„In viată vei intâlni si flori si spini….culege florile incet si cu răbdare să nu te rănesti si zâmbeste…Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult…El imbogăteste pe cel care-l primeste, fără a-l sărăci pe cel ce-l dăruieste..”
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Cred cu tărie că, inainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este in primul rând un om cu suflet frumos…Si tot la fel cred si despre ceea ce fac eu la catedră….Inainte de a-i invata pe elevi gramatica, matematica, istorie , geografie sau altele , mie imi place să spun că ii invăt pe copii SĂ FIE OAMENI…Cred cu putere că la vârsta aceasta (ciclul primar) este momentul cel mai prielnic de a le dezvolta copiilor competențe care le vor servi pentru toată viața – să fie determinați, să nu renunte la planurile lor, indiferent cât de greu este, să își cunoască și să își gestioneze emoțiile, să nu fie violenți, să înțeleagă diferențele dintre oameni și opinii, să știe să colaboreze și să aibă încredere în ei. Imi doresc ca toti să vină cu drag la școală.
Si, cred cu tărie că, Nu poți ajunge la mintea unui copil, dacă nu ajungi mai întâi la inima lui..
Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți cee ace sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?
Imi amintesc cu drag de anii copilăriei mele , chiar de clasele primare, când imi plăcea , incă de pe atunci, să ii ajut pe colegii mei si de multe ori intram in rolul de invătătoare si le explicam ceea ce nu inteleseseră. Când am ajuns in clasa a VIII a si a trebuit să mă hotărăsc spre ce mă indrept mi-a fost un pic greu, deoarece visul meu era să fiu la catedră, dar părintii mei, oameni simpli, nu credeau că o să fac fată examenului de intrare la Liceul Pedagogic, pe vremea aceea cel mai bun liceu din tară, unde se intra foarte greu , având 7 examene eliminatorii ( română, matematică, muzică, desen, dictie, caligrafie si sport ) …Insă dorinta mea de a lucra cu copiii a fost mai presus de frica părintilor mei , am riscat si am mers la examen, unde am fost 5 candidati pe un loc, si ,spre mare mea bucurie si a familiei mele, am reusit si am devenit eleva Liceului Pedagogic din Bucuresti… Au fost patru ani de liceu cât 4 ani de facultate, deoarece in anii aceia chiar se făcea carte .Toti profesorii ne presau să invătăm, deoarece spuneau: „ Când o să fiti invătatoare trebuie să stiti gramatica…Când o sa fiti invătătoare trebuie să stiti matematica, geografie…istorie…muzica..sport..etc ” , astfel că presiunea era foarte mare la fiecare oră…Imi amintesc că, timp de 4 ani cât am fost eleva liceului pedagogic, nu mi-au trecut bătăturile din palme , deoarece aproape zilnic mergem cu multe materiale didactice pentru orele practice , de la un capăt al Bucurestiului unde locuiam , la celălalt capăt, unde era liceul..Plecam de acasă la ora 6.30 ca să fiu la scoală inainte de 8, si schimbam 3 mijloace de transport… A fost greu , dar, apoi, când am inceput să lucrez, mi-am dat seama că tot ceea ce am invătat in cadrul liceului pedagogic m-a ajutat foarte mult…
Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?
Prima mea generatie de elevi a fost formata din 43 de copii de clasa I, care erau doar cu 10 ani mai mici decat mine.. Insă, tot cu drag, imi amintesc de ei si de părintii lor , care incă de la inceput m-au respectat si m-au ajutat când le-am cerut să fie alături de mine. Din păcate acest respect al părintilor fată de cadru didactic a inceput să dispară pe măsură ce anii au trecut , iar astăzi acest respect nu prea mai există, multi părinti creându-ne probleme nejustificat…Sunt insă si relatii frumoase cu multi dintre ei , cu cei care realizează ce fac profesorii pentru copiii lor, si sunt alături de acestia, iar datorită lor avem puterea de a merge mai departe.
Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?
Cea mai mare provocare din cariera mea a fost chiar acest lucru..să ii fac pe părinti să inteleagă cine sunt eu, ce vreau eu să fac cu copiii lor si, să le schimb mentalitătile despre educatie…De aceea, am inventat si desfăsor un proiect foarte important pentru mine, care se numeste „Implicarea activă a părintilor in viata scolii” prin care incerc să ii aduc cât mai aproape de mine, de scoală si de copiii lor când facem activitati scolare si extrascolare.
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională și/ sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?
Momente când m-am simtit implinită , apreciată si iubită au fost multe de-a lungul vietii mele profesionale, dar cel mai recent este momentul când am incheiat cei 5 ani de studiu cu seria de elevi 2017-2022, atunci când copiii si părintii clasei mele au creat un moment special dedicat mie…A fost un moment care imi va rămane in suflet pentru toată viata si care mi-a dat putere să merg mai departe si incredere incă o dată că ceea ce fac este bine ..
Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?
Această putere si dragoste fată de meseria mea am dobândit-o incă din liceu de la profesorul meu preferat, profesorul meu model , domnul profesor de muzica Jean Lupu, un profesor si un om minunat, care m-a invătat să fac cu toata responsabilitatea si iubirea mea ceea ce fac pentru copii.
Dacă nu aţi fi fost profesor, aţi fi fost…
Dacă nu as fi fost profesor , as fi vrut să fiu artist , să urc pe marile scene ale lumii, să ii fac pe oameni fericiti ascultându-mă..să le aduc pe buze un zâmbet atunci când mă ascultă..
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
In timpul liber imi place să mă gândesc ce să mai fac cu elevii mei, ce proiecte să le mai aduc , ce invitati, ce activităti „altfel ” , dar imi mai place si să mă plimb , să cunosc multe locuri si multe persoane, de la care să invăt lucruri noi..
Principala dumneavoastră trăsătură de caracter este…
Principala mea trăsătură de caracter cred că este ambitia…Atunci când imi propun ceva vreau să duc la bun sfârsit, indiferent de barierele care imi ies in cale.
Principalul dumneavoastră defect este…
Principalul defect cred că este acela că sunt de multe ori perfectionistă in multe proiecte si poate că pe unii ii oboseste acest lucru..
Trei lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră ar fi…
Trei lucruri mai putin stiute despre mine e cam greu să le spun deoarece eu sunt ca o carte deschisă…insa as putea spune că nu multa lume stie despre mine că sunt o fire foarte romantică, sinceră si care pune la suflet tot ceea ce spun oamenii despre mine..
Pe lângă activitatea didactică, sunteți implicată și în multe activități de voluntariat.
Pe lânga activitatea de la catedră fac si activităti de voluntariat , organizând zile de strângere de ajutorare a copiilor si bătrânilor neajutorati, imi place să fac multe lucruri pentru elevii si părintii elevilor mei, să desfăsor proiecte care au ca rezultat premii pentru comunitatea scolii mele…Imi place să văd lumina din ochii celor cărora le dăruiesc , bucuria din sufetul lor imi umple si mie sufletul de bucurie.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Aceasta este si deviza după care mă ghidez in viată „Dăruieste si vei primi”..
De aceea, pe pagina mea de facebook , care este publică din acest motiv postez din activitătile mele , tocmai pentru a dărui idei si celorlalti colegi…