Ileana Mavrodin

1 Cum s-a născut pasiunea pentru arhitectură?

Inițial m-am gândit la Politehnica, însă Arhitectura mi s-a părut că mi se potrivește mai bine, fiindcă lasă loc creativității. Iar în Timișoara, Facultatea de Arhitectură intră în structura Universității Politehnice, așa că am îmbinat cu succes ambele opțiuni.

2 Ce vă inspiră?

Există foarte mulți oameni, din ce în ce mai mulți, care se gândesc să se mute la țară, mai ales că mulți au fost nevoiți să lucreze de acasă. Sentimentul acela pe care îl ai atunci când faci parte din natură nu se întâlnește nicăieri, e unic. Aș putea spune că asistăm la un adevărat exod spre autentic, spre natural. Așadar, ca să vă răspund la întrebare, mă inspiră tot ce ține de natură, de latura naturală, firească.

3 Sunteți implicată într-o mulțime de proiecte. Dați-ne câteva detalii despre acestea.

Am câteva proiecte interesante la care lucrez cu mare drag, cum ar fi cel de la Sasca, unde am căsuța, unde mă regăsesc și care mă încarcă pozitiv de fiecare dată când ajung acolo. Și ar mai fi case la București, lângă Brașov, lângă Cluj, construite după același principiu al respectării rezonanței cu natura, cu materiale naturale, cât mai apropiate de starea lor inițială. Constat cu bucurie că oamenii își doresc din ce în ce mai mult o casa sănătoasă, la care să își aducă aportul ei înșiși.

4 Ați proiectat Castelul de lut din Valea Zânelor de la Porumbacu, Sibiu, care se bucură de admirația turiștilor veniți din toate colțurile țării. Vorbiți-ne cum a luat naștere acest proiect.

M-au contactat proprietarii care au plecat de la o idee, au fost inspirați de povestea unei case din America, ce a fost vizitată de o mulțime de oameni și de aici a pornit totul.

Au început să construiască, totul cu materiale naturale, iar în scurt timp au realizat că, din lipsa fondurilor nu mai pot finaliza construcția propriu-zisă. Norocul lor a fost că oamenii, fiind atrași de ineditul proiectului, au început să vină să admire construcția, iar cu ajutorul fondurilor rezultate din vânzarea biletelor pentru vizitare, s-a reluat construcția castelului. Pot spune că acest ansamblu este singura clădire care se autofinanțează și care are tot timpul anului vizitatori nu numai din Romania, ci și din alte părți ale lumii.

5 Spre ce fel de materiale vă orientați atunci când aveți în vedere proiectarea unei clădiri?

Mă orientez întotdeauna spre materiale naturale, locale. Este foarte important să lucrezi cu materiale din zona. Încerc să gândesc casa orientându-mă spre lut, piatră, lemn, nisip. Așa am ajuns la cob, un amestec de pământ lutos, nisip și paie, cu care mai construim casele.

Îmi place să spun că o casă din cob este o casă mângâiată, o sculptură în care se locuiește. Înainte, casele erau făcute cu multă dragoste. La construcția unei case se aduna tot satul, iar casa era gândită în anumite dimensiuni, avea particularitățile ei, în funcție de specificul zonei, de formele de relief de acolo, de tradițiile și obiceiurile comunității respective. De aici vine tot farmecul acestor case, pentru că erau vii, aveau viață.

6 În fiecare vară desfășurați proiectul Casa Verde de la Sasca, o activitate care se bucură de numeroși participanți. Este vorba de “atelierele de cobuit”. Spuneți-ne mai multe despre acest proiect.

Da, din căsuța pe care am construit-o la Sasca a luat naștere un proiect minunat. Am observat că tot mai multă lume participă, este interesată de materiale naturale, de case care respiră. Primii au fost, culmea, IT-iștii, care au simțit nevoia să facă și altceva în afara mediului electronic. Încetul cu încetul, au început să vină tot mai mulți oameni din diverse domenii, care sunt preocupați de această tehnică de construcție și care doresc să participe la ateliere, să afle detalii importante despre construcția unei case cu materiale naturale.

Tuturor celor care doresc să își construiască o casă, le spun să se implice, să zidească cu mâna lor, să își lase amprenta energetică acolo. Este o aventură și nu este pentru oricine. Trebuie să simți acest lucru, să îți dorești să realizezi aceasta. De obicei, materialele naturale, sunt mai costisitoare decât cele folosite în mod obișnuit la construcția caselor de astăzi.

7 Cum ia naștere un proiect, un concept de arhitectură? Cât de mult este creativitate și cât dorința beneficiarului?

De obicei, beneficiarii sunt oameni speciali, care vin și cu o temă de proiectare. Cineva, de exemplu, a dorit o casă cu tema: Copacul. Structura acestei case este puțin atipică, în sensul că livingul și bucătăria sunt la etaj, iar dormitoarele sunt la parter și se iese direct pe terasă, totul fiind dispus sub forma unei coroane de copac. Casa există, se numește Popasul Verde și se găsește în localitatea Sângeorz Băi.

8 Cât de dificil este să faci arhitectură de calitate în România? Care sunt obstacolele de care vă loviți și cum le depășiți?

Singurul obstacol la momentul actual îl constituie faptul că nu există normative pentru aceste materiale de construcții. Noi trebuie să construim aceste case cu o structură portantă de lemn, iar pereții de paie, groși de 60 cm, nu sunt considerați portanți și este nevoie de structură de lemn pentru susținere.

9 Sunt importante călătoriile documentare în munca unui arhitect?

Sigur că da, e bine să cunoști zona și să te informezi din ce erau construite casele, respectiv acoperișurile. Înainte totul era foarte bine gândit, în detaliu. De exemplu, în Banatul de câmpie avem frontoanele acelea dantelate, bogat ornamentate. Din păcate, în facultate nu se mai învață despre autentic, tendința este să se promoveze noul, uitând că, de fapt, forța unei națiuni rezultă din istoria ei, din trecut, cu tot ce este legat de tradițiile locale, sărbători specifice și obiceiuri autohtone.

10 Aveți un proiect de suflet?

Casa Verde de la Sasca este proiectul meu de suflet, însă la fiecare casă am lucrat cu drag, iar eu rezonez cu oamenii care doresc acest tip de case. Chiar cei care vin în tabăra de la Sasca găsesc o conexiune între ei, deoarece îi leagă un interes comun, construcția caselor din materiale naturale.

11 Care sunt lucrurile mărunte în care găsiți bucurie?

O mare bucurie este pentru mine faptul că pot urmări toate etapele unei plante, de la momentul înfloririi ei și pe tot parcursul trecerii de la un anotimp la altul. Acesta este marele câștig când stai în natură. Faptul că te trezești când răsare soarele și te conectezi cu natura îți oferă o imensă bucurie și totodată constituie o sursă inepuizabilă de inspirație.

12 Dacă ați putea alege din nou în ce direcție profesională să mergeți, v-ați orienta tot spre Arhitectură?

Cu siguranță, aș alege Restaurarea. Această ramură nu exista când eu am dat admitere la Facultatea de Arhitectură, deoarece la momentul acela cele mai multe clădiri vechi se dărâmau.

13 Câteva cuvinte care vă reprezintă și care vor deveni motto-ul Ileana Mavrodin.

Motto-ul căsuței de la Sasca este “Arhitectura mai umană, mai apropiată de natură”. Eu cred în apropierea arhitecturii de suflet, așa că aș reformula puțin fraza, transformând-o în ” Arhitectură pentru suflet”.

Am rămas uimită de drumul bulgărelui de lut abandonat în mâinile pricepute ale Ilenei Mavrodin, până la transformarea sa în artă. Dragostea și pasiunea cu care arhitecta modelează lutul sunt ingredientele-minune care desăvârșesc fiecare creație a sa. Pare că însuși timpul dispare și rămân doar ea și lutul, într-o contopire perfectă, așa cum numai cu sufletul se poate crea și da viață pământului.