Stăm de vorbă cu Vasilica-Augusta Găzdac, educatoare de la Școala Profesională „Tiberiu Morariu” Salva din comuna Salva județul Bistrița-Năsăud.
Copilăria pentru mulți dintre noi este una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Care simt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?
Am multe amintiri frumoase legate de copilăria mea deorece provin dintr-o familie de profesori, mama, profesoară de chimie-fizică și tata, profesor de istorie-geografie, localnici ai comunei Salva dar vreau să mă opresc asupra amintirilor din copilărie care au avut impact în alegerea meseriei de dascăl, cele create de cadrele didactice din școala unde am revenit după terminarea studiilor care m-au influențat în alegerea acestei meserii. Copilăria mea a fost influențată de mai multe dăscalițe și dascăli din școala Salva, generația anilor 80-90. Am amintiri minunate din prima mea excursie realizată cu grădinița împreună cu doamna educatoare Onița Florentina în gara localității Salva, de fapt prima mea experiență de învățare out-door. În clasele primare, am amintiri despre fascinația pentru textul citit pe care o simțeau când doamna învățătoare Ceuca Letiția, ne impulsiona să înțelegem textele, să scriem compuneri, să visăm cu ochii deschiși etc. În clasele gimnaziale, mai mulți profesori au fost modelele mele aceștia au utilizat metode diverse și creative în predarea conținutului de la metoda utilizării proiectorului cu lampă cu diafilme și diapozitive, la organizarea cercurile de lectură, poveștile și miturile antice de la orele de istorie la experimente știintifice în laboratoarele școlare până la participarea la taberele școlare cu rol cultural, turistic dar și creșterea autonomiei personale.
Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?
Familia m-a sprijinit în parcursul meu profesional, în acest sens vreau să menționez câteva aspecte care au contribuit la devenirea mea, comunicarea deschisă, împărțirea sarcinilor între parteneri, gestionarea eficientă a timpului au fost principiile pentru echilibrarea rolurilor multiple pe care fiecare dintre noi le avem zilnic: educatoare, soție, mamă. Meseria pe care noi o realizăm consumă timp, iar timpul este cea mai importantă resursă a timpurilor noastre, familia este locul unde oferim și primim timp, găsim reperele morale, primim sfaturi și recunoștință, primim feed-back-ul constructiv asupra activităților desfășurate, ne încărcăm cu energie pozitivă și cu speranță.
Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia? A coincis realitatea peste care ați dat la început cu imaginea pe care o aveați proiectată în minte?
Anii mei de debut au fost anii tulburi de început de mileniul 20 în școala românească, când fenomenul migrației interne și cea externă afecta extrem numărul de copii înscriși la ciclul preșcolar reducându-se posturile și normele didactice. La titularizarea mea în anul 1999 existau 7 grupe de preșcolari, ajungându-se în anul 2013 la 3 grupe de preșcolari. Tranziția de pe băncile liceului spre realitatea dureroasă a școlii românești în cazul meu a fost dură, încă din primii ani am fost nevoită să particip la concursuri de dosare pentru reducere de activitate, să-mi continui activitatea ca studentă la Facultatea de Istorie-Geografie, Universitatea “Stefan cel Mare” Suceava, să particip la activități metodice și de perfecționare, să-mi dau gradele didactice la timp și cu note maxime. Imaginea luminoasă referitoare la proiecția carierei didactice din anii Liceului Pedagogic Năsăud nu a coincis cu presiunea împovărătoare exercitată de sistem atât din punct de vedere profesional cât și personal. Maturizarea forțată din punct de vedere emoțional, bagajul de cunoștințe metodice acumulate mi-au folosit din plin în următoarea etapă de profesionalizare, implicarea în proiecte internaționale de cooperare, la început eTwinning, apoi Comenius și actualmente Erasmus+.
Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce aşteaptă ei de la profesorii lor?
Nevoile preșcolarilor sunt diferite de la o generație la alta, dacă în primele mele generații aceștia aveau nevoi materiale care predominau, la ultimele generații, nevoile emoționale sunt cele care predomină. Preșcolarii mei vor să fie ascultați, vor să fie înțeleși, vor să fie ajutați să-și identifice emoțiile, să învețe despre lucrurile care îi interesează, cu alte cuvinte să crească frumos. Prin numeroasele activități pe care le derulăm la nivelul grupei dar și prin activitățile pe care le derulăm cu părinții acestora: Atelierele de vară, Șotron, Citim 100 de povești sau Clubul Familiei, proiectele eTwinnng și Erasmus+ încercăm să răspundem nevoilor emotionale ale preșcolarilor. Preșcolarii și părinții așteaptă să găsească în noi o persoană care să-I sprijine, să le valideze informațiile, să le ofere sfaturi potrivite prin expertiza pe care o avem acumulată în ani de zile, să avem o mentalitate deschisă.
Aţi avut nereuşite în anii de profesorat? Dacă da, cum le-aţi depăşit?
Fiecare nou an școlar vine cu provocări și cu nereușitele inerente deoarece schimbările dese în registrul educațional, presiunea sistemului exercitată asupra cadrului didactic și lipsa pârghiilor de colaborare și comunicare eficientă între instituțiile avizate conduc implicit la eșecuri și la neîmpliniri. Aplicarea metodei To do list și stabilirea zilnică a unor liste de priorități, te ajută să nu-ți setezi așteptări prea mari și să elimi partial nereușitele. Vreau să adaug în acest context că eșecurile au partea lor “pozitivă” de resetare, de ieșire din zona noastră de confort dar și de explorare a unor posibilități la care nu te-ai gândit înainte. Eșecurile te întăresc, îți dezvoltă perseverența și consider că mai mult decât, îți dezvoltă acel “gritt” (Angela Dukworth).
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională și/ sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?
Momentele de împlinire a visurilor noastre sunt călăuzele parcursului personal și profesonal. Îi mulțumesc soțului meu pentru sprijinul acordat, pentru răbdare, pentru frumusețea vieții și divinității pentru cele mai importante daruri: băiatul și fetița. Profesional, sunt mai multe momente care m-au marcat, vreau să remarc în ordine cronologică : primirea unei burse Comenius în 2009 fiind prima educatoare din județul Bistrița-Năsăud beneficiară a unui grant european, primul proiect Comenius câștigat în 2010 “Lullaby-universal language of love”, premiul II- Gala Premiilor în educație-2011- Fundația Dinu Patriciu, Educatorul anului 2020 – Proiect Merito , #AmbasadorErasmus în august 2021 și multe altele. Toate aceste împliniri le consider borne în parcursul meu de dezvoltare pentru că fiecare succes a fost muncit din greu și sprijinit de preșcolari, colegi profesori, parteneri educaționali europeni, părinți, comunitatea rurală, diferite comunități educaționale. Vreau cu această ocazie să le mulțumesc fiecăruia în parte și tuturora pentru responsabilizarea mea de a deveni un profesor mai bun.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Ne referim mereu cât de important este să păstrăm acel echilibru firesc între responsabilitățile personale și profesionale și organizarea zilnică a unui minim de timp liber. Cel mai mult îmi place să citesc diverse genuri și recomandări de la diferite comunități educaționale, pentru a fi la curent cu cercetările educaționale, pentru reflexie, pentru relaxare. Ador grădinăritul, fiind o zodie de pământ orice conexiune cu natura mă încarcă pozitiv și îmi creează o stare de bine. Timpul liber în condițiile actuale este important să ni-l acordăm zilnic pentru păstrarea unei relații eficiente minte- corp și a sănătății noastre mentale.
Principala dumneavoastră trăsătură de caracter este…
Perseverenta cred că este trăsătura mea dominantă de caracter pentru că în ciuda nereușitelor ivite în parcursul meu profesional și personal am continuat să cresc câte puțin în fiecare an. Pasiunea depusă în tot ceea ce intreprind, la grupa de preșcolari, în cadrul școlii prin proiectele pe care le implementez, în cadrul comunităților educaționale din care fac parte #eTwinning, #Erasmus+, #Merito este de fapt, curajul de a-mi asuma efortul fizic și intelectual de a deveni un profesor expert.
Cel puțin trei lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră ar fi…
Trei lucruri mai puțin cunoscute despre mine care mă întregesc ca personalitate sunt: colecționarea obiectelor vechi, ciocolată și calatoriile. Fiind crescută sub influența unor bunici paterni, îmi place să mă gândesc la ei că au fost “ultimii țărani veritabili” asemănători la minte și la port cu cei din poeziile lui G. Coșbuc, născut în satul vecin, sunt pasionată de obiectele vechi și tradiționale pe care încerc să le restaurez și să le ofer o nouă viață. Datorită programelor educaționale eTwinning, Comenius, Erasmus+ am descoperit ciocolata în diversele ei arome și forme din diferitele tări europene, o culturalizare gastronomică. Fiind un copil al epocii Ceaușescu, ciocolata era considerată un bun de lux iar eu beneficiam de aceasta de două ori pe an: Paște și Crăciun. Am redescoperit savoarea acestui preparat nemuritor și recunosc că ador ciocolata. Îmi place să călătoresc, să descopăr oameni noi, culturi și locuri noi, să analizez sisteme educaționale, să-mi îmbunătățesc competențele lingvistice și civice, să mă dezvolt pe mai multe paliere, să explorez, să visez.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
,,Toate visurile noastre pot deveni realitate – dacă avem curajul să le îndeplinim.”– Walt Disney