Iuliana Ciubuc

V-ați născut în Bușteni?

 M-am născut la Alba Iulia, într-o familie frumoasă, cu părinți iubitori,cu mulți frați, generoși și altruiști, eu fiind singura fată, cea mai mare și patru băieți, dintre care cei doi mai mici au fost ca și copiii mei.

Am crescut protejată de părinți și de frați, care mi-au dat aripi, sacrificându-se toți din dragoste pentru mine.

Cum de ați ales meseria de profesor?

Mi-am dorit de mică să ajung profesoară, fiind convinsă că misiunea de dascăl este o misiune sacră, considerând în mintea mea de copil, că dascălul este cel mai desăvârșit bijutier, un bijutier al sufletelor inocente de copii. Ne jucam de-a școala. Adunam copii în jurul meu și ne imaginam că suntem la școală, că avem o anumită oră. Și ei priveau în ochii mei și așteptau să vadă ce le spun. Patru dintre elevi erau frații mei mai mici și, pe lângă ei, mai erau copiii din vecini de vârste diferite. Eram atât de mândră că toți își jucau rolul ca într-o piesă de teatru. În care eu aveam rolul principal.

Ați avut vreun model?

Model în viață l-am avut în primii ani de școală pe învățătorul meu, apoi profesoara de fizică mi-a întărit convingerea că eu trebuie să-i urmez profesia. Astfel că visul meu s-a împlinit, spre bucuria părinților și a fraților mei, care m-au susținut tot timpul.

Și astăzi îi mulțumesc fratelui meu, Lucian, care s-a angajat înainte de a împlini vârsta de majorat, ca să mă ajute pe mine și pe frații mai mici. Ne-am crescut unii pe alții și ne-am ajutat cât am putut.

Anii au trecut repede și am ajuns ce mi-am dorit: profesoară de fizică. Am avut noroc pentru că au fost repartizată la un liceu de prestigiu în oraşul Olteniţa.

Am fost primită cu braţele deschise atât de conducerea şcolii, cât şi de colegi.

Am beneficiat de experienţa didactică a profesorului de fizică, profesor exceptional, care m-a învățat din experienţa proprie, în cei cinci ani, cât am predat la Liceul Teoretic „Alexandru Sahia”(fost Constantin Alimănișteanu, actualmente Colegiul Național Neagoe Basarab), cât aş fi învățat într-o viaţă, căruia îi mulţumesc şi îi sunt recunoscătoare.

 Mulțumesc d-le profesor Victor Postelnicu!

La acel liceu a fost profesor de limba franceză marele scriitor şi dramaturg, EUGEN IONESCU şi asta m-a făcut să fiu mândră pentru asta.

Soțul dumneavoastră e tot cadru didactic?

Da, m-am căsătorit cu un biolog, ajuns în carieră cercetător științific principal I și profesor universitar, deosebit de pasionat de cercetare. Am devenit o familie pasionată de științe. Ne-am completat reciproc. Am urcat pe scara valorilor, ajungând (în special soțul meu) pe o treaptă, la care puțini oameni ajung. Toate astea din pasiune, seriozitate, perseverență, efort susținut, dar în special prin vocație. După o muncă de cercetare de cincizeci de ani, a scris un atlas cu Carabidele din România, volum premiat Grand Prize  (diplomă și cupă), la EUROINVENT BOOK SALON, Iași, 7 iunie 2024, la Palatul Culturii din Iași.

Am ținut să scriu despre acest amănunt, pentru a evidenția pentru familiile tinere, ce înseamnă sprijinul dintre soți pentru succesul fiecăruia și al copiilor. Am avut multe momente în viața în care m-am simțit împlinită, deși viața m-a lovit din toate părțile (mă refer la probleme de sănătate), dar de fiecare dată, binele a învins.

Ce ați schimba în sistemul de învățământ?

În primul rând aș schimba total planurile și programele școlare. Le-aș lega de utilitatea lor în viața  prezentă și în viitor. Aș scoate din învățământ incompetenții, dascălii fără vocație, aș fi pus accentul pe competență, dăruire, vocație. Aș interzice implicarea politică a dascălilor, care nu face altceva decât să creeze ura între părinți, profesori, elevi. Ajung elevii la conflicte și bullying, din cauza ideilor politice ale părinților. Aș impune uniforme personalizate pentru fiecare scoala, din mai multe motive.

Pentru toate nivelurile de învățământ aș organiza programul Școala după școală plătită din bani publici, astfel încât atunci când elevii pleacă de la școală, să se bucure de timp liber. Timpul rămas să fie într-adevăr, timp liber. Aș opta pentru deplasarea elevilor de acasă la școală și invers, cu autobuze școlare, pentru ca elevii să fie în siguranță, în trafic.I-aș implica pe copii în pregătirea mesei calde, pe care  o primesc la școală, din mai multe motive: să supravegheze calitatea produselor, să învețe să gătească, să devină voluntari, etc. În ceea ce privește utilizarea gadgeturilor, aș organiza, începînd de la grădiniță, până la liceu, aș sugera întâlniri cu părinții și elevii, pentru a le prezenta avantajele și dezavantajele utilizării excesive a noilor tehnologii. Nu le-aș interzice, că ar fi o greșeală!

Aș introduce în planul de învățământ educația pentru sănătate, pentru viață, având în vedere numărul mare de elevi cu probleme de sănătate. M-aș preocupa mai mult pentru tot ce ține de elevii cu nevoi speciale. La fel și de copiii dotați, talentați, copii geniali, care trebuie tratați în mod special. Of, câte ar mai fi…

Cum ar trebuie să fie un adevărat dascăl în relația cu copiii?

Copiii trebuie ascultați, trebuie apropiați și tratați ca și cum ne-ar aparține, cu dragoste părintească. Pentru asta, trebuie să le câștigăm încrederea, pentru a-și deschide sufletele.

Empatia  m-a ajutat mult în modelarea personalității elevilor mei de-a lungul carierei. Am ajuns la aceasta concluzie, din mesajele pe care le-am primit de la ei, fără să le cer un feedback! Nu am intrat niciodată în clasă, la ore, fără să le zâmbesc, fără să  le spun un cuvânt frumos, să-i fac să zâmbească și să începem ora încărcați cu energie pozitivă. Deși în ochii lor am fost un profesor exigent, dar nu absurd, un profesor care i-a învățat pe copii să-și cunoască valoarea, să se autoevalueze și să știe să  se autodepaseasca, lucrul cel mai important pentru fiecare dintre ei. Profesorii exigenți, dar corecti, care sunt model în viața pentru ei, sunt admirați de către elevi.

În afară de activitatea didactică, sunteți foarte implicată în nenumărate proiecte. Ne povestiți?

În afară de activitatea didactică,  colaborez  de foarte mulţi ani cu colegii de școală,  pe care i-am implicat în numeroase proiecte școlare, extrașcolare, extracurriculare, transdisciplinare, naționale și internaționale, în special cu integrarea unor activități din curriculum.

Am inițiat, am promovat și am coordonat în calitate de fondator sau co-fondator peste cincizeci de proiecte naționale și internaționale, având ca tematică activități științifice, artistice, de voluntariat, socio-umane, lingvistice, de educație pentru mediu, aproape din toate domeniile vieții, cu scopul de a le crea elevilor cât mai multe competențe.

De asemenea, ne-am implicat în multe proiecte internaționale cu parteneri  din SUA, Africa, Asia, alte proiecte decât cele eTwinning.

Prin aceste implicări simt că fac ceea ce simt,ceea ce mă hrănește sufletește, dorinta de a face bine, cu empatie și altruism, de care am dat dovadă toată viața mea. Am creat pentru activitățile din proiecte, peste 700 de videoclipuri pe care le-am postat pe YouTube.

Răspund cu solicitudine oricărei persoane, dacă îi pot fi de folos, cu tot ce pot și depinde de mine. Așa mă simt utilă și sunt încântată dacă pot fi cuiva de folos, indiferent de culoare, religie, limbă, etc. Dumnezeu  m-a dotat cu răbdare, toleranță, bunătate și pentru asta îi mulțumesc!

Niciodată nu mă deranjează dacă cineva apelează la mine pentru orice. Dacă depinde de mine, sar în ajutor, dacă nu, măcar îi răspund că nu pot. Pentru mine nu există nu vreau.

Ce hobby-uri aveți?

În privința hobby-urilor mele, pot să spun că mi-a plăcut în viață să fac de toate  și tot ce am început am făcut cu plăcere: tricotaje, croșetat, croitorie, lasetă, frizerie, gătit, citit, scris (creare de texte  în versuri, în special), cultivare de plante decorative, îngrijirea animalelor de companie și nu numai, dresaj papagali, cusături de goblenuri, IT- ul, of, nici nu știu ce nu a făcut parte din hobby-urile mele. 

Nu știu dacă e bine sau rău, dar dorința de învăța, ca și de a ști cât mai multe, am  trecut repede de la o pasiune la alta, evident, după ce le-am reușit, nu le-am abandonat, fără satisfacția muncii împlinite. Sunt și activități care nu-mi plac, de exemplu activitățile care sunt monotone și se repetă . Nu mi-a plăcut să  fiu directoare, deoarece am fost nevoită să fac numeroase activități administrative, rapoarte, încadrări, care m-au obosit  mult. Aceste activități pentru mine au fost energofege și mi-au luat douăzeci de ani din viață, deși cu elevii și cu colegii am avut o colaborare foarte bună, în afară de o singură persoană.

Ce nu vă place să faceți?

Ce nu-mi mai place? Nu-mi place să calc rufele, deoarece, când eram copil, având patru frați mai mici, mama mă punea să le calc toate scutecele, hăinuțele și astea îmi luau foarte mult timp, deși doream să mai fac și altceva. De atunci, detest calcarea rufelor. Mai am o problemă care nu-mi face plăcere și anume: din cauza faptului că atunci când călătoresc, indiferent de mijlocul de transport, îmi este foarte rău.  De aceea călătoresc doar din forță majoră, deși mi-ar fi plăcut să mă pot teleporta pe toată planeta. 

Mi-a plăcut și îmi place enorm profesia aleasă. Dacă aș putea s-o iau de la început, tot dascăl m-aș fi făcut.

Legenda dascălului pe care am scris-o, chiar dacă am cunoscut-o de curând, mi se potrivește perfect. O împărtășesc cu voi, dragii mei colegi și, dacă mai puteți schimba ceva în viața voastră, sfatul meu, după cincizeci de ani de experiență didactică, nu ezitați să o faceți!

LEGENDA  DASCĂLULUI 

05.04.2022

Autor-  Iuliana Ciubuc

Când Dumnezeu pe dascăl L-a creat,

pe toţi îngerii la El i-a chemat

şi asta i-a întrebat:

– Cum ar trebui să fie dascălii,  spuneti-mi mie!

Iar îngerii lui Dumnezeu i-au dat

multe răspunsuri pe care i Le-au explicat!

În primul rând,  un bun dascăl

trebuie ca pe copii să îi iubească!

(A spus un înger păzitor 

şi care de copii e iubitor).

Alt înger lui Dumnezeu i-a spus aşa:

Dascălul e omul ce se poate sacrifica,

o viaţă-ntreagă să se dăruiască

şi pe copii să îi educe şi să-i instruiască!

Alt înger  îl vede  pe dascăl cu calităţi noi,

să-nveţe el înainte lucruri noi,

să le transmită copiilor  apoi!

Alt înger are şi el o completare 

a calităţii dascălului, ce nu e un om oarecare!

Tânăr să rămână, cel puţin sufleteşte,

 Pentru diamantele ce pentru-o viaţă le șlefuiește!

Un înger  pe care nu poţi să nu-l iubeşti,

Vrea ca dascălul să aibă calităţi îngereşti

şi-i spune lui Dumnezeu aşa: 

Pentru ca micuţii să-l poată aprecia:

dascălii trebuie să fie amabili, înţelegători, modeşti,

numai de ai aceste calităţi poţi să clădeşti, 

să nu fie ca electronii, negativi,

să fie buni, corecţi şi creativi,

a completat un înger păzitor,

Aceasta este întotdeauna MAMA LOR!

Alt înger, care pe copii îi ocroteşte,

spune  că  dascălul ca lumânarea se topeşte,

din ochi transmite raze de lumină,

copiilor o viaţă să le ţină,

să aibă drumul zi şi noapte luminat,

să vadă bine drumul ce şi l-au trasat.

Un înger vizionar i-a spus lui Dumnezeu:

Dascălul ar trebui să fie un fel de zeu,    

trei ochi el trebuie să aibă, vigilenţi mereu,

cu o pereche, să scrie, să citească,

cu celălalt la clasă trebuie să privească

şi pe copii,în clasă să îi urmărească,

dacă vreunul măsura  încearcă

 să o depăşească,

cu dragoste părintească să îl dojenească,

să-i spună, ca un părinte iubitor:

Te iert, dar să nu mai faci asta în viitor!

Of, câte calităţi ar trebui să aibă un dascal ideal,

să fie tot un om, dar să nu aibă egal!

Când copilaşul  stă, bolnav, acasă,

Dascălul să-i arate ce mult de el îi pasă,

să-l caute, să-l mângâie şi să-l ajute,

să recupereze cunoştinţele pierdute, 

spune îngerul copiilor bolnavi,

să nu se creadă niciodată sclavi!

Chiar de-i firav sau frânt de obosit,

 dascălul trebuie să fie stăpânit,

să aibă pedagogic tact şi mult talent,

să nu fie niciodată violent!

Când Dumnezeu aceste răspunsuri le-a auzit,

 despre dascăli, tot  nu a fost mulțumit!

Pe îngeri, din nou, i-a chemat

şi împreună au analizat.

Pe îngeri i-a privit  şi s-a gândit

cum să le spună că nu e mulţumit,

deşi dascălilor li se cer calităţi la infinit, 

 deşi atâtea răspunsuri minunate a primit.

Îngerii au ascultat  miraţi,

ce calităţi ar mai putea  avea dascălii minunaţi?

Ei nici măcar nu aşteaptă vreo răsplată,

pentru muncă nenormată.

Totuşi, ar mai trebui ceva adăugat,

le răspunde Dumnezeu îngerilor, ce nu trebuie negat!

Ce-ar mai putea să facă un dascăl pentru elevii săi,

mai mult decât pentru copiii proprii, ajunşi flăcăi,

răspund toţi îngerii în cor:

Ce calităţi ar trebui să aibă, în plus, un profesor?

 Dumnezeu le-a răspuns aşa:

Dascălul s-a născut pentru a lumina,

lumina lui să nu se stingă niciodată,

să fie un perpetuum mobile, viaţa lui toată!