Gilda Popescu, Spania

Ce v-a determinat să alegeți să locuiți în Tenerife?

Să locuiesc pe o insulă exotică a fost visul meu dintotdeauna, dar bineînțeles, era ceva intangibil acum treizeci și ceva de ani, când a început să se contureze acest vis, odată cu primele cărți citite, era o fată Morgana. Să pleci dintr-un oraș în altul sau să mergi la mare, ori în capitală, era la vremea aia o adevărată aventură. După mulți ani a părut oarecum mai aproape de realitate, nu foarte, dar cât de cât, în momentul când am auzit despre o familie, un cuplu care plecase, imediat după căsătorie, într-o astfel de insulă și au locuit acolo aproape un an… Woaw, părea ceva care putea fi subiectul unui film!

După alți ani, timp în care am lucrat ca angajat, mi-am dat seama că din această poziție nu o să am prea multe visuri îndeplinite și am început să caut o soluție să ies din această capcană în care îți vinzi timpul pentru bani, pentru că am realizat că timpul vândut este, de fapt, viața mea. Am început, încetul cu încetul, să mă îndrept către statutul de proprietar de afacere și mi-am dat seama, acum aproximativ 15 ani, că online-ul va face diferența, așa că mi-am deschis un magazin online cu bijuterii cu perle naturale. Am realizat că este singura modalitate prin care pot fi cu adevărat liberă, liberă financiar și fără sa fiu legată de un loc. Bineînțeles că atunci nu părea că “am pariat pe calul câștigător”, așa ca o lunga perioada, majoritatea cunoscuților așteptau sa-mi vina mintea la cap si sa realizez ca “asta nu funcționează in România, poate in alte tari unde oamenii au bani, dar nu la noi”. Cam tot pe atunci am început sa urmăresc online un cuplu de romani mutați undeva in Brazilia, intr-un sat ecologic, pe malul oceanului, care trăiau intr-o casă la marginea junglei. Și cumva am început sa-mi hrănesc din nou visul aproape pierdut, parca totul părea ceva-ceva mai realizabil.

Incredibil a fost ca actualul meu soț, pe care l-am întâlnit acum 9 ani, a avut aceeași viziune despre viață ca si mine, astfel ca am început sa lucram împreuna si sa privim amândoi in aceeași direcție: am hotărât sa ne mutam in Tenerife, insula primăverii eterne, o insula cu adevărat magica, fără iarna, fără veri dogoritoare sau toamne ploioase, cu temperaturi intre 22 si 28 de grade, cu zeci de kilometri de plaje cu nisip negru (pentru ca este un arhipelag vulcanic) si cu atâtea locuri de explorat, ca nu-ti ajunge o viață, deși insula este de mărimea unui județ de-al nostru.

Este ieșit din comun că aici sunt mai multe microclimate, astfel încât, dacă în orașul în care locuim noi, El Medano, bate vântul mai tot timpul, fiind un loc preferat de surferi, la 20 de minute este o vreme perfectă pentru plajă și baie tot timpul anului, iar dacă urci către Teide, cel mai înalt vârf al Spaniei, un vulcan încă activ, vei găsi în februarie migdalii înfloriți, întinși pe o rută de câțiva kilometri la baza muntelui, vizitată de mii de turiști, asta în timp ce sus, pe conul vulcanului, este uneori zăpadă. Dacă faci un tur de insulă, poți trece într-o zi prin cele patru anotimpuri.

Tot aici este un sat aflat între vârfuri de munte, greu accesibil chiar și cu mașina pe drumurile moderne, ales tocmai din acest motiv de pirați, acum sute de ani, ca loc ideal pentru dosit prada, numit Masca, o minune a naturii, încă locuit de aproximativ 90 de locuitori, suspendat între stânci, înconjurat de cei mai frumoși palmieri din lume.

În nord este o cu totul altă climă, vegetație luxuriantă, nu deșertica, așa ca în sud, iar unul dintre cele mai impresionante puncte este rezervația Anaga, desemnată Rezervație Naturală a Biosferei de către UNESCO, una dintre ultimele păduri de dafin din lume, care datează din terțiar. Aici s-au filmat multe filme, cadrul fiind unul magic, printre care și celebrul serial The Witcher. Dar mai sunt atâtea și atâtea alte lucruri de văzut și de trăit aici… de la parfumul florilor de portocal amestecat cu al florilor de avocado in satele de munte, unde sunt livezi, până la sunetul valurilor sau culoarea unui răsărit din ocean…

Ce vă place să faceţi în timpul liber?

Faptul că nu avem un program fix de lucru, iar Giulia, fiica noastră de 14 ani, face homeschooling din clasa a doua, ne permite să plecăm în mici excursii odată la câteva zile, când simțim nevoia de relaxare, pe insula sau pe celelalte insule din arhipelag. Fiecare insulă este diferită si are un specific, fiecare are frumusețea ei, dar pentru noi, Tenerife este perfectă.

Odată la câteva luni vizităm și o altă țară sau alt oraș de pe continent. Dar mai avem foarte multe hobby-uri: pictăm, gătim, grădinărim, modelam lut, croitorim 🙂

În ce condiții v-ați reîntoarce să locuiți în România?

Petrecem în România câteva luni pe an, primăvara si toamna, când este o vreme mai bună, clima fiind principalul motiv pentru care ne-am mutat, de aceea n-aș putea să răspund la aceasta întrebare, pentru că nu simt că am plecat de tot din România, dar nici că mai aparțin ei. Sincer, nici nu avem vreun sentiment de apartenență față de vreo țară, ne simțim copii ai Pământului și credem că granițele si apartenența la naționalități diferite au dus doar la conflicte de-a lungul timpului. Peste ani, zeci, sute sau mii de ani nu mai contează ce denumire avea țara care a existat între acele granițe trasate pe o hârtie, ce limba se vorbea, ce naționalitate, însa pământul este plin de câmpuri de batali pentru “păstrarea integrități naționale”.

Calitatea vieții e alta în străinătate față de România?

Cu siguranța unul dintre motivele pentru care am ales Spania este sistemul de sănătate aflat în top la nivel mondial. Eu cred că este important să fii atent la acest aspect atunci când alegi țara în care locuiești. Ca să vă faceți o părere, aici este cel mai mare număr de posesori de card de donator din lume, raportat la numărul de locuitori, se fac în medie 11 transplante de organe pe zi, de exemplu, pentru un transplant de inima se așteaptă doar 2 luni, iar ca fapt divers, în Spania se face transplant de intestin, un lucru extrem de rar pentru alte țări. Au campanii foarte bine puse la punct. Ce m-a șocat în pandemie, a fost ca am văzut coada la spital, iar eu m-am panicat că erau cazuri de covid, însa era coada la donat de sânge.

Nu are rost să vă spun de serviciile din sănătate… De curând am fost la un control de rutină, era prima data când urma să merg într-un spital din altă țară, fără să cunosc limba, fără să știu ce mă așteaptă. Totul a mers lin, simplu, pentru că există proceduri extrem de bine stabilite: mi-am făcut programarea online, mi-am putut alege medicul, ziua și ora care îmi picau mie bine, am primit mail de confirmare cu adresa spitalului și cu toate detaliile, am primit reminder cu 30 de minute înainte prin SMS cu codul de pacient alocat pentru acea consultație, doamna de la recepție cânta în surdina cand am ajuns, toata lumea era vesela, se vorbea si in engleza, franceza, germana, nu doar in spaniolă, se afișa pe un ecran mare din sala de așteptare când puteam să intrăm, nu țipa nimeni pe holuri, nu se bulucea nimeni, nu se stătea cu orele, ciorchine, la ușa cabinetelor, am primit imediat un translator care să mă însoțească în cabinet, doctorul a dat mâna cu mine și s-a prezentat, niciodată, niciun medic în România nu a dat mâna cu mine și nici nu s-a prezentat, la plecare de asemenea, s-a ridicat și a dat mâna cu mine, absolut totul a decurs lin și fără absolut niciun stres, deși mă aflam intr-o situație inedită.

Apoi drumurile, vechea noastră problemă… Aici există o autostradă din S până în N, iar restul insulei este împânzita de drumuri fără cusur, inclusiv prin munți și locuri greu accesibile, astfel încăt poți să vizitezi fiecare centimetru, de la nivelul oceanului până la baza vulcanului Teide.

Prin ce diferă societatea de acolo față de cea din România?

Lumea este calmă, nu se strigă, nu se claxonează, nu se împing, nu se grăbește nimeni fără sens, nu se agită la rând la supermarket, funcționarii cu care intri în contact sunt calmi, binevoitori, veseli, sunt respectați copiii, animalele, femeile chiar au drepturi și în caz de violență domestică se intervine instant, protecția socială este la un cu totul alt nivel. Da, au și ei problemele lor, nu există societate perfectă, dar una peste alta este un mare grad de civilizație.

Dacă ar fi să dați timpul înapoi, ați proceda la fel în legătură cu a vă stabili în străinătate?

Dacă aș da timpul înapoi aș pleca mai din timp, cu siguranța. Nu știu de ce avem o teamă de a ne rupe, de a încerca ceva nou, este o caracteristică pe care nu o vad la alte neamuri: sunt mulți tineri care vin aici doar cu un rucsac în spate și se angajează sezonier sau sunt nomazi digitali și aleg să lucreze din diferite parți ale lumii, fără prea mult tam-tam, dar sunt și mulți seniori care vin să locuiască aici peste iarnă sau pur și simplu și-au vândut tot și s-au mutat, lucru aproape de neînchipuit pentru un pensionar român. Cu toții își fac noi prieteni, se bucură de viața, trăiesc noi experiențe.

Cum vedeți România peste 5, 10 sau peste 15 ani?

Îmi este greu s-o văd cumva. Este o țară coruptă până în măduva oaselor, împănzită de o rețea de interpuși politic, pe care-i găsești în absolut toate instituțiile statului, dispuși să voteze în continuare pe cei care-i susțin în posturile alea bine plătite, este o țară bolnavă și pe ducă. O mână de oameni buni încearcă în zadar s-o mai resusciteze, dar, oricât de optimista aș fi, este o țară compromisă, este deja de în ghearele unor politicieni care nu au absolut niciun interes ca ea să se facă bine. Justiția este compromisă, sistemul de învățământ este o gluma proastă, învechit, stufos și fără să aibă ca prioritate și finalitate educarea copilului, iar sistemul sanitar este o plagă. Tot timpul spun că dacă ai rezistat acolo, nu ai cum sa nu reușești oriunde in lume :))).

Dacă ați avea o baghetă magică, de unde ați porni schimbarea în România?

Aș desființa clasa politică actuală, pentru că de acolo pornește totul, dar este, evident, imposibil. Marea masă de votanți nu are interesul schimbării.

 Ce are România și nu ați găsit în țara în care locuiți?

Ceapa și usturoi verde, dar de curând am găsit și asta, așa că n-ar fi nimic altceva :))

 Ce sistem de valori considerați că sunt necesare tinerilor din România?

Mă uit la copiii de vârsta fiica-mii și îmi dau seama că sunt incredibili, foarte adaptabili, pragmatici, preocupați de mediu, atenți cu animalele, toleranți, deschiși. Au marele avantaj ca accesul la informație este acum instant, așa că au de unde să învețe, pot comunica rapid, oriunde în lume. Iar ei sunt încă în formare, acum își căuta valorile. La principii, însa, ar trebui să lucreze generația mea, cea care crește acești copii, noi suntem generația la care ei se uită, care ii formează, noi avem puterea de a vota, de a schimba ceva, de a crea un viitor pentru ei, de a-i proteja, de a le oferii stabilitate, de a le fi modele și tocmai aici văd un mare vid de valori, conspiraționism, misticism, intoleranță, extremism. Mă irită la culme când aud “Vai, asta e generația care ne va plăti nouă pensiile?” Nu, voi vă plătiți pensiile, așa funcționează, ei sunt generația pe care voi ați crescut-o!

Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?

Da, evident, faptul că părinții mei mi-au oferit stabilitate în viața, mi-a dat șansa să pot sa îmi urmez visele, să îmi urmez calea. Faptul că șotul meu este o persoana incredibilă, un partener de afaceri extrem de abil și cu o viziune nemaipomenită, m-a ajutat să-mi trăiesc visele și să am o viața plină de bucurie și experiențe extraordinare. Faptul ca Giulia este un copil atât de bun, amuzant, adaptabil, face ca viața noastră împreuna să fie și mai împlinita.

Care este deviza după care vă ghidați în viață?

Fă astăzi ceea ce alții nu vor să facă, ca să poți avea mâine ceea ce alții nu pot avea.