fiecare să experimenteze și să își dezvolte stilul propriu de lucru, dar mai ales să le stârnesc curiozitatea să-și dorească să descopere și să se descopere și cel mai important, să-i învăț cum să învețe. Cred cu convingere că, dacă-i educi să înveţe din curiozitate, acei copii vor continua să înveţe toată viaţa.
Consider că punctul forte al fiecărui proiect al nostru sau activitate realizată la clasă și în afara ei, este cântecul sau imnul creat de noi care ne animă. Când ne exprimăm prin muzică, totul devine mai frumos, mai atractiv, mai spectaculos și mai armonios, iar învățarea se face cu și din plăcere. Ne conectăm mai ușor prin intermediul muzicii iar mesajul este mai bine receptat.

Mă bucur că am reușit să formez un grup vocal pe care l-am denumit „Curcubeul Armoniei” și că, de câțiva ani, facem parte din marea familie Cantus Mundi România. Participările noastre la Concursurile sau Festivalurile locale sau din țară ne-au adus premii frumoase. Nu am uitat nici tradițiile și am reușit să ducem bucuria colindelor la Primărie, la Bibliotecă, la muzeele din oraș, dar și la azil, spital, sau chiar la Lidl unde am fost apreciați și primiți cu căldură, de fiecare dată.

În plus, așa cum am mai spus, caut să aduc la clasă invitați precum liceeni, studenți, părinți sau alte persoane influente și dedicate, care să îi inspire și să îi provoace să se implice cu mai mult drag în activități. De exemplu, anul trecut am invitat la ora de muzică pe nepotul meu, Lazăr Mihai Eduard, student la Facultatea Emanuel din Oradea, Departamentul Muzică, care i-a încântat cu melodile interpretate la nai și orgă.

Am invitat chiar și studenți de la Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din Brașov care i-au uimit și amuzat cu robotul-păianjen inventat de ei. Sunt sigură că, prin toate aceste eforturi ale mele, mai devreme sau mai târziu, se vor deschide niște uși magice în care dragii mei elevi pot intra cu mai multă siguranță la momentul potrivit.

Pe lângă activitatea didactică, mai sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?
Pot să spun că voluntariatul îmi vine ca o mănușă, că atunci când investesc timpul și energia mea pentru a ajuta pe cei care au nevoie de sprijin să progreseze și să prindă aripi, simt o mare bucurie că sunt de folos, că pot să ajut și să mă îmbogățesc și eu sufletește.
Îmi vine în minte acum primul proiect din perioada pandemiei „Diversitatea Salvează Pământul”, unul dintre cele 14 proiecte câștigătoare de micro-granturi nerambursabile din cadrul programului „Fondul pentru un viitor mai bun în comunități” pentru inițiative locale, finanțat de Lidl și implementat de Fundația Comunitară Brașov care a durat 6 luni (septembrie 2020-februarie 2021).
În acest proiect ne-am propus activități specifice de incluziune educațională a elevilor cu cerințe educaționale speciale și a celor aflați în grupuri de risc din Școala Gimnazială Nr. 2 „Diaconu Coresi”, Brașov, alături de clasa mea de elevi ambițioși și talentați de clasa a IV-a, prin promovarea unui stil de viață sănătos, în armonie cu mediul înconjurător. Am reușit astfel să aducem zâmbetul pe buze acestui grup de elevi, dar mai ales, îngerului din clasa noastră, M. V., căruia colegii i-au creat și dedicat numeroase filmultețe, cărți digitale, amintiri cu activitățile non-formale, originale, desfășurate în aer liber sau online și am simțit o mare satisfacție că am pus și noi o piatră de temelie pentru un viitor mai bun în comunitate și pentru aproapele nostru. Acest proiect ne-a adus titlul de Finalist la Concursul Creatori de Educație, 2021.

De asemenea, anul trecut am implicat în evenimentele Meet and Code și copii din grupuri vulnerabile, din cadrul Asociației Aici pentru Tine, cărora le-am facilitat familiarizarea cu lumea roboticii și a programării integrându-i în activitățile noastre de învățare, amuzante și creative.

Aș putea aminti aici și proiectul județean „Școlari și preșcolari cu inimi mari” și parteneriatele cu Căminul pentru Persoane Vârstnice din Noua, Bucuria Darului sau Hospice-Casa Speranței, Brașov, unde s-au implicat deopotrivă elevi, părinți și cadre didactice pentru a aduce zâmbetul pe buze celor mai puțin norocoși de lângă noi.

Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?
Mereu admir oamenii care știu să descopere și să aprecieze adevărata valoare din fiecare persoană. Unul dintre acești oameni este maestrul Ioan Oarcea, dirijorul corului „Astra” din Brașov în care am activat 12 ani în perioada de debut în învățământ, când am urmat și cursurile Școlii de Arte Brașov, la secțiunea canto clasic. În ansamblul coral cântam și repetam pe voci și fiecare partidă se armoniza cu cealaltă și, deși eram de vârste și profesii diferite, totuși ne unea muzica și dragostea pentru artă, pentru frumos. De fiecare dată, concertele ieșeau impecabil datorită măiestriei și profesionalismului dirijoral al domnului Oarcea, care punea suflet și pasiune și ne transmitea magia prin gesturile și privirea sa, dându-ne puterea să dăm tot ce avem mai bun la acel moment.
Îmi place să cred că și eu la clasă reușesc să aduc magia care unește diversitatea și că, în plus, mă străduiesc ca fiecare copil să devină „solist” cu „partitura” care i se potrivește cel mai bine, și să prezinte în fața colegilor sau în public, proiectul realizat individual sau în echipă. Dacă fiecare elev este ascultat sau aplaudat și reușește să fie apreciat de colegi sau părinți și acel copil se bucură de succesul muncii sale și capătă încredere în valoarea sa, atunci îmi crește inima și simt că menirea mea de dascăl prinde cu adevărat contur.

Cel puțin trei lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră ar fi…
Am studiat 8 ani vioara și 4 ani pianul în Școala Generală de Arte și, uneori, visam să ajung cântăreață de operă.
Am avut ocazia să participăm la un proiect eTwinning și să compunem un Imn al lui Paxi pe care l-am prezentat în Belgia, în 2019, alături de activitățile și experimentele noastre STEAM la ESA Robotics Teacher Training Workshop. Apoi, filmul activității noastre cu Paxi a fost postat la expoziția de proiecte de la ESA Teach with Space Online Conference 2021. Tot în 2021, experimentele noastre și ecourile imnului lui Paxi au răsunat la Mărișel la „Cursul de inițiere in știinte și tehnologii spatiale”, în prezența marelui cosmonat Dumitru Prunariu, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la primul zbor al unui român în spaţiul cosmic. Pentru ca, în final, în 2022 să fie prezentată activitatea „Zoom Zoom We’re Going to The Moon with PAXI” și la 1ST European Summit for STEAM Educators.

Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Implică-te cu toată ființa și îți vei descoperi măreția!