George Ștefan Năzăreanu

2. Cum sădești în copii mentalitatea exploratorului?

În primul rând vreau să menționez faptul că mentalitatea exploratorului nu ține doar de studierea naturii, ci se aplică explorării oricărei discipline. În urma a sute de interviuri cu cei mai mari exploratori ai Planetei, cât și în urma unor cercerări riguroase de câtiva ani de zile, departamentul de educație a societății National Geographic a conceput o serie de atitudini (curiozitate, responsabilitate, împuternicire), aptitudini (observare, comunicare, colaborare, rezolvarea problemelor) și cunoștințe (planeta în schimbare, călătoria umană, locuri și animale sălbatice) bazate pe modul de gândire al unui explorator, care pot fi dezvoltate de copii (în raport cu vârsta lor) atunci când se află în procesul de investigare, indiferent de subiect sau disciplină.

Lecțiile, fie proiectele, trebuie planificate în avans pentru a stabili clar câte dintre atitudinile, aptitudinile și cunoștințele de mai sus pot fi dezvoltate de copii în funcție de temă și abordare. Când îți planifici activitatea trebuie să iei în calcul: cui i se adresează, obiectivele, materialele disponibile, mod de lucru, potențiale schimbări, cum scoți în evidență munca copiilor, moduri de evaluare a copiilor și reflecție personală asupra activității (realizări, ce a fost wow, ce poate fi îmbunătățit, dacă poate exista o continuare, ce alte abordări poți încerca având in vedere respectiva experiență, concluzii proprii și planuri de viitor etc.)

Eu încep prin stimularea curiozității, implicit trezirea interesului – pe care îl consider punctul de pornire al învățării. Toate celelalte obiective pot decurge organic în timpul activitățiilor, conform planificării. Fiecare profesor are propriul stil de a facilita copiilor cadrul de învățare… doar un singur aspect ce doresc să scot în evidență, anume necesitatea diversității în actul și procesul educațional. O singură abordare nu o să aducă mereu aceleași rezultate. Expuneți copiii la activități ce presupun situații reale de viață, experiențe autentice și trăiri proprii. Copiii învață ceea ce trăiesc. Fiți mai spontani și deschisi la nou. La propriu încercați lucruri noi, proiecte în parteneriat cu ONG-uri sau diverși specialiști, mixați orele de clasă cu ieșiri în natură, vizite la fabrici, ferme, ori platforme interactive sau schimburi de experiență cu alte școli din lume, prin conrespondență sau sesiuni live.

3. Lucrezi într-o grădiniță, însă ca formare și background de lucru vii dintr-un alt domeniu. Cu ce te ocupai înainte de a lucra în educație?

Ca formare inițială sunt biolog și fotograf, iar ulterior ecolog, grafician, olar, web designer si developer. Am lucrat 10 ani la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, unde de-a lungul timpului am fost implicat în mai multe aspecte din cadrul instituției, precum inventarierea și conservarea bunurilor culturale și a pieselor de patrimoniu național, deplasări pe teren în diferite părți ale țării în vederea stabilirii și raportării sănătății biodiversității, reorganizarea expoziției permanente, organizarea de zeci de expoziții temporare tematice și susținerea a numeroase conferințe, ateliere, cursuri și școli de vară tematice – în vederea familiarizării publicului cu diferite specii de animale și importanța conservării biodiversității. De asemenea, am participat la congrese științifice internaționale cu lucrări de specialitate, iar ca și colaborări notabile în postura de grafician menționez Muséum national d’Histoire naturelle din Paris, Institutul Cultural Român din New York, Biblioteca Română din Freiburg, Muzeul Național al Țăranului Român, Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, Softwin și Postcardsmarket.

4. De ce schimbarea de carieră și de ce ai ales profesia de cadru didactic?

La scurt timp după nașterea băiatului meu am devenit din ce în ce mai interesat de domeniul educației. Mentalitatea mea s-a schimbat radical odată cu apariția lui Noar în viața mea și odată ce mi-a fost trezit interesul, am început să mă documentez și să studiez cont propriu ce presup diferite abordări de creștere a copilului, implicit ce presupun pedagogiile alternative. Am rezonat foarte mult cu cele citite, mi se pareau lucruri firești, cum aș fi procedat și eu în mod natural. Mi-am dat seama că îmi doresc o schimbare de carieră, deoarece mă regăseam foarte mult în ceea ce citeam despre pedagogiile alternative și cum dintotdeauna mi-a plăcut să-mi împărtășesc cunoștințele despre natură, mi s-a părut o provocare distractivă să îmbin utilul cu plăcutul. Am fost extrem de entuziast să devin brusc cadru didactic, să ofer copiilor suport, răspunsuri cât și întrebări, să-i pun pe gânduri și să le deschid ochii și drumul către cunoaștere, prin înțelegerea reală a naturii.

5. După schimbarea carierei ai urmat vreun program de specializare sau ai participat la cursuri de dezvoltare continuă în ceea ce privește pedagogia?

Sunt absolvent al masterului interdisciplinar Pedagogii Alternative și Arta Teatrală în educație al Facultății de Psihologie și Științele Educației – Universitatea din București, unde am întâlnit profesori deosebiți ce au folosit variate abordări de predare, instrumente și jocuri interactive, bazate pe foarte multă practică, ceea ce a contat enorm și au demonstrat că prin captarea atenției, nu doar la nivelul copiilor se poate învăța cu plăcere, ca prin joacă, ci la orice nivel de învățământ. De asemenea, nu pot trece mai departe fără a menționa colegii de master (majoritatea profesori cu ani buni de activitate), oameni deschiși către nou, de la care am învățat multe lucruri în cei doi ani de zile petrecuți împreună.

Alte câteva programe de formare continuă pe care le-am urmat și pe care le recomand cu cea mai mare seriozitate sunt „Mentalități Deschise în Educație” by SuperTeach, „The Wonder League” by Fairy Dust Teaching, U.S. și „Children’s Mental Health Fundamentals” Institute of Child Psychology, Canada.

6. Cu ce pedagogie alternativă rezonezi cel mai bine și de ce?

Sunt mai multe pedagogii alternative cu care rezonez, precum Reggio Emilia, Nature Pedagogy, Anji Play, Step by Step, Montessori, Waldorf, Scout Pedagogy, Forest Pedagogy… ce să mai… o grămadă, însă cel mai bine rezonez cu Freinet Pedagogy. Pe Célestin Freinet l-am descoperit la master, la cursurile doamnei Lect. univ. dr. Anca Petrescu. Cum aflam mai multe despre munca lui cu atât mă regăseam mai mult în pedagogia pe care a dezvoltat-o. Parcă reciteam și redescopeream propria copilărie.

Pedagogia Freinet este bazată pe expresivitate, dialog și cercetare. Expunerea copiilor la situații reale de viață face parte din rutina zilnică, aceștia învățând prin de anchete documentare realizate prin explorarea naturii, colectarea de materiale și studierea acestora în laborator, pedagogia integrând întotdeauna cele mai moderne instrumente de informare și comunicare ale vremii, cu ajutorul cărora se dezvoltă proiecte individuale și colective. Este o şcoală modernă care pregăteşte copiii de azi să trăiască în lumea de mâine şi este fondată pe valori universale: responsabilitate, autonomie, cooperare, întrajutorare. Este centrată pe copil, jocul și munca copiilor fiind foarte bine pusă în valoare, luând în considerare cele trei componente ale personalităţii sale: unicitate, diversitate, globalitate. Tatonarea experimentală și exprimarea liberă sunt elemente fundamentale ale acestei pepedagogii, iar prin esența ei responsabilizează şi învaţă copiii respectul faţă de sine, de natură și de ceilalţi. De aici decurg cele patru principii ale alternativei pedagogice Freinet: pedagogie centrată pe copil, pedagogie a muncii motivate, pedagogie personalizată (metoda naturală) și pedagogie a comunicării şi a cooperării.

Concluziile exegeților pedagogiei Freinet, la nivel internațional scot în evidență faptul că aceasta nu prezintă nici un semn de uzură morală de-a lungul timpului. Pedagogia Freinet se transformă odată cu evoluțiile sociale, ideologice și confirmă faptul că aceasta este permenant actuală, deoarece principiile și valorile acesteia sunt flexibile și se adaptează organic la prezent, oferind posibilitatea integrării noilor tehnologii ale momentului, indiferent de timp și spațiu.

7. Cum era copilul George? Ne poți descriere copilăria ta?

Eram un copil liniștit, dar curios. Eram atent la ceea ce se întâmplă în jur, iar când mergeam în locuri noi mai întâi eram observator pentru a înțelege „tot ceea ce se întâmplă”, apoi mă apucam de cotrobăit, de studiat și de pus întrebări. Fiindcă mama lucra la Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, mergeam foarte des cu colegii ei în expediții științifice. Pe drum, „seara la foc”, cât și în timp ce cartau și colectau diferite tipuri de probe din peșteri, le puneam cercetătorilor (geologi, geografi, entomologi, botaniști, zoologi, chimiști, paleontologi etc.) o sumedenie de întrebări și nu prea scăpau de mine fără răspuns. Am avut un mare noroc să-mi facă toți pe plac și să îmi explice dedesubturile profesiilor lor pe un limbaj pe care să îl și înțeleg. Primul meu contact cu o peșteră a fost la vârsta de 5 ani, iar impactul m-a marcat pe viață. Am fost fascinat de minunățiile ascunse ale pământului…. stalactite, stalagmite și diferite alte formațiuni speologice. Această experiență a dat naștere pasiunii mele pentru natură și a dorinței de a o studia toată viața.

 8. Experiențele anterioare te-au ajutat să fi un profesor bun?

100%. Nu aș fi fost niciodată profesorul de astăzi fără experiențele anterioare. Fiecare experiență, fie repetitivă, similară sau diferită față de celelalte, reprezintă o cărămidă în plus la formarea, consolidarea și evoluția omului. Practic, acestea ne călăuzesc prin viață, cunoștințele cumulate fiind primele elemente la care apelăm în situații noi, așadar îndemn pe toată lumea să experimenteze cât mai mult, să descopere lucruri noi și să încerce activități noi – oricând vă puteți recrea și să vă rescrieți povestea.

9. Când ai simțit ca ai vocație pentru aceasta profesie?

Chiar în primele luni în domeniul învățământului, când am fost co-teacher la clasa pregătitoare, în cadrul școlii Explore 100 (Reggio Emilia inspired) și profesor al unui opțional despre natură, atât în cadrul ciclului primar, cât și în cel preșcolar al instituției. Prin contactul zilnic (sau săptămânal după caz) cu aceeași copii, am putut să înțeleg mult mai clar care sunt interesele lor, stadiul și evoluția lor, limitele și dorințele lor – experiențe total diferite față de cursurile și atelierele susținute în cadrul Muzeului Antipa, predominand cu copii diferiți la fiecare eveniment. În Reggio Emillia, pornind de la interesele copiilor am dezvoltat împreună cu aceștia proiecte pe termen lung, lucru ce a condus la crearea unor relații de apropiere și creșterea satisfacției și a stării de bine atât a copiilor, cât și a mea. La moment eu pur și simplu mă centram pe nevoile copiilor, dar uitându-mă în spate aceea este perioada când am simțit că am vocație. De asemenea, au contat foarte mult suportul colegilor cu care am lucrat și traningurile de grup oferite de managerul instituției, Andrada Militaru, care în fiecare miercuri punea la dispoziția personalului sesiuni de dezvoltare personală și profesională, ce se desfășurau sub diferite forme – prezentări ale specialiștilor din U.S. și din Italia, jocuri, lucru de echipă ș.a.m.d. – care m-au ajutat enorm în inițierea mea în domeniului învățământului.

 10. Ce înseamnă pentru tine sa fi un profesor devotat?

A fi profesor dovatat pentru mine înseamnă ca această profesie să fie la propriu parte din viața ta. Pornind din timpul orelor de la a fi real prezent, a observa și a asculta copiii (pentru a le înțelege nevoile și interesele), a le oferi suport și a le fi alături în propria dezvoltare, până la a te gândi în drum spre casă și în timpul liber ce poți îmbunătății la clasă, ori ce proiecte să dezvolți în funcție de interesele copiilor. A fi profesor devotat înseamnă a fi curios, a fi spontan și deschis la nou, a fi autodidact, a fi continuu interesat de propria evoluție cât și a celor mici, a le oferi experiențe autentice și a îi face să simtă cu adevărat că vocile lor sunt auzite și că părerea lor contează.

Dacă deseori te apuci să selectezi și să depozitezi diferite materiale precum un hârciog… de prin casă, de la țară, din natură ori de pe la prieteni, pentru că știi că îți vor fi de folos cândva la clasă, atunci fi sigur că ești un profesor dedicat.

11. Care a fost cea mai mare provocare a ta ca profesor?

Concret nu pot răspunde pentru că nu mă atașez de “greutăți”. Când apare o provocare trec spontan, calm și deschis prin ea, iar odată depășită devine o experiență în plus, folositoare în cele ce vor urma. …Mă gandesc de câteva minute și nu-mi vine nimic la care aș putea da ratingul de “cea mai mare provocare ca profesor”. Practic, iau fiecare situație apărută în față ca pe un lucru firesc ce necesită o soluție. Blocaje pot aparea frecvent, important este să își direcționezi atenția, energia, către soluții, și nu către problemă.

 12. De ce ai ales educația în natură în detrimentul spațiului închis?

Educația în natură oferă trăiri unice, experiențe senzoriale de neegalat și cea mai eficientă creștere a bunăstării mintale și fizice. Prin petrecerea timplui în natură, copiii își dezvoltă curiozitatea, creativitatea, imaginația, condiția fizică și imunitatea. Învățarea se realizează, în mod natural, prin joacă și descoperire – procese ce stimulează și mențin interesul celor mici de a se angaja în investigații proprii. Această abordare educațională însumează numeroase benefici, de la recreere până la atribute esențiale vieții, principalele beneficii fiind: stimularea sănătății fizice și mintale; cunoașterea și înțelegerea mediului înconjurător; dezvoltarea gândirii (critice, analitice, reflexive, laterale, proactive, estetice, intuitive și inovative); stimularea motivației, a perseverenței, a autodisciplinei și a stimei de sine; dezvoltarea empatiei și a relațiilor sociale; trăirea experiențelor proprii (dezvoltare personală, stimularea independenței și pregătirea pentru necunoscut).

13. De ce ai ales Karin’s Kids Academy Băneasa și ce planuri de viitor ai?

Un vis din copilărie era să lucrez undeva în sălbăticie, la munte în apropierea unei peșteri și a unei cascade. Când îmi mai aduc aminte de acest vis, îmi apar gropițe în obraji pentru că sediul Karin’s se află într-o pădure și în curtea acesteia există un munte, o peșteră și un râu cu o cascadă, bineînțeles artificiale, dar iată – visul meu a devenit realitate. Pe lângă acest aspect, când vorbim de mediul de lucru de fapt vorbim de două medii, unul ambiental și altul uman – factorul determinant pentru care mă simt forte bine la Karin’s fiind legat de natura umană a locului. Co-fondatorii grădiniței, Florentin Oprea și Andreea Dumitru, în frunte cu Dan Prediger, sunt oameni deosebiți, sunt prieteni de o viață, au valori sănătoase asupra vieții, iar personalul pe care l-au ales este în conformitate cu acestea. Sunt în permanență implicați și oferă suport necondiționat oricând este nevoie, iar pornind de la felul lor de a fi, atmosfera întreg personalului este una radiantă și jovială, în care vibrează organic bunăstarea. Aici, suntem flexibili și deschiși, lucrăm în colaborare în grupuri mici și mari, în ceea ce privește confecționarea și refolosirea multor materiale, fie în cadrul proiectelor de termen lung, ori la organizarea evenimentelor tematice, cât și în munca de zi cu zi. Este un mediu foarte plăcut de a lucra, iar atunci când profesorii se ajută unii pe alții, se susțin și contribuie cu idei, își zâmbesc și colaborează cu plăcere, copiii preiau exemplul adulților pe care și-l însușesc în mod natural. Cei mici învață mai mult din ceea ce ești, decât din ceea ce predai. Planurile de viitor includ dezvoltarea unui program de training, prin care să facilităm gratis cadrelor didactice la nivel național, cât și oricăror persoane interesate, o inițiere în ceea ce înseamnă dezvoltarea mentalității de explorator, și nu numai. Dorim să facilităm acest lucru deoarece am fost contactați de numeroase grădinițe interesate de abordarea educației în natură și modul de lucru pe care îl desfășurăm la Karin’s și totodată pentru că schimbarea în educație începe de la fiecare din noi, iar a împărtăși cunoștințele a fost dintotdeauna calea către evoluție.

14. Ce vrei să mai înveți să faci pentru a aduce un plus valoare tie ca om, apoi ca profesor?

De-a lungul omenirii, inovațiile au apărut la intersecția a două sau mai multe domenii, idei sau perspective. Tot ceea ce a creat omul își are originea în natură – aceasta este sursa noastră de inspirație. În prezent sunt fascinat de biomimetică – un domeniu interdisciplinar în care principiile din inginerie, chimie și biologie sunt aplicate la sinteza materialelor, a diferite sisteme sintetice sau mașinării care au funcții ce imită diferite procese biologice. Practic, această tânără știință adaptează designuri ale naturii pentru a rezolva probleme moderne. Spre exemplu, trenurile de mare viteza (cca. 600 km/h) au fost proiectate după fizionomia peșcăreilor din genul Alcedo sp., al căror cioc aerodinamic îi ajută enorm atunci când plonjează în apă pentru a prinde pești, deoarece la penetrarea suprafeței apei se estompează considerabil generarea zgomotelor și a valurilor. Alte exemple includ anvelope cu texturi identice amprentelor anumitor amfibieni pentru a avea o aderență sporită, clădiri cu aerisire organică inspirate după sistemele de ventilație regăsite în mușuroaiele de termite, avione învelite în nanomembrane ce imită pielea rechinilor pentru o aerodinamică sporită etc. Oare câte legături mai sunt de descoperit în natură ce ne pot îmbunătăți viața, cât și pentru a trăi sustenabil pe planetă? Doresc să aflu și să înțeleg cât mai multe lucruri despre biomimetică, pentru a putea să le deschid apoi ochiii copiilor la posibilitățile infinite ce pot exista. De asemenea, documentarea despre Gamification in Education – cu alte cuvinte învățarea prin joacă, ca și tehnici și metode interactive de învățare reprezintă un subiect ce mă preocupă continuu. Alte interese personale includ evident explorarea a diferite locuri sălbătice, să învăț să cânt jazz la pian și să îmi îmbunătățesc tehnicile de desen și de pictură.

15. Când ai simțit ca ai dat greș la clasa și cum ai reparat greșeala?

Depinde foarte mult de fiecare de ceea ce înțelege prin “a da greș la clasă”. Eu nu simțit vreodată ca am dat greș la clasă. Într-adevăr au existat zile cu energie scăzută, cum e omenesc să existe, dar cam atât. Chiar dacă uneori nu mă simt în largul meu, poate mă apasă anumite gânduri… acestea se opresc la usă. Când intru în clasă, fie când iau contact cu copiii direct ăn natură, parcă mă transform, sunt acolo 100% pentru ei, mă conectez cu ei și este singurul moment care există. Pot lua această întrebare în considerare, gândindu-mă la primul meu an la Karin’s Kids Academy Băneasa, în sensul în care la începutul anului mi-am setat foarte multe proiecte de realizat la clasă, pentru a le dezvolta copiilor anumite atitudini, aptitudini și cunoștințe. La finalul anului am realizat undeva la 70% dintre acestea, pentru că în timpul anului am preferat mă axez pe nevoile și interesele copiilor, decât să insistit pe ce-mi propusesem eu inițial. O perioadă am avut anumite frustrări că nu am realizat cele propuse, însă mi-am dat seama ulterior că ar fi fost o greșală dacă le-aș fi făcut pe toate, deoarece copiii n-ar mai fi petrecut timpul îndelungat asupra proiectelor ce le-au trezit interesul și care le-au dezvoltat în mod considerabil starea de bine. Practic, prin curriculum emergent au fost realizate obiectivele pe care mi le propusesem, doar că sub o alta formă. Atunci am realizat cel mai important în educație este experiența pe care o trăiește copilul. Deseori nu se acordă timpul necesar unui proiect pentru că urmează altul și altul. Benefic pentru copii este să le validăm interesele, să îi susținem, să le oferim suport și timpul necesar în realizarea anchetelor de documentare. Copiii vor învăța orice atunci când există interesul real al acestora.

16. Cum privești comportamentele nefavorabile grupului/cum le abordezi?

A observa și a înțelege care este sursa ce generează respectivele comportamente nefavorabile este cheia în a le corecta și transforma într-unele favorabile. Totul depinde de la caz la caz, dar ca exercițiu, pașii sunt următorii: când este observat comportamentul nefavorabil grupului, copilul trebuie înștiințat de acest lucru cu explicații clare pe înțelesul lui, trebuie conștientizat de ce sunt nefavorabile și care sunt sau care pot fi consecințele negative, să i se ofere opțiuni benefice pe care le poate încerca de bună voie, drept soluții – nu ca alternative, iar în final să i se valideze noile comportamente benefice atunci când sunt observate pe o perioadă de timp, până când există certitudinea că acestea au fost asimilate, implicit însușite.

 17. Care sunt cele mai importante skill-uri pe care vrei sa le dezvolți la copii?

Curiozitatea este pe primul loc. De aici se nasc toate cele ce urmează: deschiderea către nou, creativitatea, capacitatea de a pune întrebări și a nu se mulțumi mereu cu răspunsul primit – implicit de a fi autodidact, capacitatea a privi lucrurile din perspective diferite (gândirea critică, analitică, reflexivă, laterală, proactivă, estetică, intuitivă, inovativă), dezvoltarea empatiei și a relațiilor sociale, perseverența și nu în ultimul rând a avea încredere în sine.