„Mințile tinere și dorința lor de a contribui la evoluția societății pot fi cel mai mare pas spre o schimbare vizibilă și de care să ne putem bucura atât noi, cât și generațiile viitoare” sunt vorbele Iasminei Petcu, studentă la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar și voluntar activ în cadrul a numeroase proiecte și asociații, o tânără care poate reprezenta pentru noi toți un model de implicare pentru obținerea acestei schimbări de care ne vorbește.
de Elisa Pasăre
1.Care este lucrul care te face unică?
Caracterul meu pozitiv m-a ajutat mereu să mă fac remarcată. Cei care au avut ocazia să mă cunoască pot confirma faptul că eman o energie molipsitoare și o stare de bine care încarcă orice baterie. Acest lucru nu mă împiedică să am un simț organizatoric bun și nu denotă lipsă de maturitate, din contră, aduce un plus în activitățile în care mă implic. Orice lucru făcut din toată inima aduce o satisfacție înzecită odată cu finalizarea sa.
- Dacă ar trebui să alegi un cântec care să descrie felul în care îți trăiești viața, care ar fi acela?
Aș alege „Wild Heart” de la Daughtry.
- Numește un lucru pentru care ești recunoscătoare.
Familia a fost și va rămâne principalul pilon de sprijin, pe care nu l-am ales, dar care mi-a oferit totul înainte de prima bătaie de inimă. În brațele lor îmi găsesc alinarea și îndrumarea, și tot de la ei vin și criticile cele mai constructive. Sunt parte din mine și fiecare lacrimă pe care le-am adus-o fie ea de tristețe, fie de bucurie au șters-o în același mod și cu același gând de iubire. De aceea, le voi rămâne pe deplin recunoscătoare tot restul vieții!
- Ce ai dori să faci dacă ai avea mai mult timp?
Dacă timpul s-ar opri brusc și aș putea face orice, aș prefera să călătoresc mai mult. Să descopăr oamenii și cultura din care fac parte, chiar la ei acasă. De la tradițiile și mâncărurile tradiționale, până la poveștile care îi leagă de locurile natale. Aș fi ca un izvor de atenție și aș descoperi adevărata esență a locurilor, transmisă chiar de localnici. Aș pune piciorul acolo de unde se trage fiecare poveste și m-aș simți personaj din romanele a căror sfârșit nu vrei să-l afli doar de dragul de a mai citi măcar un capitol.
- Care este o calitate pe care o admiri la alți oameni?
Mereu am fost înconjurată de oameni minunați, pe care i-am ales, așa cum îmi place să cred, după sufletul meu. Fiecare om cu care am avut ocazia să împărtășesc experiențe a contribuit la formarea mea, iar pentru acest lucru, nu pot decât să le fiu recunoscătoare. Am văzut în toți părțile bune, omul e făcut doar din bine, și nimeni nu alege să fie altfel, doar că binele diferă. Dacă cei din jurul meu și-ar face o caracterizare și-ar da seama cu ușurință că lucrurile pe care le au în comun sunt bunătatea și determinarea de a persevera. Admir aceste calități ce se află în fiecare dintre noi, tot ce trebuie să facem este să le dăm libertatea de a ieși la iveală.
- Cum arată succesul pentru tine?
Succesul, pentru mine, se măsoară în fericire. La sfârșitul zilei pun în balanță ce am făcut în 24 de ore și de cele mai multe ori realizez cât de fericită am fost într-o zi care mi s-a părut foarte dificilă. Spre exemplu, am aproape zilnic 8 ore de somn ce mă fac fericită. Dimineața îmi fac rutina și tare bine e să ai apă caldă și-o oglindă în care să te aranjezi să zicem 30 de minute tot acest proces. Micul dejun e prima masă și dacă vine și cu o cafea pot să mă declar fericită încă 30 de minute. Aprind laptopul și mă bucur că cineva s-a gândit să plătească curentul și internetul ca eu să particip la cursurile online 4-6 ore pe zi, în care mă bucur că am acces la educație. Prânzul poate n-a fost pe gustul meu, dar cum să nu fiu fericită când cineva și-a pus toată dragostea pentru a hrăni familia. Dacă ziua nu e prea aglomerată o oră sau două afară sunt bine venite, și uite nici nu-i gata ziua și pot spune că am avut o zi de succes.
- Cum îți găsești motivația de a învăța lucruri noi?
Monotonia nu a fost niciodată unul din lucrurile care să mă atragă. O zi care arată ca cea de ieri este o zi în care nu m-am dezvoltat. Pentru început ca să mă deconectez de orice, las telefonul cât se poate de departe, pentru că poate fi sursa cea mai mare de distragere. Încerc zilnic să mă automotivez să fac lucruri noi și să ies pe cât de mult posibil din zona mea de confort. Uneori cu cât am mai multe lucruri de făcut într-o zi, realizez că dispun de mai mult timp.
- Ce anume te-a marcat în mod pozitiv de-a lungul școlii?
Mereu mi-a plăcut să călătoresc, iar spre încântarea mea Liceul Teoretic „Coriolan Brediceanu” mi-a oferit această oportunitate în cadrul proiectelor Erasmus+. În clasa a IX-a am participat în proiectul ESCAPE (Enhanced Skills Competence and Practice for the Economy) în orașul Tabor din Cehia, iar în clasa a XI-a în proiectul School 21, Digitally and Socially Yours atât în România, cât și în Papa, Ungaria. Ca participant am ajuns să cunosc nu doar oameni noi și cultura din care fac parte, ci proprii mei profesorii din liceu. Am realizat ce oameni deosebiți ne sunt alături zilnic și cât de multe valori am putea prelua doar luând ca exemplu experiențele lor de viață.
- Ce părere ai de voluntariatul făcut în timpul liceului?
Liceul a fost perioada în care m-am axat cel mai mult pe această latură, a voluntariatului. Să lucrez în echipă mi-a plăcut de când eram mică și am fost foarte încântată să pot face asta în folosul comunității. În timpul liceului am participat la numeroase campanii de colectare a deșeurilor din cadrul Let s Do It, Romania!, în orașul natal. De asemenea, sunt parte a asociației AlternativEd, în care am participat la numeroase proiecte alături de copiii din mediul rural și urban. De la școlile de vară, la proiecte precum „Nonformalul vine la sat” și „Seri cu gust de poveste”, am început să realizez nevoia de implicare în educație a tinerilor. Mințile tinere și dorința lor de a contribui la evoluția societății pot fi cel mai mare pas spre o schimbare vizibilă și de care să ne putem bucura atât noi, cât și generațiile viitoare. Din acest motiv în prezent urmez Facultatea de Sociologie și Psihologie, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar.
- Ce sfaturi ai avea pentru cei care vor să calce pe urmele tale?
Drumul meu a fost unul bătătorit de pașii familiei, însă când am ales să pășesc pe calea mea am știut că este cea mai bună alegere. Cu toate acestea le doresc tuturor să meargă lin pe orice drum fie el plin de flori sau noroios și să nu se ferească de pașii greoi din locurile pe unde n-a mai trecut nimeni. Fie ca orice călătorie, pe care o fac eu și cei ce citesc aceste rânduri, să ne ridice din cele mai joase râpe spre culmile de pe care lumea se vede cel mai frumos!
