“Educația este cheia către succesul viitorului, iar profesorii sunt cei care dețin acea cheie.” – Solomon Ortiz
Stăm de vorbă cu Zopota Larisa, de la Liceul Teoretic ,,Aurel Lazăr” din Oradea, județul Bihor, profesor de matematică.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Întotdeauna am fost o persoană pasionată de învățare și cunoaștere. Îmi place să citesc și să explorez noi domenii, iar această curiozitate m-a condus spre matematică. Am crescut într-o familie iubitoare, care mi-a insuflat valori puternice și m-a încurajat să-mi urmez visurile. De asemenea, sunt o persoană empatică și consider că relațiile interumane sunt esențiale în orice profesie, dar mai ales în educație. Îmi plac animalele și consider că ele aduc o mare bucurie și echilibru în viața noastră. Timpul petrecut cu animalele mele de companie este o sursă de relaxare și fericire pentru mine.
Copilăria este pentru mulți dintre noi una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?
Cele mai frumoase amintiri ale copilăriei mele sunt legate de vacanțele petrecute la bunici, unde libertatea și jocurile în aer liber erau la ordinea zilei. Îmi amintesc cu drag de zilele petrecute în natură, de plimbările prin pădure și de serile în care stăteam cu familia la povești. Acele momente m-au învățat să apreciez simplitatea și frumusețea lucrurilor mici.
Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră. Ce ați putea povesti în acest sens?
Familia mea a fost întotdeauna un sprijin necondiționat, jucând un rol esențial în formarea mea. Părinții mei, prin educația solidă pe care mi-au oferit-o și prin încurajările constante, m-au ajutat să-mi urmez pasiunile. De la ei am învățat valorile fundamentale ale muncii, responsabilității și perseverenței. Soțul meu a avut, de asemenea, o influență majoră asupra mea, oferindu-mi înțelepciune și iubire necondiționată. Cred cu tărie că, datorită sprijinului familiei mele, am reușit să-mi dezvolt o personalitate echilibrată și să îmbrățișez cariera de profesor cu pasiune și dedicare.
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
Încă din liceu am avut o afinitate specială pentru matematică și am avut norocul de a avea profesori inspiraționali care mi-au insuflat dragostea pentru această disciplină. Dorința de a împărtăși cunoștințele mele și de a contribui la formarea tinerelor generații m-a determinat să urmez Facultatea de Științe, specializarea Matematică-Informatică, și ulterior să devin profesor. Îmi place să cred că pot influența pozitiv viețile elevilor mei și să le arăt că matematica poate fi fascinantă.
Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?
Anii de debut au fost o perioadă intensă și plină de provocări. Am intrat în învățământ cu mult entuziasm, dar și cu emoții. Îmi amintesc primele ore de clasă, când încercam să-mi câștig încrederea elevilor și să-mi găsesc stilul de predare. Cu timpul, am învățat să fiu mai flexibilă și să mă adaptez nevoilor fiecărui elev. Acei ani m-au format ca profesor și mi-au oferit lecții valoroase despre răbdare, empatie și dedicare.
Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?
Una dintre cele mai mari provocări a fost adaptarea la predarea online în timpul pandemiei. A fost o schimbare bruscă și neașteptată, care a necesitat multă adaptabilitate și inovație. Am învățat rapid să folosesc diverse platforme online și să creez materiale didactice interactive pentru a menține interesul elevilor. De asemenea, am încercat să fiu cât mai aproape de ei, oferindu-le suport emoțional și încurajându-i să nu renunțe. A fost o perioadă dificilă, dar am reușit să fac față prin colaborare și creativitate.
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?
Unul dintre momentele de împlinire a fost când un fost elev, care inițial întâmpina dificultăți la matematică, m-a contactat să-mi spună că a decis să urmeze o carieră în inginerie datorită sprijinului și îndrumării mele. A fost un moment de mândrie și satisfacție, să știu că am avut un impact pozitiv asupra viitorului său. De asemenea, mă simt împlinită de fiecare dată când văd progresul elevilor mei și când primesc recunoștință din partea lor.
Un alt moment de împlinire a fost când am publicat articole în reviste cotate internațional, contribuind astfel la avansarea cunoștințelor în domeniul meu. Aceste publicații au reprezentat o recunoaștere a muncii și a efortului depus în cercetare. Publicarea cărților mele a fost, de asemenea, un moment de mare satisfacție, deoarece mi-a oferit ocazia să împărtășesc cunoștințele și pasiunea mea pentru matematică cu un public mai larg. Aceste realizări m-au motivat să continui să explorez și să împărtășesc noi perspective în domeniul educației.
Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?
Aș pune accent mai mare pe metodele interactive și pe învățarea practică, pentru a face lecțiile mai atractive și relevante pentru elevi. De asemenea, aș încuraja un sistem de evaluare mai flexibil, care să se concentreze pe dezvoltarea competențelor și abilităților elevilor, nu doar pe memorarea informațiilor. Un alt aspect important ar fi susținerea și formarea continuă a profesorilor, pentru a le oferi resursele necesare în adaptarea la noile cerințe educaționale.
Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?
Școala nu este doar un loc unde se transmit cunoștințe, ci și un mediu unde se dezvoltă caracterul și abilitățile sociale ale elevilor. În era digitală, rolul școlii este să ghideze elevii în procesul de selectare și interpretare a informațiilor, să le dezvolte gândirea critică și capacitatea de a lua decizii informate. De asemenea, școala trebuie să fie un spațiu al incluziunii și colaborării, unde elevii învață să lucreze în echipă și să respecte diversitatea.
Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?
Consider că principala mea trăsătură de caracter este empatia. Îmi place să-i înțeleg pe cei din jurul meu și să le ofer sprijinul necesar, fie că este vorba de elevi, colegi sau prieteni. Empatia mă ajută să creez relații bazate pe încredere și respect, esențiale în mediul educațional.
Dar una sau mai multe trăsături de caracter pe care ați dori să le îmbunătățiti?
Aș dori să îmi îmbunătățesc capacitatea de a delega sarcini. Uneori, tind să preiau prea multe responsabilități deodată, ceea ce poate duce la stres și epuizare. Învăț să am mai multă încredere în ceilalți și să accept ajutorul atunci când este necesar.
Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Cred că dăruirea timpului și a energiei pentru a ajuta pe alții este una dintre cele mai nobile acțiuni. Sunt motivată de dorința de a face o diferență pozitivă în comunitatea mea și de a contribui la dezvoltarea și susținerea celor care au nevoie. Voluntariatul îmi oferă ocazia să îmi extind orizonturile, să învăț din experiențele altora și să mă dezvolt personal.
Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?
Unul dintre modelele mele a fost profesorul meu de matematică din liceu, prof. Ioan Cuc, de la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”. Am admirat la el pasiunea pentru predare, răbdarea și modul în care reușea să facă matematica accesibilă și interesantă pentru toți elevii. De asemenea, mi-a fost un mentor și m-a învățat importanța dedicării și a integrității în carieră. Aceste lecții le-am preluat și încerc să le aplic în munca mea de zi cu zi.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Deviza mea este “Educația este puterea de a schimba lumea.” Cred cu tărie că prin educație putem transforma vieți, putem crea oportunități și putem construi un viitor mai bun pentru toți. Această convingere mă motivează să îmi fac meseria cu pasiune și dedicare.