ILEANA MAVRODIN

Drumul lutului de la bulgare la arta

Un castel, zane si un taram de basm. Asa incep toate povestile. Iar pentru ca acestea sa prinda viata, e nevoie de o bagheta magica, manuita cu indemanare de un artist desavarsit.

O prezenta delicata, cu o voce calda, invaluitoare, Ileana Mavrodin povesteste asa cum creeaza: cu sufletul deschis, lasandu-ti impresia ca asisti la nasterea unei lumi aparte, feerice.
Printre cele mai cunoscute proiecte ale arhitectei se numara Castelul de lut din Valea Zanelor de la Porumbacu(Sibiu) si Casa Verde de la Sasca(Caras-Severin).

-Cum s-a nascut pasiunea pentru arhitectura?

Initial m-am gandit la Politehnica, insa Arhitectura mi s-a parut ca mi se potriveste mai bine, fiindca lasa loc creativitatii. Iar in Timisoara, Facultatea de Arhitectura intra in structura Universitatii Politehnice, asa ca am imbinat cu succes ambele optiuni.

-Ce va insipra?

Exista foarte multi oameni, din ce in ce mai multi, care se gandesc sa se mute la tara, mai ales ca multi au fost nevoiti sa lucreze de acasa. Sentimentul acela pe care il ai atunci cand faci parte din natura nu se intalneste nicaieri, e unic. As putea spune ca asistam la un adevarat exod spre autentic, spre natural. Asadar, ca sa va raspund la intrebare, ma inspira tot ce tine de natura, de latura naturala, fireasca.

-Sunteti implicata intr-o multime de proiecte. Dati-ne cateva detalii despre acestea.

Am cateva proiecte interesante la care lucrez cu mare drag, cum ar fi cel de la Sasca, unde am casuta, unde ma regasesc si care ma incarca pozitiv de fiecare data cand ajung acolo. Si ar mai fi case la Bucuresti, langa Brasov, langa Cluj, construite dupa acelasi principiu al respectarii rezonantei cu natura, cu materiale naturale, cat mai apropiate de starea lor initiala. Constat cu bucurie ca oamenii isi doresc din ce in ce mai mult o casa sanatoasa, la care sa isi aduca aportul ei insisi.

-Ati proiectat Castelul de lut din Valea Zanelor de la Porumbacu, Sibiu, care se bucura de admiratia turistilor veniti din toate colturile tarii. Vorbiti-ne cum a luat nastere acest proiect.

M-au contactat proprietarii care au plecat de la o idee, au fost inspirati de povestea unei case din America, ce a fost vizitata de o multime de oameni si de aici a pornit totul.

Au inceput sa construiasca, totul cu materiale naturale, iar in scurt timp au realizat ca, din lipsa fondurilor nu mai pot finaliza cosntructia propriu-zisa. Norocul lor a fost ca oamenii, fiind atrasi de ineditul proiectului, au inceput sa vina sa admire constructia, iar cu ajutorul fondurilor rezultate din vanzarea biletelor pentru vizitare, s-a reluat constructia castelului. Pot spune ca acest ansamblu este singura cladire care se autofinanteaza si care are tot timpul anului vizitatori nu numai din Romania, ci si din alte parti ale lumii.

-Spre ce fel de materiale va orientati atunci cand aveti in vedere proiectarea unei cladiri?

Ma orientez intotdeauna spre materiale naturale, locale. Este foarte important sa lucrezi cu materiale din zona. Incerc sa gandesc casa orientandu-ma spre lut, piatra, lemn, nisip. Asa am ajuns la cob, un amestec de pamant lutos, nisip si paie, cu care mai construim casele.

Imi place sa spun ca o casa din cob este o casa mangaiata, o sculptura in care se locuieste. Inainte, casele erau facute cu multa dragoste. La constructia unei case se aduna tot satul, iar casa era gandita in anumite dimensiuni, avea particularitatile ei, in functie de specificul zonei, de formele de relief de acolo, de traditiile si obiceiurile comunitatii respective. De aici vine tot farmecul acestor case, pentru ca erau vii, aveau viata.

-In fiecare vara desfasurati proiectul Casa Verde de la Sasca, o activitate care se bucura de numerosi participanti. Este vorba de “atelierele de cobuit”. Spuneti-ne mai multe despre acest proiect.

Da, din casuta pe care am construit-o la Sasca a luat nastere un proiect minunat. Am observat ca tot mai multa lume participa, este intersata de materiale naturale, de case care respira. Primii au fost, culmea, IT-istii, care au simtit nevoia sa faca si altceva in afara mediului electronic. Incetul cu incetul, au inceput sa vina tot mai multi oameni din diverse domenii, care sunt preocupati de aceasta tehnica de constructie si care doresc sa participe la ateliere, sa afle detalii importante despre constructia unei case cu materiale naturale.

Tuturor celor care doresc sa isi contruiasca o casa, le spun sa se implice, sa zideasca cu mana lor, sa isi lase amprenta energetica acolo. Este o aventura si nu este pentru oricine. Trebuie sa simti acest lucru, sa iti doresti sa realizezi aceasta. De obicei, materialele naturale, sunt mai costisitoare decat cele folosite in mod obisnuit la constructia caselor de astazi.

-Cum ia nastere un proiect, un concept de arhitectura? Cat de mult este creativitate si cat dorinta beneficiarului?

De obicei, beneficiarii sunt oameni speciali, care vin si cu o tema de proiectare. Cineva, de exemplu, a dorit o casa cu tema: Copacul. Structura acestei case este putin atipica, in sensul ca livingul si bucataria sunt la etaj, iar dormitoarele sunt la parter si se iese direct pe terasa, totul fiind dispus sub forma unei coroane de copac. Casa exista, se numeste Popasul Verde si se gaseste in localitatea Sangeorz Bai.

-Cat de dificil este sa faci arhitectura de calitate in Romania? Care sunt obstacolele de care va loviti si cum le depasiti?

Singurul obstacol la momentul actual il constituie faptul ca nu exista normative pentru aceste materiale de constructii. Noi trebuie sa construim aceste case cu o structura portanta de lemn, iar peretii de paie, grosi de 60 cm, nu sunt considerati portanti si este nevoie de structura de lemn pentru sustinere.

-Sunt importante calatoriile documentare in munca unui arhitect?

Sigur ca da, e bine sa cunosti zona si sa te informezi din ce erau construite casele, respectiv acoperisurile. Inainte totul era foarte bine gandit, in detaliu. De exemplu, in Banatul de campie avem frontoanele acelea dantelate, bogat ornamentate. Din pacate, in facultate nu se mai invata despre autentic, tendinta este sa se promoveze noul, uitand ca, de fapt, forta unei natiuni rezulta din istoria ei, din trecut, cu tot ce este legat de traditiile locale, sarbatori specifice si obiceiuri autohtone.

-Aveti un proiect de suflet?

Casa Verde de la Sasca este proiectul meu de suflet, insa la fiecare casa am lucrat cu drag, iar eu rezonez cu oamenii care doresc acest tip de case. Chiar cei care vin in tabara de la Sasca gasesc o conexiune intre ei, deoarece ii leaga un interes comun, constructia caselor din materiale naturale.

-Care sunt lucrurile marunte in care gasiti bucurie?

O mare bucurie este pentru mine faptul ca pot urmari toate etapele unei plante, de la momentul infloririi ei si pe tot parcursul trecerii de la un anotimp la altul. Acesta este marele castig cand stai in natura. Faptul ca te trezesti cand rasare soarele si te conectezi cu natura iti ofera o imensa bucurie si totodata constituie o sursa inepuizabila de inspiratie.

-Daca ati putea alege din nou in ce directie profesionala sa mergeti, v-ati orienta tot spre Arhitectura?

Cu siguranta, as alege Restaurarea. Aceasta ramura nu exista cand eu am dat admitere la Facultatea de Arhitectura, deoarece la momentul acela cele mai multe caldiri vechi se daramau.

-Cateva cuvinte care va reprezinta si care vor deveni motto-ul Ileana Mavrodin.

Motto-ul casutei de la Sasca este “Arhitectura mai umana, mai apropiata de natura”. Eu cred in apropierea arhitecturii de suflet, asa ca as reformula putin fraza, transformand-o in ” Arhitectura pentru suflet”.

Am ramas uimita de drumul bulgarelui de lut abandonat in mainile pricepute ale Ilenei Mavrodin, pana la transformarea sa in arta. Dragostea si pasiunea cu care arhitecta modeleaza lutul sunt ingredientele-minune care desavarsesc fiecare creatie a sa. Pare ca insusi timpul dispare si raman doar ea si lutul, intr-o contopire perfecta, asa cum numai cu sufletul se poate crea si da viata pamantului.